Flight mood ON

Domnul Cdt cu care am fost in cursa ieri, s-a tinut de glume la escala. Uitati ce a iesit!!!!

 Va place? Mie da!!!

Ra

“La Paris e frig…”

Citesc pe nerasuflate orice cuvant scrie Floriana Jucan, aproape ca nu respir cand mai gasesc cate o postare noua de-a ei. De data aceasta surpriza ultimului sau post, “La Paris e frig…” a fost sa citesc cuvinte extraordinar de frumoase, de lauda, despre Cdt Ecaterina Teleoaca. Bravo, Cati, suntem mandri sa iti fim colegi ;)!!!!

Ra

Alergie

Am devenit alergica. Nu, nu e o gluma. Sunt alergica la… La ce credeti? La PISICI!!! Da, din pacate cred ca povestea de dragoste dintre mine si pisici s-a cam terminat. Am alergie la parul de pisica. Si la praf. Totul a inceput anul trecut cu sinuzita mea minunata de care nu reusesc sa scap. Si la punctie sau operatie nu vreau sa ajung… Sinuzita s-a instalat impreuna cu o rinita alergica de toata frumusetea si ambele fac echipa buna in toata splendoarea lor. Eu am crescut cu pisici de mica si niciodata nu am avut nimic, nici o urma de sensibilitate la pisica sau la orice altceva. Chiar ma intrebam cum o fi sa fi alergic la ceva si iata ca am aflat.

Asa, deci impreuna cu sinuzita, cu rinita alergica si cu ce mai aduc ele la pachet, m-am ales cu alergia asta la parul de pisica. Eu avand pisica la mama acasa, am simtit mai putin, practic doar stranutam exagerat de mult. Uneori si cate o jumatate de ora fara sa ma opresc pana cand simteam ca imi explodeaza capul de la presiune!!! Mai aveam eu nasul infundat, dar o puneam pe seama racelii sau a sinuzitei. Cand colo, ce sa crezi? Era mai mult alergia… Pentru ca mutata singura intr-o casa unde pisica si parul ei nu au avut ce cauta, probabil ca organismul meu s-a relaxat in ceea ce priveste aceasta alergie si s-a sensibilizat si mai tare. Recunosc, sufar de singuratate aici. Singuratatea a atins cote maxime in unele momente si m-am hotarat ca cel mai bine ar fi sa iau si eu un suflet langa mine. Ca, deh, asa e cand imbatranesti singura :). Zis si facut… La noi la Centrul de Pregatire si Training Tarom, este o pisica neagra absolut superba pe care o ingrijesc doamnele de la birourile din respectiva cladire. Superba, parca este o pantera si alta nu. Acum, o asociez cu un diavol, dupa cat sufar ;)!


Gata, m-am gandit, am fost sa cumpar litiera, nisip, mancare, jucarie si am luat pisica acasa. S-a acomodat imediat, ne-am imprietenit si uite ce fericita eram. Eu ca am pisica si pisica era fericita ca are casa! Eh, n-a fost sa fie pentru ca m-a luat mai intai stranutul, apoi durerea de cap, apoi mi s-a infundat nasul, apoi nu am mai putut sa respir deloc. Apoi mi s-a umflat zona nasului si a gurii si mi s-a inrosit si uscat pielea pe fata. Apoi mi-am dat seama ca e de la pisica si am asociat cu alergia. Apoi am dus pisica inapoi de unde am luat-o. Cu mancare, jucarie si tot tacamul… Cu parere de rau, dupa o saptamana de stat cu pisica, sufar si acum dupa ce a trecut o gramada de timp de cand stau fara ea. Nu mai pun la socoteala ca am spalat tot ceea ce a luat contact cu pisica si ca am lasat fereastra deschisa cat timp am fost plecata din Bucuresti in concediu… Am fost la farmacie, am cumparat Claritine, am luat chiar si doua pe zi, desi doza este de o singura pastila pe zi. Nimic. Eu mor, am adormit plangand intr-o seara de teama ca am sa ma sufoc si nimeni nu ma va gasi aici unde stau… Asa ca acum am ramas si fara pisica, si singura si cu probleme respiratorii care nu vor sa treaca si nu stiu cand vor trece. Luni am sa merg la medic…


Am zburat ieri si azi la Timisoara, ieri cu Boeingul, azi cu Atr-ul. Am surzit de-a dreptul, simt ca mi-am pierdut auzul fara drept de apel… Nu stiu ce sa ma mai fac, imi vine pur si simplu sa dispar… Mi-e rau si uneori singuratatea atinge cote maxime…


Ra

Zbor

No words needed…

Ra

We must love Tarom!!

It is a must to love Tarom! 😉

In sfarsit cineva ne lauda si pe noi. Si nu oricine, ci Floriana Jucan pe care eu o ador, pur si simplu pentru felul in care scrie si pentru felul in care traieste… Pentru cat de mult ma regasesc uneori in cuvintele si trairile ei…

Da, intr-unul din posturile trecute spuneam ca ma intrista sa citesc in cateva dintre posturile ei cum lauda Blue Airul si oarecum eram putin invidioasa. NU pentru ca le lauda pe fetele (si baietii) de la BA. Ci pentru ca o facea in defavoarea noastra. Iar eu stiu despre colectivul BA ca este unul tanar, ca sunt extrem de bine pregatiti si ca isi fac meseria punand pret pe profesionalism si sunt mandra ca primele ore de zbor le-am facut la BA. Dar asta nu inseamna ca noi, la Tarom suntem mai prejos. Pentru ca, e adevarat – fiecare padure are uscaturile ei (si cu cat e mai mare padurea, cu atat mai multe uscaturi, ehehe 🙂 ), dar avem si noi oameni exceptionali. De exemplu ieri am avut doua curse cu un echipaj in care EFICIENTA a fost maxima, genul acela de cursa in care totul merge ca turnat, in care ne intelegem din priviri si din care ne intoarcem razand si fara sa resimtim oboseala acumulata la inaltime.

La fel cum in drum spre Istanbul, Floriana Jucan a avut parte de un echipaj care a impresionat-o, atat incat sa scrie pe blogul ei aceste cuvinte frumoase la adresa noastra:

“M-am reintors la Istanbul… abia coborata din avionul Blue Air care m-a adus de la Roma, am despachetat si am impachetat din nou, in alta valiza mai mica, am dormit doua ore si apoi m-am infiintat la Ambasada SUA de pe Batistei, pentru a reinnoi viza turistica.(…)

Am luat viza si-am alergat spre aeroport, m-am imbarcat intr-una dintre aeronavele Taromului si i-am multumit, in gand, comandantului Dobrovolschi pentru zborul impecabil pana la Istanbul. Am intalnit si doua stewardese care mi-au placut mult, Ingrid Teodorescu si Gabriela Pralea, elegante, profesioniste, discrete, amabile si gata sa-ti faca sederea la bord cat mai confortabila.”

Ra

Tarom rulllzzzz

Da, recunosc ca uneori ma apuca o oarecare nostalgie cand ma gandesc la Blue Air. Asta in ceea ce priveste colegii si atmosfera de la zbor. Nu pot sa spun ca imi este dor de pasageri sau de aeroportul Baneasa.

M-a durut putin cand Floriana Jucan a laudat in repetate randuri Blue Airul in defavoarea Taromului pentru ca a fost incantata de Blue Air.

In sfarsit am sarit in sus de bucurie cand am vazut ca … ca… ca a ales Taromul in defavoarea Blue Air-ului!!!

“Pentru ca multi dintre cititorii mei m-au certat ca sunt snoaba, am zis sa las deoparte snobismul si sa calatoresc, precum oamenii “normali”… cu o companie low cost, Blue Air. Incurajata de performanta lor de cand a izbucnit vulcanul, cand erau singurii care-si ridicau avioanele de la sol, in timp ce companii importante nu o faceau, am ales Blue Air-ul pentru un zbor Bucuresti-Roma si retur. La plecare, am avut intarziere doar doua ore. Azi noapte, insa, am avut patru anuntate si inca una bonus.

Ora decolarii era initial 19.20, dupa care a devenit 22.20, pentru ca, mai apoi, sa ne imbarcam efectiv la 23.20 si sa decolam dupa miezul noptii. Am ajuns la Bucuresti la ora 2.30 a.m.

Romanii care calatoresc cu Blue Air-ul, sa ma ierte Dumnezeu, dar nu doar ca sunt nespalati si de-a dreptul imputiti, dar sunt ca niste animale lasate libere prin Europa… cu mici exceptii ale unor tinere mai dragut imbracate, restul erau plini de lanturi sau bratari, cu pantaloni scurti sau bermude de jeansi tociti, tricouri imprimate, genul golanilor de stadion. Femeile, majoritatea roscate, cu cercei din aceia rotunzi, tiganesti, anii ’90, cu bluze mulate si in slapi. Toata lumea avea cate o papornita in mana, iar tabloul era, realmente, infiorator. Privindu-I, am inteles de ce cativa romani speciali au din ce in ce mai profund sentimentul rusinii cand vine vorba de originea lor. Pana si eu, cand sunt intrebata in vreun magazin sau in vreun restuarant din ce tara vin, raspund ca sunt “cetatean al lumii” de teama ca spunand ca sunt romanca, sa nu capat, automat, eticheta pe care mi-o doresc cel mai putin.

Fug spre aeroport (am ales Taromul, de data asta!) si va mai scriu cand pot.”

So… cred ca Tarom rulllzzzz!!!! Si acum stie si ea!!!

Ra

Azi am cunoscut un om frumos – by Floriana Jucan

Am mai gasit un post foarte frumos la adresa dnei Brutaru Ruxandra. Pentru cine nu stie, si cine nu stie?, dna Brutaru este directoarea companiei Tarom.

Inseamna mult un asemenea articol. Inseamna ca inca o persoana cerebrala a vazut in dna directoare omul potrivit la locul potrivit. Sa speram ca e si momentul potrivit pentru tot ceea ce face sau ce incearca sa faca din postul pe care il detine.

Eu chiar cred ca Tarom-ul merge spre mai bine. La fel de mult cum cred ca avem nevoie si noi sa fim ascultati, sa fim intrebati si sa se tina cont de noi ca oameni pentru a da randament ca angajati ai companiei.

Va redau articolul, nu reusesc sa pun link-ul, deoarece directioneaza catre home page-ul blogului, nu stiu din care motiv.

“Are doar 30 de ani, parul lung, modesta, desteapta, competenta, educata, deschisa la minte. Are un CV impresionant, recunoastere si reputatie dobandita la cele mai exclusiviste scoli din domeniu, in strainatate.Manageriaza una dintre cele mai mari si cele mai dificile companii ale statului roman, cu mii de angajati si un mecanism anchilozat in inertia mentalitatii comuniste.Poarta in spate o drama personala in care si-a pierdut tatal, dar si alti membri ai familiei, paradoxal, intr-un accident aviatic.Isi apara oamenii precum o leoaica puii, recunoaste carentele societatii si cele de imagine. Sufera ca brandul pe care-l reprezinta este mai apreciat in strainatate decat in propria lui tara. Se lupta de mult cu prejudecata faptului c-a fost pusa in functie de ministrul de resort (pe care l-a cunoscut la o luna dupa numire!) sau de vreo alta pila care o sustine. In putinul timp liber, nu stie daca sa stea mai mult cu sotul sau cu copilul de cinci ani, care reclama imperios prezenta materna, la aceasta varsta.Recunoaste ca n-a castigat vreodata atat de putini bani si ca ar putea, oricand, sa castige de zece ori mai mult intr-o companie privata, insa poarta cu sine nu doar legenda tatalui sau, ci si un nationalism latent, neexprimat, care ia forma constientizarii unei datorii fata de un taram si un popor care ti-a dat origini si identitate natioanla.Este complet atipica pentru portretul robot al functionarului angajat la statul roman. Nu peroreaza, vorbeste competent si cu argumente, scurteaza discutia pe criteriul eficientei, nu e nici prea cordiala, dar pastreaza o distanta calda.In plus, odata ce i-ai expus problema, in 30 de minute dupa ce i-ai iesit din birou, exista deja o persoana mandatata sa o urmareasca si s-o rezolve.Azi am vazut-o pentru prima data in viata mea. Un om frumos pe dinauntru si pe dinafara. O cheama Ruxandra Brutaru. Si conduce compania Tarom. Daca i-am da timp si credit… cred c-ar conduce-o spre succes!”

Ra

Previous Older Entries

%d bloggers like this: