I’ve been meaning to write

Arta este cea mai frumoasa haina a sperantei. Si eu scriu. Asta nu inseamna ca e si arta la final. Dar imi imbrac asa speranta. E forma mea de a merge inainte. Uneori asa ma ascund de probleme. Alteori acesta e modul prin care imi infrunt demonii. Am scris cand am fost cea mai fericita, cand am plans daramata de tristete, am scris cand m-am indragostit si am scris cand s-a terminat povestea mea de dragoste. Cred ca asa ma eliberez. Uneori imi imaginez ca traiesc o alta viata, dar de cele mai multe ori o insir pe a mea aici… 

Nu de putine ori am intalnit oameni care deja ma cunosteau, sau poate ca ar trebui sa scriu: ma “cunosteau”, pentru ca oamenii cunosc ceea ce citesc aici, isi imagineaza ceea ce vor si pun etichete in consecinta. Tin minte ca intr-o zi a venit la mine Andreea si mi-a spus ca o vecina de la mama ei din bloc i-a spus despre mine: “saracuta, e foarte trista”… Asta este ceea ce a inteles ea din blogul asta la momentul respectiv si pesemne si acum unii dintre voi intelegeti acelasi lucru si acum. Adevarul e ca nu sunt deloc trista, nici macar atunci cand mi se pare ca nu mai vad capatul tunelului… Pe cine incerc sa pacalesc? Adevarul este ca am zile (ca si acestea) in care nu am putere sa vad pe nimeni, nu vreau sa vorbesc cu nimeni si nici nu incerc sa ies din starea aceasta. Imi place sa ma izolez uneori si in momentele acelea zambesc doar ca sa nu arat ca pe interior plange tot in mine. Sounds a bit like “drama queen”, but I kind of like it ;).

Acestea fiind spune, am scris cateva cuvinte, mi-am varsat putin off-ul, am pus straie noi sperantei si o iau de la capat…

Ra

Advertisements

Liberami…

Elibereaza-ma de tine. Te rog, elibereaza-ma de dragostea ce ti-o port… Iarta-ma si elibereaza-ma. Uita-ma si lasa-ma sa te uit. Elibereaza-ma. Vreau sa ma simt, macar pentru o clipa, libera. Sa ma eliberez de tine, de chipul tau frumos, de privirea ta albastra, de zambetul tau, de libertatea ta, de dragostea ta, vreau sa ma eliberez de focul care arde in mine cand ma gandesc la tine. Elibereaza-ma. 

Fiecare zi care trece, fiecare zi in care nu ma gandesc atat de mult la tine, ma inspaimanta si ma bucura in acelasi timp. Nu sunt obisnuita si nu stiu sa traiesc fara tine, fara sa te astept, fara sa imi fie dor, fara sa numar pasi cu o incapatanare absurda, fara sa fac calcule, planuri si fara sa visez. Fara sa te visez. Elibereaza-ma, te rog, de tine. Destul am trait abandonandu-ma tie, destul am fost pe marginea prapastiei nestiind ce sa aleg – pe tine sau pe mine… Elibereaza-ma, fie-ti mila si elibereaza-ma de tine…

Inchide ochii. Vezi serile petrecute impreuna? Noptile sufocante de vara in care adormeam lipita cu ureche de pieptul tau, doar ca sa iti ascult inima, gandindu-ma ca bate pentru mine? Vezi diminetile geroase de iarna, in care nu vroiam sa ma trezesc, ca sa nu ma ridic de langa tine? Diminetile in care ieseam din casa si zapada imi scartaia sub picioare si inima imi sangera de durere…

Stiu ca de acolo, de unde te aflii acum, ma protejezi. Esti un fel de inger pazitor al meu… Dar, eu te rog acum, sa nu mai vii dupa mine. NU mai vreau sa vii aici, in intunericul vietii mele, sa mi-o luminezi, doar cat sa imi arati cum e viata langa tine si apoi sa dispari iar… Elibereaza-ma de tine… 

Sau… ia-ma de mana, intinde mana si prinde-ma si du-ma departe, acolo unde traiesti tu… Stii ca uneori as vrea sa am puterea de a traversa oceane si mari, curcubee si nori, doar ca sa ajung langa tine, sa ma gasesti intr-o zi in fata casei tale, sa simti si tu ca te inghite pamantul, asa cum simt eu de fiecare data cand vii aici fara sa ma anunti inainte!! 

Elibereaza-ma de iubirea asta care inseamna alti pasi facuti fara tine, alte nopti de dor, alte vise (unele urate, altele frumoase)alte dimineti triste, alte bucurii pe care astept sa ti le impartasesc, alte si alte si nenumarate cuvinte insirate aici, fara ecou, fara vreo sansa de a ajunge la tine, tu – care refuzi sa citesti ceea ce iti scriu (invoci un motiv atat de stupid, ehhhehe)… 

Elibereaza-ma de tine, te rog…

Ra

 

 

 

 

 

 

 

 

Ma impart in doua…

Sunt zambet si lacrimi pe acelasi obraz…. Sunt ras si durere si vise… Si-n sufletul meu e vara si iarna si totusi am genele inchise…

Ma impart intre dorul de tine, absenta ta, golul din suflet cand sunt fara tine si incercarea disperata de a mima fericirea… Uneori imi iese, alteori nu…

Acum, de exemplu ma arde dorul de tine…

Duc in spate o cruce prea mare si prea grea pentru trupul meu atat de mic si de garbovit din cauza poverii ce o port de atatia ani… Durerea si dorul ma ingenuncheaza, iar eu ma ambitionez sa merg mai departe cu fruntea sus… Nu-mi iese mereu nici mersul demn, nici zambetul fortat si el… Nu-mi iese niciodata lumina aceea care da culoare albastrului ochilor mei.

Ma impart intre a te iubi sau a iubi iluzia iubirii tale si a cauta fericirea in alta parte agatandu-ma de oricine imi iese in cale, cu disperare, pana cand imi dau seama ca nu te poate inlocui nimeni si ca nimic din ce traiesc nu seamana cu ceea ce imi oferi tu…

Ma impart intre durerea de a ma sufoca de singuratate inca un Craciun si bucuria de a mai fi venit o iarna…

Si-s zambet, si-s lacrima pe acelasi obraz si totusi ma doare si tin genele inchise…



SCRISOARE

Iţi strang uneori paşii-n priviri
Şi rasul in joc de petale,
iţi dărui zambind şi-ţi fur amintiri
Ascunse in şoapte domoale.

Sunt zambet şi lacrimi pe-acelaşi obraz,
Sunt ras şi durere şi vise,
Sunt pusă pe şotii şi plină de haz
Şi-s tristă ca genele-nchise !

Sunt basmul frumos dorit de-un copil
Sărutul furat la-ntamplare,
Sunt mersul stangaci din nopţi de april,
Sunt prima şi ultima floare …

Sunt mainile tale duioase şi moi,
Sunt şoapta ce n-o poţi rosti;
Sunt visul purtat in gand de-amandoi,
Sunt miezul de noapte şi zorii de zi !

de George Sovu

Ra

Sadness

Cea mai mare tristete e a celui care ramane…

Ra

E frig in decembrie fara tine…

Vreau doar sa treaca mai repede decembrie…

E frig fara tine. Stiu asta, pentru ca iarna trecuta atunci cand a nins cel mai mult te-am avut aici si nu mi-a fost frig…

Acum e ger, un strat de gheata mi-a acoperit sufletul la care nu a mai ajuns zambetul tau si a te auzi fara sa te simt nu ma ajuta asa cum credeam…

Nu imi place decembrie. E cea mai urata luna din an. Si iarna e cel mai urat anotimp. Si zilele fara tine sunt zile irosite…

Vreau doar sa treca mai repede decembrie. Si iarna. Si zilele fara tine…

Ra

Baby, come back sooner…

A plecat. A plecat vara mea. Si tu ai plecat o data cu ea. A plecat. A plecat soarele arzator. Si a luat cu el caldura ta. A venit toamna cu ploile ei. S-a umplut sufletul meu cu lacrimi de dor. Va veni. Va veni iarna geroasa. Si tu vei venii. Impreuna cu caldura noptilor lungi de iarna. Va trece si iarna. Si albul zapezii. Si golul din sufletul meu doar se va adanci. Se va adanci…

Si iar va iesi soarele. Vor inflorii ghioceii. Ne vom iubi iar. Si iar voi zambi. Voi zambi…

Inca o toamna, inca o iarna si alta primavara fara tine. Apoi o vara de dor. O toamna de lacrimi. O iarna de asteptare. O primavara de amintiri…

Baby, come back sooner ’cause without you I am just another lonely girl…

Ra

Uneori

Uneori radem doar pentru a nu arata ca inauntrul nostru plangem….

Ra

Previous Older Entries

%d bloggers like this: