Bellissimo estate al mare

Am inceput vacanta cu Andreina in Sardegna. Nu am cuvinte sa descriu frumusetea acestor locuri. Ma refer strict la mare, nu la nebunia creata in jurul luxului de la Porto Cervo (care fie vorba intre noi nu e atat de spectaculos pe cat se povesteste) si nici la orasul Olbia (care e urat si gri) sau la Golfo Aranci (un fel de Eforie Sud)…

Marea, in schimb…

Sardegna este impresionanta vazuta de pe barca. Si nu de pe un gommone amarat… Ci de pe o ditamai barca luxoasa si cu o armata de personal la bord, gata sa iti indeplineasca cele mai ascunse dorinte pe care ai putea sa le ai in mijlocul marii!!! Nu sfatuiesc pe nimeni sa mearga in Sardegna doar ca sa stea la hotel si sa coboare la plaja hotelului (asta daca o are). Pentru ca Sardegna nu inseamna o bucatica de plaja. Sardegna inseamna mai mult de atat. Dar vazuta de pe mare… ;).

Am continuat vacanta la mare, acolo unde, asa cum spuneam, am gasit imaginea orasului din interiorul meu – Fregene.

In familie, alaturi de mama si fratele meu (plus o “bucatica” buna de iubita), Andreina si dragul meu prieten Luca, am avut parte de momente absolut incantatoare.

Si, DA, daca vreti sa vedeti ce inseamna o zi acasa la piscina, uitati-va la poza aceasta si o sa radeti cateva momente bune!! Continuarea?

Serile petrecute in compania prietenilor sunt “praislass” – cum ar spune cineva cunoscut ;).

Si nimic nu se compara cu o prietena buna de pus pe rana;).

E atat de tarziu si eu sunt inca cu gandul la vacanta :)!!! Cred ca cel mai indicat ar fi sa ma bag la somnic, maine ma asteapta o zi grea! Si lungaaaaaaaa… … ……

Waitin’ for the next summer…

Ra

Advertisements

Sardegna

Cateva imagini de pe insula:

Si acum, in premiera… Twingooooo!!!

Verdele smarald si albastrul turcoaz se imbina dand culoare apelor Sardiniei.

Cineva trebuia sa il spele si pe Twingo ;).

Cina la Porto Rotondo

Great views

-va urma –

Ra

O zi din vacanta

Deoarece am pierdut sirul zilelor acestei vacante, nu am alta alternativa decat sa va scriu azi, intr-una din zilele de vacanta. Una oarecare. Dupa mult timp fara internet, timp in care totul a stat pe loc in lumea mea virtuala, in sfarsit inapoi la civilizatie, pe pamant normal si nu pe taram insular.

Sunt la Fregene, pe plaja de la Coqui, preferata mea si ma pregatesc sufleteste pentru a cunoaste si intelege Toscana. Tinut care sper sa ma cucereasca. Sa nu ma surprinda neplacut.

Nu am timp si nici conexiunea nu este atat de eficienta si de rapida incat sa imi permita sa incarc fotografii pe blog. Inca. Promit ca incet-incet, dupa ce am sa ma reintorc acasa, o sa va arat din minunatiile pe care le-am vazut si eu in aceasta vara superba.

Am decis sa intrerupem vacanta noastra in Sardegna pentru cateva zile in micul meu paradis Fregene. Cand o sa am putin ragaz, am sa va povestesc de ce am luat aceasta decizie. Nu s-a intamplat nimic rau, nimic urat. In principiu Sardegna nu era ceea ce ne-am asteptat noi si e adevarat ca poate am asteptat prea mult. Poate ca am cerut prea mult. Asta deoarece am auzit prea multe laude. Dar la fel de adevarat e ca in afara de mare, care e spectaculoasa, pentru noi Sardegna nu a insemnat nimic. Nu ne-a sagetat in inima si nu ne-a oferit ceea ce cautam. Fregene… e mereu primitor, mereu placut si mereu relaxant.

Sper sa pot scrie cat mai curand. Maine am sa ma indrept spre Cortona, unde am sa ajung din urma niste prieteni. Nu stiu cand si unde voi avea acces la internet, astfel incat sa mai scriu cate ceva.

Va doresc la toti vacanta frumoasa in continuare si o vara de vis!!

Ra

Ziua 1 – part III –

Aasaaa… Am ramas datoare cu niste imagini ;).

Orice as face nu reusesc sa incarc poze. Mai incerc, conexiunea internet este extrem de lenta aici. Cred ca totul e lent aici. Pana si oamenii. Si timpul. Asta e bine, timpul trece greu de obicei cand vrei sa treaca repede. Acum trece exact asa cum trebuie. NE bucuram de fiecare minut aici.

Despre cina la Porto Rotondo pot sa spun doar ca a fost un spectacol culinar. Un spectacol in sine.

Proprietarul, a carui infatisare o aseman cu a lui Gepetto, intretinea intre clientii restaurantului o atmosfera relaxata si vesela. Vorbea cu fiecare in parte, deschidea vin spumant cu un iatagan si servea oamenii, se mai aseza la cate o masa si facea o gluma. Ceva ce numai in Italia poti gasi. In Romania ar fi prea mandrii ca sunt patroni. Nu s-ar amesteca cu plebea care vine la masa… Maxim ar merge tantos printre mese ca Fat Frumos in cautarea Ilenei lui. Aici nu, aici omuletul acesta a facut ca seara sa fie de neuitat. Mi-a fost putin frig, din cauza oboselii si pentru ca uitasem sa imi iau ceva lejer peste rochita si am primit o fata de masa ca sa imi tina de cald. La plecare mi-a spus ca o pot lua, daca avem masina departe si o pot aduce in zilele urmatoare. Clientilor le oferea cate ceva din partea casei. Bine, preturile erau si cam piperate, asa ca in sinea mea spun ca meritam sa o faca. Noua ne-a adus la aperitiv niste branza si salsiccia facute de casa. Salsiccia este ceva intre salam si carnat, uscat. Gen salamul nostru de vara, dar de marimea unui carnat mai gros. Insa gustul nu il poti compara cu nimic, atat de gustos este. Ne-a mai pregatit Astice alla Catalana. Am acceptat doar o portie pe care am impartit-o pentru ca eram deja satule dupa ce mancasem aperitiv si fel principal. Cealalta portie a oferit-o unui cuplu de langa masa noastra. Dragut gest. Dragut local. Atmosfera frumoasa. Mancare delicioasa.

TomTom ne face figuri. La intoarcerea din Porto Rotondo ne-a ocolit un milion de km, la un moment dat am crezut ca s-a transformat in ghid turistic si ne face turul insulei. Numai ca era noapte si eram obosite si nu mai aveam putere sa conducem…

Am cazut frante dupa prima zi. Prima zi plina de peripetii. Pana la urma s-a terminat cu bine.

Ra

Ziua 1 – part II –

Nu credeam sa apuc a scrie acest post din Sardegna.

Am dormit doua ore inaintea plecarii, am ajuns la timp pentru a lasa valiza la drop off, aeroport Baneasa… Credeti ca dupa ce faci check in-ul online (fortat de imprejurari, dealtfel, pentru ca altfel costa 10 euro la aeroport), stie cineva unde se afla drop off-ul pentru bagajele de cala? Neeaahh, nici nu au auzit de asa ceva!! Stai la coada normal ca orice alt pasager si dai bagajul la cala.

Pe la ora 7 trebuia sa decolam. Am decolat la ora 11 si era prevazut sa decolam la ora 12. Doar 4 ore de intarziere. Aeronava defecta. Reparatii necesare. Schimbare aeronava ;).

Nu mai spun ca am avut locuri separate in avion, dar colegii de la Blue Air, la fel de draguti cum ii stiam, m-au lasat sa stau in dreptul iesirilor de pe aripa. Le multumesc pentru asta si pentru a ma fi facut sa ma simt ca acasa in mijlocul lor. Saracutii, au stat o ora in autobuz, caldura, sete, oboseala. Apoi au asteptat in avion si cand au venit pasagerii au fost nevoiti sa suporte magariile lor datorate intarzierii.

Oameni buni, nu noi – insotitorii de zbor, suntem vinovati cand intarzie o cursa. Nu noi decidem daca aeronava poate efctua zborul, daca aeroportul ne da aprobarile, daca exista plan de zbor sau mai stie eu ce. Noi ne trezim si venim la munca la fel cum voi veniti la aeroport. Nu ne anunta nimeni sa stam acasa. Transpiram si obosim numarand clipele pana cand voi veti fi adusi la avion ca sa ne balacariti pe noi pentru intarziere. Si cu toate acestea inca va mai zambim si incercam sa va intelegem si sa va facem zborul cat mai placut.

Anyway… datorita aterizarii intarziate la Roma, am prins exact la limita urmatorul zbor catre Olbia. Bineinteles ultimele care am facut check in-ul. Meridiana ne-a adus la Olbia cu un MD 82 de care chiar nu imi era dor. Echipajul extraordinar de amabil si pasagerii un lux. Intre Rolex-uri, Vuittoane, Marc Jacobs-uri, botox, acid hialuronic, diamante si multe perle – ne-am facut si noi loc. Cu ale noastre ;).

Ajunse la Olbia cu gura pana la urechi, plutind pe un nor de fericire ca pana la urma totul se termina cu bine (noooot), am avut surpriza de a putea recupera de pe banda de bagaje doar o valiza din doua. A Andreei se pierduse pe traseu…

Reclamatie. Intrebari. Stress. Tacere. Nervi (tinuti bine in frau). Suparare. Speranta. Am trecut prin toate fazele de la stress la relaxare pana in momentul in care ne-au sunat de la aeroportul din Olbia ca a ajuns valiza. De fapt erau mai multe valize (la coada la reclamatii am fost vreo 20 cca fara bagaje ajunse) care nu fusesera puse pe banda atunci. Ci dupa vreo ora… Totusi, italienii sunt departe de a fi isteti. Iar Andreina e o mama calma si ponderata (e bine?) ce si-a pastrat calmul in situatia aceasta in care eu mi-as fi smuls fir cu fir de par cu penseta, din cauza nervilor. Singura remarca a fost “am mai trecut prin asta, daca nu ajunge pana maine, nu mai ajunge niciodata”… Si iar am avut confirmarea ca are cel mai bun sot din Univers, stim noi de ce!!!!! We love you BOG!!!

Intr-un final, ghidate de TomTom Go (navigatorul nostru aka capitanul nostru sau PIC) am reusit sa ajungem sa lasam valiza in locul unde suntem cazate.

Ca tot veni vorba, acest loc pare suspendat in timp si spatiu. Se aud doar greierii si se vede doar verdele vegetatiei inconjuratoare. Din cand in cand cate un iepure mai alearga prin gradina facand salturi jucause, un cal se plimba pascand nepasator sub nasul nostru si vantul se mai joaca cu noi racorindu-ne… Deci e idilic, mai multe o sa va dati seama din poze ;). Cand vor fi gata.

Acum, alt aspect important e masina pe care o folosim. Un Renault Twingo. Nu a fost alegerea noastra. Acesta era disponibil. Doar acesta. E VINTAGE… Adica pare furat din filmele cu maicute din anii ’70. E mai mult decat va puteti imagina. Mie nu imi vine sa fac dus, sa ma imbrac dragut, sa ma machiez si sa imi pun tocuri pentru ca mai apoi sa merg in Porto Cervo cu Twingo Vintage de care beneficiem cu drag!!!! Am descoperit ca are inchidere centralizata dupa ce am lasat-o deschisa cand am fost sa recuperam valiza in aerop, portbagajul se inchide daca ii potrivesti cu mana inchizatoarea… Bord parca nu are, nici nu stiu ce sa mai scriu… E VINTAGE spre “pe moarte…” A! De la 90 km/h incepe sa scoata un sunet care se vrea un tors de motan, dar seamana cu un raget de leu ragusit si imbatranit… HURUIE rau cu alte cuvinte!!!!!

Partea frumoasa e ca aseara am iesit sa mancam in Porto Rotondo. Din ciclul “ce incepe rau se termina bine”. Am mancat in port, la un restaurant micut unde patronul intretinea o atmosfera relaxata.

Va povestesc in seara aceasta, acum ma grabeste Andreina la plaja. Sper sa ma uimeasca intr-adevar…

A!!! Faza zilei de ieri a fost “ormai, ti sei gabrielizzata”… Ce sa spun? Sper ca nu e asa :)!!!

Kiss u si zi frumoasa de vara!!!!

P.S. – …dar astept Toscana…

Ra

Ziua 1

Prima zi.

6 august 2010. E ziua tatalui meu azi. Nu, nu a tatalui meu biologic, ci a celui pe care il stiu eu de “tata” si care mi-a daruit un frate minunat ;). La Multi Ani!!!

E prima zi de vacanta, de concediu sau prima zi de calatorie. E prima data in viata mea cand plec atatea zile la rand. Exceptand vacantele de vara petrecute la tara. Wow, ma simt ca o cercetasa!

In primul rand am intampinat mari greutati cu pregatitul valizei si implicit a hainelor. Pentru ca primele 7 zile le voi petrece in Sardegna, la mare, cu Andreina. Si automat, de la sine inteles, am nevoie de haine de vara pentru la mare. Rochite, fustite, bluzite, sandalute, maieute (asta nu prea suna bine cu maieutele ­čÖé ), tocuri, farduri, una-alta, maruntisuri, gentute, posetute, costume de baie… – tot ce are nevoie un bagaj ca sa para de pitzi ;)!!! Urmatoarele zile ma alatur unui grup (micut, ce-i drept) care strabate Toscana in lung si in lat, aceasta incluzand: Montepulciano, Montalcino, Siena, Cortona, Pisa, Pienza, Chianti, Cinque Terre, Portofino, Milano… Nu in ordinea aceasta. Dar imaginati-va cum as arata eu la Il Palio di Siena protapita pe tocuri cat zgarie norii si intr-o rochita vaporoasa de seara?! Sau cum am sa urc si sa cobor dealurile pe acolo in sandalute? Sau cum am sa tremur de frig la lasarea serii cand e mai racoare??? Pfff… Si uite asa cand reusisem sa inchid valiza pe care o faceam de doua zile, mi-am dat seama ca trebuie sa dau tot afara si sa reorganizez bagajul astfel incat sa se muleze perfect pe calatoria la mare si la munte (mai mult la deal).

Zis si facut, a trebuit sa cer ajutor, o parere, am sunat un prieten, am dat sms la o prietena, am chemat o vecina la mine, am scos tot din bagaje, am lasat cate ceva afara, am mai adaugat altele si iata valiza mea aproape gata… Daca as mai avea loc pentru cele doua sacouri, gecuta de ploaie, doua perechi de incaltaminte, cateva sosete in plus si pantofii cu toc – ar fi de vis!!!

Ajung la concluzia ca e greu sa fii femeie, sa fii indecisa si sa faci bagajul.

Pe doua dintre cele trei persoane carora ma voi alatura, nu le cunosc, iar pe cealalta prea putin :(… Asa ca nu am nici cea mai vaga idee ce si cum ca sa nu fiu in totala antiteza cu ei. Adica, eu am camasile mele la care nu renunt nici in ruptul capului. Pentru mine camasile Etro si Loro Piana sunt cei mai buni tovarasi de calatorie… Daca o sa ma nimeresc mereu invers imbracata decat ar trebui? E si asta o problema. Minora si care ma face sa par superficiala (chiar sunt in situatia aceasta), dar chiar e o problema pentru mine. Astept vacanta aceasta de nu-stiu-cat-timp-exact… Si nu vreau sa o dau in bara cu pregatirea bagajului, adica chiar de la inceput!!!

Mai am exact 3 ore de somn, daca adorm in clipa aceasta. Dar cum mai am de bagat in valiza, sigur mai trec inca 30 de minute pana cand ╩reusesc sa adorm…

Pste cateva ore, daca reusesc sa ma trezesc, cu putin noroc am sa va povestesc despre prima parte a calatoriei.

Ra

So close and yet so far…

So close…

And yet so FAR…

Can’t wait…

Sardegna vs Toscana…

Ra

Previous Older Entries

%d bloggers like this: