Se termina vara! S.O.S.!!!!!!!!

Traiesc intens ultimele zile de vara ale anului 2011. Nu stiu de ce, dar pare ca anul acesta vara a trecut intr-o clipa si parca vad ca in cateva alte clipe intru in depresie din cauza iernii care aduce cu ea frigul, albul infinit al zapezii, griul negricios al mizeriei dupa ce se topeste zapada si inevitabilele Sarbatori de iarna pe care as vrea sa le sterg din calendar… Iar luminite in oras (probabil din ce in ce mai urate, asa a fost in ultimii ani), iar miros de brad si cozonaci, iar ipocrizie maxima in urari si bineinteles o mare petrecere de Revelion, daca se poate cat mai falsa cu putinta. Uffaaa… Wake me up when december ends, pls!!!

Pana atunci, sa ne mai bucuram de vara, de trezitul dis-de-dimineata cu soarele arzandu-mi fata, de orele de somn dupa-amiaza pe terasa. Sa ne bucuram de culorile asfintitului, vara sunt indragostita de apus. La mine acasa, am norocul, sa vad unele dintre cele mai spectaculoase apusuri ever!!! Sa ne mai bucuram de zilele caniculare in care nu putem respira… Imi vine sa apuc vara bine intre maini si sa strang cu putere, fortand-o sa ramana. Imi va lipsi vara, pana la anul, cand – probabil ma va surprinde cu o noua poveste, cu noi peripetii si noi aventuri de genul: “numai mie mi s epoate intampla asa ceva”.

Stiu ca sunt “datoare” cu cateva povestiri si poze din vacanta mea de anul acesta. (nu folosesc cuvantul “concediu”, mi se pare pentru oamenii mari, “vacanta” suna inca adolescentin si imi place mai mult) Cat de curand am sa postez si am sa va povestesc in ce fel m-a impresionat Provence-ul si care e relatia mea cu Franta dupa aceasta ultima sansa pe care i-am acordat-o. Am sa va descriu apoi, fiecare pas facut in iubita mea, frumoasa mea Italie, acolo unde imi las inima si sufletul de fiecare data cand merg. Apoi trebuie neaparat sa va povestesc cum vad eu vara ideala, ce m-a incantat mai mult si mai mult in vara aceasta si ce poveste frumoasa traiesc acum 😉 datorita unei persoane care in fiecare zi ma face din ce in ce mai fericita!!

S-au intamplat multe in toata perioada in care nu am scris, probabil ca aveam nevoie sa iau o pauza, sa nu ma mai gandesc la nimeni si nimic, sa uit de mine si de tot ce simteam ca nu este in regula in viata mea. Nu ca acum sunt toate la locul lor, nici gand. Nici nu as fi eu, vreodata, daca toate ar merge ca unse si nu as intra in chestii urat mirositoare :)). 

Azi si maine incerc sa va povestesc despre Provence si despre Italia. Intre dezamagirea pe care mi-a adus-o sudul Frantei si fericirea nemarginita pe care mi-o daruieste mereu Italia este o mare prapastie. Franta nu ma va mai vedea nici in tranzit ;). Italia nu are cum sa ma dezamageasca vreodata.

Ce imi doresc pe ultima suta de metrii a acestei veri? Sa mai inceapa inca o vara. Sa nu se termine aceasta, sa nu vina toamna si sa uit de iarna…

Pana atunci, sa ne bucuram de ultimele zile de vara…

Ra 

Advertisements

No make-up, no high-heels, just holiday!!!

Oficial, de maine sunt in concediu, neoficial – sunt de azi…

Imi doresc o vacanta ca nici o alta si stiu ca va fi greu, dupa cea de anul trecut, care a cuprins Sardegna, Fregene, Toscana, Costiera Ligurica… 

Incep, asadar, vacanta de anul acesta cu gandul de a nu pune piciorul in pantofi cu toc si ca sa fie totul complet, nici urma de make-up pe chipul meu. Va fi o vacanta Made in Provence, in prima parte si va urma o a 2a parte, in iubita si draga mea Italie. Are rost sa spun ca nimic nu imi poate face fericirea mai mare, decat faptul ca Provence-ul il voi vedea alaturi de mama si in Italia, a 2a mea casa, voi merge cu Andreina?! Cine ma cunoaste, stie ca dupa familia mea, Andreea este persoana cea mai importanta si draga a vietii mele. Asa ca nimic nu imi poate face vara mai frumoasa. Campuri de lavanda, miros de Provence, vin si branza din belsug, urmate de soarele napoletan, de briza costierei, stradutele inguste din Positano, prieteni dragi aflati acolo si fire de nisip pe plaja de la Coqui (Fregene), seri la Singita, peste, fructe de mare, piersici inecate in vin alb, rece si racoritor, de vara, strazi romane si atata istorie in dulcea mea iubita Italie!!!!

Nu stiu daca voi avea internet, acolo unde merg, asa ca daca nu voi posta nimic, sa ma iertati ;). Sper, sa va pot descrie minunatiile vazute si peripetiile prin care voi trece, pentru ca nu e vacanta si nu sunt eu, daca nu voi pati ceva demn de ridicat la rangul de <peripetie>.  

Si… voi numara iar, ca de fiecare data, pasii pe care-i voi face fara el, inca o vara, inca o vacanta… 

Ra

Fara sa scriu

Au trecut multe zile fara sa scriu… Poate si fara sa simt… Sau poate simtind prea multe si neavand timp sa le ordonez aici, asa cum m-am obisnuit… 

Zilele trecute o (noua) prietena m-a intrebat cine este cel caruia ii scriu, aici, pe blog… Nu, nu este nimeni pe care sa-l cunoasca cineva, nu este cineva care sa imi citeasca strigatul de dor, tipatul de fericire sau tristetea din suflet. Si nici macar nu se afla aproape. Si, NU, nu distanta ne separa. Niciodata distanta nu a separat de nimeni, distanta nu te face sa fi mai mult sau mai putin indragostit. Pe noi ne separa lumile in care traim. Lumi ce nu se vor intersecta niciodata. El fiind in lumea lui, acolo unde eu probabil ca nu voi ajunge vreodata, iar eu fiind in lumea mea, aici unde nu il voi trage vreodata…

Tot zilele acestea am mers la calutii din Urleasca. Pana acum am fost prima data o zi de dim pana seara, o doua oara 3 zile, apoi 2 zile, apoi am facut un drum dus-intors doar ca sa duc ceva si pe cineva si inca o data doua zile. Astept cu nerabdare sa merg iar, indiferent pentru cate zile sau pentru cate clipe. Si, promit, ca in seara aceasta am sa va mai povestesc ce am facut acolo si cum este, ce fac voluntarii, cum au ajutat persoane pe care le cunosc, cum sunt acum calutii si am sa va arat si poze. 

Am fost sambata la mitingul aviatic de pe Clinceni. Baby Ava a fost cea mai fericita vazand avioanele sus pe cer sau jos pe pamant la cativa pasi de ea. Nu am putut sa ne indepartam nici macar cativa pasi de langa avioane, pentru ca ea vroia “aproape, avioane, aproape”!!! Am urcat-o pe mama in balon si chiar s-au inaltat cativa metri de la sol. Si i-a placut!! 

Am petrecut apoi o duminica cum rar mi-a fost dat sa am, plina de veselie, rasete, cu un soare arzator, pe terasa penthouse-ului meu impreuna cu Andreina, baby Ava, Bogdan, un musafir neasteptat 😉 si vecinii mei draguti cu fiica lor. Am facut plaja, ne-am balacit in piscina, am mancat asa cum mi-am imaginat mereu ca se mananca vara la pranz!! O zi de vara de neuitat!!!

Si in restul zilelor, in care nu am condus nebuneste pana in Urleasca, nu am stat cu ochii pe cer si nu am scris aici, am zburat… Pentru ca trebuie sa mai si muncim, nu? Desi, cred cu tarie ca vara este a marii intinse, a cerului senin albastru, a valurilor uriase, a cinelor linistite, a plimbarilor lungi, a vacantelor de neuitat, a calatoriilor catre noi orizonturi si a iubirilor scurte, dar intense… Nicidecum, nicicand, vara nu a fost gandita, proiecatata sau lasata de Dumnezeu pentru a merge la munca… Nu, vara este a soarelui, a furtunilor scurte pe inserat, a bronzului sfidator si a zambetului larg tiparit pe chipurile celor care se bucura de vara in adevaratul sens al ei…

In rest, astept sa va dau o veste buna, sa fac ceva care cu siguranta imi va schimba viata intr-o directie pe care inca nu o stiu. Dar sper sa se concretizeze ceva la care lucrez acum si sa va pot povesti numai de bine…

Vara… Atat am asteptat, o iarna intreaga, sa ma plang de caldura de nesuportat a verii, incat iata-ma acum spunand: “ahhh, e atat de cald si vara e abea la inceput!!!”.

 

P.S. I am wishing to suck the life out of a Capri-Sun, but I have to do it with a mist of Mogosoaia-Chitila-Sun!!!!! I miss so much my bella Napoli!!!!!

Ra

Dulcele taram indepartat al viselor de vara

Astept noptile senine de vara in care cerul pare atat de aproape, incat am impresia ca pot atinge stelele. Ca ma pot juca cu ele pana cand buricele degetelor imi vor lua foc de la caldura lor. Astept visele de vara care imi par atat de reale incat ma fac sa rad, sa tremur, sa transpir… Astept imbratisarea ta care, ohhhhh, nu e nicicand mai dulce decat aceea din noptile fierbinti de vara… Astept sa te revad, sa te iubesc invelita doar cu cerul, infasurata in stele, luminata de luna, binecuvantata cu iubirea ta. Astept furtuni de vara iscate cand ni se vor uni trupurile atat de insetate de la arsita verii. Astept sa imi potolesc setea de peste zi, in noptile de vara, langa tine. Astept sa ma strige soarele la apus, sa ma trimita langa tine si sa inchida ochii pentru a nu ne deranja in noptile de vara. Astept sa opresc numaratoarea asta absurda a pasilor facuti fara tine. Sa ma opresc. Langa tine. Unita cu tine intr-un singur trup. Astept ca luna sa te smulga din mine cand se crapa de ziua… Ca mai apoi soarele sa imi usuce lacrimile de dor, sa ma incalzeasca pregatindu-ma pentru inca o noapte fierbinte de vara cu tine. Intr-un singur trup. Astept ca un covor de iarba sa ne fie asternut si licuricii sa ne lumineze calea catre indepartatul taram al viselor de vara. Vise fierbinti. Cu tine. Astept, in mod ironic, sa te intorci din drum. Sa lasi in urma iarna sufletului tau pentru vara din sufletul si trupul meu. Fierbinte. Astept sa imi spui cat ti-a lipsit soarele zilelor incinse de vara si cat de dor ti-a fost de mine si de albastrul ochilor mei pe care l-ai pastrat in sclipirea albastra a ochilor tai. Astept sa imi saruti sufletul cu zambetul tau in noptile senine de vara. Sa ne fie martori luna, stelele, soarele, licuricii, iarba, cerul, marea albastra si stradutele inguste pe care ne-am furisa ca sa ne iubim. Indelung. Incet. Apasat. In noptile fierbinti de vara visez ca suntem unul. 

Astept visele murdare de vara. Murdare de la praful stelelor, spuma valurilor si cenusa dorintei care arde in mine. 

Astept sa stam intinsi numarand stelele, jucandu-ne cu ele in timp ce devenim unul. Un singur trup in noptile senine de vara. Tu si cu mine. Stingand pasiunea care ne domina impotriva vointei noastre. 

Astept sa vina vara pentru a porni in calatoria catre dulcele taram indepartat al viselor de vara. Murdara de la gandurile murdare pe care le-am strans o iarna intreaga. Astept sa ma eliberezi de ele… 

Un singur trup…

Murdare vise de vara…                                                                                                                                                                                                          

Ra

Vine vara!

In sfarsit, vara isi face simtita prezenta. Soarele inca are putere, desi e ora 19:30… Mi-am facut curaj si am scos florile pe terasa si am aranjat masa afara. In tot acest timp m-am bucurat de soare ca un copil mic de o jucarie noua. 

Hai cu varaaaaaaaa!!!!

Ra

%d bloggers like this: