Fara concurenta :)

Am uitat sa va spun ceva! De fapt vreau sa ma laud, hehe!!

Azi mi-a spus Cpt ca sunt cea mai frumoasa fata din echipaj!!!

Toata treaba se rezuma la faptul ca eram SINGURA fata din echipaj :))!!!!!!!!!!!!!!!! Hahahaha!!!

Ra

Curse charter ;)

E foarte greu in echipaj minim sa ai un avion plin pe o cursa scurta si sa poti oferi servicii ireprosabile insotite de zambete si un ton cald. In astfel de situatii zambetul dispare din cauza vitezei si tonul cald se transforma intr-unul usor imperativ pentru buna desfasurare a zborului. Sau a serviciilor oferite la bord in timpul zborului. Pentru cei care nu stiu sau nu inteleg ce inseamna echipaj minim, va explic imediat ca fiecare tip de avion in functie de numarul de locuri, indiferent daca sunt ocupate sau nu, are un minim de cabin crew (echipaj de cabina) obligatoriu, fara de care nu se poate pleca in cursa. Astfel fiecarei fractii de 50 de locuri ii revine un insotitor. Acestea sunt reglementari din punct de vedere al sigurantei la bord, in scopul ca fiecare insotitor se poate dedica celor 50 de pasageri in cazul unei urgente.  Nu este acelasi lucru valabil cand vine vorba de serviciile oferite la bord. Uneori 4 insotitori la 180 de pasageri nu sunt de ajuns. Implica multa munca, o buna intelegere in echipaj, o buna coordonare si organizare din partea sefei de cabina sau a sefului de cabina, dupa caz.

Implica insotitori rapizi si apti sa se adapteze fiecarei astfel de curse in parte!!! Ahhh, daca si pasageriiar intelege ca ei sunt aproape 200 si noi doar 4, ar fi mult mai usor. Si pentru ei si pt noi. O astfel de cursa tocmai am avut azi. Norocul zilei de azi este ca am avut echipaj bun. Ca ne-am inteles bine si am comunicat eficient. Ca am avut doua sefe de cabina foarte ok si foarte placute. Ghinionul zilei de azi, daca il putem numi asa este ca am avut avionul plin cu 180 de pasageri, dintre care multi infanti si o gramada de copii. Pe fiecare tronson. Zborul a fost unul scurt, de doar 1h si 30′. Doar ca am facut patru astfel de zboruri… La primul dintre ele (primele doua leg-uri) serviciul la bord a inclus mic dejun cald, bauturi racoritoare, vin, bere, ceai si cafea. Avionul a fost un Boeing 737 seria 800, are aproape 200 de locuri distribuite pe 32 de randuri pe o lungime de nici mai mult nici mai putin de 42 m.  Asa ca va imaginati ca fiind doar 4  insotitori si un avion plin, muncim la foc automat!!

Bucatariile sunt micute, destul de incomode pentru doua persoane si carucioarele lor, pasagerii deja trag de perdea cerand diverse sau intreband unde e “baia” cand TOALETA se afla fix in dreptul lor. Baia o fi acasa la ei ;)!

Am dat ceai si cafea pe fiecare leg, asta inseama ca de cel putin 700 de ori am intrebat pe aproape 800 de persoane daca doresc ceai sau cafea! Mi se inclesteaza gura si refuza sa mai pronunte cuvintele Ceai sau Cafea… :))!!

Am vazut o multime de prichindei frumosi azi, ceea ca ma face sa cred ca am luat-o razna in mod clar!! Nu numai ca imi plac si ca ma uit dragut dupa ei, acum ma si imprietenesc cu astia de-o schioapa!! Facem cunostiinta, ii calmez, le explic si ii laud _ drace, am luat-o raznaaaaa!!!

M-a impresionat un tata care statea separat de sotie si cei doi copilasi, atunci cand a venit in urma mea cu platoul lui rece sa-l dea sotiei “poate mai vor copii chifla cu unt si gem sau compotul de fructe”. Un gest mic, dar atat de frumos!

M-am amuzat cand un pasager nu a facut diferenta dintre prabusire si amerizare, intrebandu-ma ce sa mai facem cu vestele daca amerizam… Pai sa ne mentinem la suprafata, eu asta as face… :)))!!!

O fetita i-a spus tatalui ca nu mananca “porcaria asta” de omleta si sunt altii care ar ucide pentru omleta de la Tarom!!!

A!!! Ce credeti? Se putea sa i se faca rau unui pasager si sa nu fiu eu echipaj?? Neeeaahhh, azi iar – oxigen, calciu, supraveghere… Bine ca nu am fost eu cel mai aproape de locul cu pricina. Dar am ras amintindu-mi ca adun bolnavii precum scaietii, pe cursele mele…

Una peste alta, m-a cam scos din circuit ziua de azi, cursele au fost exagerat de grele din cauza timpului scurt si a numarului mare de pasageri. Dar ziua a trecut rapid, am iesit cu bine si din asta si multumesc echipajului meu de azi, asa cum am spus – norocul zilei!

Si, ahhh, dupa cursa m-a asteptat un bonus… Aroma de tutun, saruturi dulci, imbratisari, rasete, muzica, cina, saruturi, mangaieri, aroma de tutun…

Acum noapte buna, maine iar urmeaza trezirea cu noaptea in cap…

Bonus pentru cei care asculta muzica, nu zgomot!!

Ra




Colegi si rautate. Nici o noutate… ;)

Am trait inca o experienta in care barfa a iesit invingatoare!!! Rautatea, invidia si usurinta de a face rau inainte de a ne gandi sa ne ajutam – au triumfat ca de fiecare data – normalitatea la poporul roman, nu?

Da, am ajuns la Dubai, in camera de hotel si stau in pat sa imi vars aici amarul in loc sa pun capul pe perna si sa adorm linistita…

Fac trimitere la acest post scris cu ceva timp in urma, poate daca va ajunge la cine trebuie si va realiza ceva, va incerca sa isi schimbe atitudinea… Nu este vorba despre o singura persoana. Ci de toate in situatia aceasta. In situatia de a vorbi soptit pe la colturi si de a se intreba intre ei retoric care cu care e combinat, prin ce pat ai trecut si de ce tu si nu alta… Raspunsul este: nu pentru ca vreau si nici pentru ca imi place!!! Ci pentru ca POT!!! Pot ceea ce voi nu puteti: pot sa stau departe de lumea voastra urata si rea si pot sa merg la culcare gandindu-ma la problemele mele si la viata mea, nu la viata si problemele altora. Pot sa nu ascult, sa traiesc fara sa stiu si sa nu ma intereseze cand/cu cine/unde a avut loc ultimul act sexual din viata ta. Si cat a durat!!!!!

Daca pana acum eram distanta, dar oarecum socializam cu colegii si uneori mai si glumeam sau alteori am fost mai permisiva, de acum inainte in afara de discutiile strict legate de profesie si sarcini de zbor – nu am motive sa discut la locul de munca. Va las sa mergeti inainte cu discutiile despre viata voastra personala, discutii care uneori deranjeaza pana si pasagerii! Va las cu intrebarile despre viata mea personala sau a oricaruia dintre noi care nu va da detaliile picante pe care le asteptati. Va las sa mergeti inainte in ignoranta si incultura voastra si sa va scaldati in prostie, pentru ca va place!!!

Ra

Remember me… My sweet escape, Your sweet escape…

Am fost la Dubai 3 zile. Sau doua, depinde cum calculezi ;). Cea mai mare bucurie a mea a fost ca Andreina a venit cu mine si am petrecut 2 zile (sau trei, hahah) de vis intr-o atmosfera idilica, aprope de neimaginat.


Dubaiul i-a placut cu siguranta, pariez ca se va reintoarce cu Bogdan pentru o vacanta spectaculoasa. Ce am facut? Plaja in primul rand.

Am incercat sa furam vara si sa o aducem acasa, ne-am imbratisat cu valurile si am facut dragoste cu soarele… Ne-am adancit picioarele in nisipul fierbinte, ne-am jucat ca doi copii mici vara, la mare, in vacanta… Am avut de ales intre a simti placuta atingere a valurilor marii, desi apa parea rece la doar 24 de grade C – in comparatie cu apa piscinei care avea temperatura de 34 de grade C si te imbratisa cu blandetea caracteristica a unui barbat indragosit… Am reusit sa ne impartim fara sa se supere nici marea si nici piscina, nici macar soarele care ne-a urmat oriunde ne-am fi dus.


Am fost la Burj al Arab, la Madinat Jumeirah – o altfel de Venezia as spune eu,


la Dubai Mall unde am vazut fantanile dansatoare despre care am aflat ca

sunt amplasate pe 30 de acri (Burj Dubai Lake), fantanile lanseaza jeturi de apă pana la inaltimea de cu 500 ft (150 metri), echivalentul unei cladiri de 50 de etaje. Fantana este de 900 ft (275 metri) lungime si are cinci cercuri de toate mărimile şi două arcuri centrale. Acesta a fost proiectat de California-based WET,  creatorii fantanii Bellagio din Las Vegas.

The Fountain Dubai pot fi admirate in fiecare zi, cu repertoriul de performanţă, inclusiv Sama Dubai, Baba Yetu, piesa de top  Shik Shak Shok, precum şi a piesei  tenorului italian cu renume mondial – Andrea Bocelli: Con te partiro (Time To Say Goodbye).

Peste  6600 Superlights WET - incandescente, cele mai avansate lumini disponibile de azi – şi 25 proiectoare de culoare pot crea un spectru vizual de peste 1.000 de atractii abstracte. Fascicule de lumină care strălucesc  de la fČntČna pot fi vazute de la peste 20 de mile depărtare, şi vor fi vizibile din spaţiu, fiind cele mai strălucitoare din Orientul Mijlociu, şi destul de posibil din Ēntreaga lume.

Apoi am cautat ore intregi un biberon de la Baby Dior pt baby Ava, dar nu am gasit si ne-am ales doar cu o alergatura contra cronometru printr-un mall grotesc de imens care pare sa nu aiba inceput si sfarsit.

Am admirat Burj Dubai, devenita Burj Khalifa de la inaugurare si ne-am minunat cate au putut face oamenii acestia in desert. In atat de putin timp. In conditii atat de neprietenoase. Bineinteles ca nu am ratat Deira City Center, respectiv magazinul “forever 21” de unde am plecat cu o multime de accesorii, atat eu – cat si Andreina. Am baut cele mai spectaculoase cocktail-uri de fructe proaspat facute, am facut poze cu cele mai frumoase insotitoare de bord din Univers: fetele de la Singapore Airlines, am savurat cina cea mai delicioasa din Emiratele Arabe Unite :)!! Am ras, am glumit, am povestit, am recuperat din timpul pierdut.


Dar ce a facut aceasta evadare atat de placuta a fost faptul ca ne-am relaxat, ne-am relaxat neasteptat de mult. Nu ne-am odihnit, nu am avut timp. Dar am fost noi, am fost relaxate, nu am fost agitate, grabite, nervoase, nu ne-a suparat nimic si inca o data am avut confirmarea (desi nu aveam nevoie) ca Andreina este sora pe care nu am avut-o niciodata, verisoara pe care am visat-o mereu pentru vacantele de vara, prietena pe care oricine si-ar dori-o, confidenta cea mai de incredere, criticul cel mai aspru, compania cea mai dulce.

Am sa revin cu cateva poze zilele viitoare, atunci cand Andreina va gasi timp sa mi le trimita si mie.

Multumesc Bogdan si multumesc Lilianei for making this possible. YOU GUYS ARE GREAT!!!!!


P.S.: HOW COULD YOU SAY NO TO RADISSON???



Ra

First day of work after vacation…

Prima zi de munca dupa mai bine de o luna de concediu… Pffff… Ce repede a trecut timpul, cat de putin mi s-a parut ca am avut concediu si totusi cat de mult am lipsit de la munca!!! Daca mai stateam acasa o saptamana riscam sa nu mai gasesc nici usa de la intrarea in departament pentru ca azi am constatat cu mirare ca nici un birou nu mai este acolo unde era cand eu am fost la ultima cursa inainte de concediu!!! Tot cu mirare, dar in sens pozitiv de data aceasta, am remarcat ca se dau noile paltoane de uniforma, ceea ce este absolut fabulos pentru ca sunt super frumoase si chiar am nevoie de un palton pe vremea asta de … (culoare maro)!!! Numai ca tre’ sa astept pana luni cand va fi cineva la birou pentru a imi lua un bon cu care sa ridic paltonul de la magazia de profil ;)… Can’t wait Monday!!!! In plus cred ca vom fi fermecatoare toate cu paltonase la fel, ma bucura enorm acest lucru!

Azi am fost la Larnaca (cu Boeing 737/700 – BGF), o cursa relativ usoara, 1h50′ la dus cu 2h10′ la intors (deh, vantul batea din fata pe ruta, la intors). Daca pun la socoteala si ca am avut un echipaj de vis si 11 pasageri la business care au fost bunul simt intruchipat, deja ma pot considera norocoasa!!!


Am plecat de acasa, recunosc, fara prea mult chef si lipsita de vlaga…

Am ajuns la aeroport si m-am transformat, incet incet serotonina mi-a invadat tot corpul si imediat cum am intrat in avion m-am simtit ca un peste reintrodus in apa.

Dragut sentiment sa te reintorci la munca.

Ar fi fost minunat daca domnii de la Abela Rocas si-ar fi facut treaba cum trebuie si nu ne-am fi rugat un milion de ani de ei ca sa suplimentam necesarul de bauturi pentru clasa business, care evoluase de la 1 pasager – la 10 pasageri, insa bauturile, paharele si consumabilele erau standard… Oare ei nu realizeaza logic ca odata ce creste numarul de pasageri si imi aduc mancare suplimentara – e nevoie in aceeasi masura si de pahare si bautura? Cum sa plec in cursa cu 36 de pahare de apa/suc/vin/alcool (standard, chiar si pe cursele cu 0 pasageri business) in conditiile in care 10 pahare le umplu doar la welcome drink???!! Si apoi ma asteapta o cursa intreaga… In care, eventual dupa logica lor, eu ar trebui sa le explic pasagerilor business ca am terminat paharele de sticla… Bine ca nu am fost niciodata pusa intr-o asemenea situatie, altfel cred ca muream de rusine. Dar tre’ sa cerem noi de nu-stiu-cate-ori inainte sa aduca pasagerii la avion pentru ca pe dansii ori nu-i ajuta logica, ori ii doare fix in cuvantul ala din 3 litere (care nu e COT)!!!!

Lasand dilema asta deoparte, ma bucur ca m-am intors din concediu! Era si cazul…


Ra

Pentru tine, cea care scrii pentru mine…

M-am gandit mult daca sa iti raspund aici, sa iti trimit un mail sau sa te ignor – pur si simplu – ca data trecuta… Motivul pentru care iti raspund aici este ca imi citesti blogul. Alt motiv este ca nu am chef sa devin acida si pe mail riscam sa o fac. E atat de frumos sa ma trezesc dimineata, sa vad ca soarele s-a strecurat pe fereastra si jucaus imi mangaie chipul, sa aud vrabioarele ciripind… Toate aduc a primavara si asta ma face fericita! Nu, nu sunt trista. Nu asa cum crezi tu. Si nici amanta nu sunt. Nici macar a cui crezi tu… Asta daca ai pe cineva in minte si nu ai aruncat fraza aceea just for doin’ it!!!

Uite ca Marius e real, exista, are un I.P. real si nu cred ca daca imi citeste blogul si e de acord cu ceea ce spun, fara sa ma fi intalnit vreodata, e un (cum ai spus?) “pupincurist atat de tembel” care sa ma “ridice in slavi la fiecare ineptie” pe care o scriu… Da, Marius, din pacate exista asemenea care se numesc inca OAMENI si a afirmat asta intr-un comentariu (pe care nu, nu am sa il public) la postul despre cei care au sufletul urat si batran din cauza barfelor si a rautatii… Imi cer scuze pentru ca am facut public, dar trebuia sa-i raspund – nu e la prima jignire. Acum imi jigneste si cititorii…

Nu imi impachetez viata in nici un ambalaj, nu o ascund in spatele nici unui ambalaj mai bine spus… Asta sunt eu si asta e ceea ce gandesc… SI nu oblig pe nimeni sa citeasca ceea ce scriu, nici nu imi impun prezenta in viata cuiva intr-un fel anume… De ce citest? Ignora-ma, viata ta va fi mai frumoasa, fie si numai pentru ca ai ignorat ceva ce nu iti place!

Pe o anumita doamna nu o “pup in fund”, dar nu am cum sa nu-i fiu recunoscatoare pentru ca tot ceea ce stiu, toate secretele meseriei mele pe care le stiu – mi le-a impartasit dansa. Daca m-ai cunoaste putin ai stii ca nu sunt genul care impart complimente si multumiri in stanga si in dreapta celor din jur. Pentru ca nu imi place si pentru ca nu am nevoie sa o fac. Si ai stii la fel de bine ca nu am nevoie sa o pup in fund. Bunastarea mea, profesional vorbind se bazeaza pe cunostiintele mele, pe faptul ca ma duc cu placere la munca si imi fac treaba cu aceeasi placere ca in prima zi, pe faptul ca imi iubesc meseria si asta se vede – se simte… Si chiar daca sunt o pedeapsa pentru unii dintre colegi (imi cer scuze, nu intentionez sa o fac), pentru pasageri cred ca e alta discutia. Nu pup in fund pe nimeni, in general. Vrei sa stii un secret.Nu o fac, nu pentru ca nu imi place. Si nici pentru ca nu vreau. O fac pentru ca imi permit!!!!!! Imi permit sa nu pup in fund pe nimeni.

Si cum spuneai ca det I.B. a fost construit pe spinarea unor sefi de cabina si instructori expirati… Draga mea, e o vorba din mosi stramosi cum ca cine nu are batrani sa isi cumpere. Se pare ca traiesti degeaba daca consideri experienta si cunostiintele unor oameni – marfa expirata… Cred ca tocmai pe acestia expirati ar trebui sa-i ascultam din cand in cand, sa luam ce e mai bun de la ei, sa incercam sa trecem un prag si noi la randul nostru! Ahhhh, cat iti vei dori sa apuci ziua in care sa expiri si tu, dar din pacate e putin probabil si in ritmul asta vei apune in plina glorie :)!!

Pare ca esti si sper sa nu ma insel, cea care comenteaza acid articolele din Catavencu ale colegei mele… Ce sa iti spun? Succes!


Ra

Pentru toti cei care plimba cuvinte de colo-colo, transformandu-le in sageti otravitoare…

Mi s-a intamplat de multe ori sa spun ceva care sa fie inteles sau interpretat in alt fel decat cel pe care eu l-am intentionat. Cred ca tuturor ni s-a intamplat asta. Dar mi s-a intamplat si sa imi fie cuvintele rastalmacite si raspandite sub forma de barfa cu scop nu tocmai nobil. Despre asta vreau sa scriu acum. Despre oamenii care nu au altceva de facut in afara de a se preocupa de vietile altora. Pentru ca ei nu au viata. Si pentru ca asta este singurul mod in care acesti oameni pot capta atentia. Pentru ca nu au rezultate spectaculoase la nivel profesional si o viata implinita la nivel personal. Alte motive ar mai fi: invidia, prostia (ohhh, da, prostia e la ea acasa), lipsa de cultura, nesiguranta, rautate si lipsa unei procupari normale. Cum spune Mihaela Radulescu intr-una din cartile sale, intr-un mic capitol dedicat barfei: ” Se incepe cu <ai auzit ca..?> si se presara elemente persuasive: <ma jur pe viata mea!>…”.

Sustin faptul ca este o chestiune de caracter, de educatie si de… ipocrizie sa te cobori la un asemenea nivel. Barfa are radacini in toate mediile, incepand cu scoala generala, trecand prin liceu si facultate si continund la locul de munca… Din pacate. Din pacate exista oameni care nu au rusine. Nu au rafinament. Nu au respect.

Acum mai mult timp, destul de mult – sa fie cateva luni, am sustinut intr-o discutie banala (care a pornit de la faptul ca fratele meu s-a angajat la Blue Air) ca mie mi-a prins foarte bine experienta Blue Air-ului pentru ca tot ceea ce stiu am invatat acolo de la oameni extraordinari. Ma abat putin de la subiect pentru a-i aminti si a le multumi dnei Cornea L, dnului Enescu F (care nu mai e printre noi, Dumnezeu sa-l odihneasca) si in egala masura (poate chiar putin mai mult) dnei Maracineanu Dana pentru care am o afectiune deosebita. Apoi fiecaruia dintre colegii cu care am zburat pe toata perioada colaborarii mele cu aceasta companie, de la fiecare am invatat cate ceva profesional vorbind. Am sustinut si sustin in continuare, indiferent de repercursiuni ca insotitorii de la BA pun foarte mare accent pe pregatirea teoretica.

Din pacate a trecut prea mult timp si nu stiu cu cine am vorbit despre aceasta minunata concluzie a mea… Cert e ca acum, persoana in cauza s-a trezit sa afirme si chiar sub forma de acuza ca eu am spus ca instructorii de la Tarom nu sunt bine pregatiti!!!!! Doamne fereste si departe de mine acest gand!!!!Nu as putea niciodata sa contest pregatirea profesionla a unui om care a devenit instructor. Si nici nu am motive. Ideea e ca acum probabil toata lumea ma va uri si vor spune ca sunt o nebuna care a afirmat asa ceva. NU!!! NU am afirmat asa ceva, nici prin gand nu mi-a trecut. Pana si afirmatia pe care am facut-o nu trebuia luata ad literam, si totusi a fost mai mult decat atat – interpretata si rastalmacita, exagerata si adusa la rang de barfa de cea mai joasa speta!!!!! Mai oameni buni, eu cred ca va puteti ascunde dupa tone de farduri, in spatele a tone de haine de firma si tot se va vedea rautatea, invidia si prostia!!! La fiecare dintre voi!!! Va place ceea ce faceti pentru ca din barfa se naste scandalul, scandal care naste indignare. Indignare care va aduce in prin plan pentru ca sunteti fericitii instigatori. Va urasc pe fiecare dintre voi care faceti asa ceva, care nu sunteti curati, care nu aveti altceva de discutat si sunteti total lipsiti de preocupari serioase.

Stiu, am auzit in nenumarate randuri ca par aroganta, cineva a spus ca am o atitudine sfidatoare si altcineva a spus ca desi bine pregatita profesional – sunt o pedeapsa pentru echipaj. Stiti ceva??? Ma bucur!!!! Sunt fericita. Sunt in extaz si am orgasm multiplu de fiecare data cand evit o barfa si citesc o carte in loc sa ascult cine cu cine s-a mai combinat si care pe care a mai lasat. Refuz sa imi impartasesc viata intima cu colegele/colegii si sper sa nu cedez niciodata, sa raman in aceeasi pozitie verticala ca si pana acum. Chiar daca asta inseamna ca am o atitudine sfidatoare pentru ca imi gasesc altceva de facut atunci cand in jur frazele incep cu: “ai auzit ca…?”. Si cand raspund cu “nu e treaba ta” intrebarilor despre viata mea personala. Sau cand par aroganta pentru ca ma rezum la a imi face treaba (si bine) si atat. La sfarsit, pentru asta vin la munca. Pentru asta plec de acasa – sa imi exercit cu profesionalism meseria. Pentru asta sunt platita si prin asta reusesc sa imi achit facturile. Multumesc, Tarom pentru asta!!!

CAT DESPRE VOI, OAMENI BARFITORI SI RAI, SA STITI CA BARFA URATESTE, IMBATRANESTE… Hai sa ne vedem fiecare de vietile noastre, sa-i respectam pe cei de la care avem de invatat, sa-i admiram pe cei care merita, sa-i lasam in pace pe restul si sa ne barfim pe noi insine!!!! Si… cine stie? Poate ca viata noastra ar fi mai bogata si precis realizarile noastre ar fi mai importante – pentru ca am avea mai mult timp sa le dedicam ;)!!!!

Ra

Previous Older Entries

%d bloggers like this: