Transfagarasan

O alta placere pe care mi-am oferit-o in vacanta aceasta de august, a fost sa vad Transfagarasanul. Nu ma intrebati daca mi-a lacut, pentru ca nu am cuvinte sa descriu bucuria de a fi mers pe cel mai frumos drum din lume. Pentru detalii, click aici: 15 most beautiful roads in the world

Am avut parte de o zi insorita, de o companie placuta si cu siguranta am ramas cu o amintire de neuitat!

This slideshow requires JavaScript.

Ra

Advertisements

Vama Veche

     Welcome to Vama Veche! Recunosc ca eram una dintre persoanele care au idei preconcepute si o imagine distorsionata despre Vama Veche. Imi imaginam, asa cum auzisem si eu de la altii, la randul meu – ca e “boschetareala” si lumea e nasoala rau si prin urmare, cum nu sunt mare fan al litoralului romanesc, nu am ajuns nicicand in Vama Veche. Cel mai aproape de Vama, sau mai departe de Constanta, ajunsesem in 2 Mai, cand aveam 17 ani si am fost prima data la mare fara parinti. Cu cortul ;). Departe de mine gandul de a ajunge in Vama anul acesta sau vreodata in viata mea. Din cauza unor intamplari nu foarte placute, mai degraba triste, am luat de pe o zi pe alta hotararea de a merge la mare, in Vama, pentru ca acolo deja se aflau niste prieteni. Am ales aceasta evadare din Bucuresti, neavand altceva de facut in concediu, mai ales dupa ce toate planurile mele s-au naruit mai rau ca un castel de nisip ridicat prea aproape de apa. O prietena mi-a spus, inainte sa plec ca nu are sa imi placa, “nu e pentru tine acolo!”. Am tinut sa o fac si pe asta, pana la urma, cel mai rau ce se putea intampla era sa fac cale intoarsa catre Bucuresti, daca nu m-as fi simtit bine acolo. Surpriza. Am ajuns in Vama Veche si am gasit ceva aroape de Costinestiul de acum 13, 14 ani, pe care mi-l amnintesc cu mare drag. Lume multa pe strada principala, care ducea catre plaja, o multime de tarabe, magazine, birturi, bodegi, restaurante, grupuri de tineri a caror unica grija era sa isi continue intr-un fel sau altul sederea la mare, chiar daca asta implica strangerea unor fonduri banesti care sa le-o permita. Nimic urat, nimic deplasat, nimic periculos macar. O atmosfera de prietenie si un amalgam de stari, cum nu poti descrie in cuvinte. Am facut dreapta pe o strada neasfaltata, avand in stanga mea plaja si marea si in dreapta alte terase, baruri si restaurante. Diferite si placute, fiecare in felul ei. Dintre cele care mi-au placut, fie pentru ca au fost primitori, fie pentru ca au avut mancare buna, sau pentru ca erau frumos amenajate, sunt La Mal (multumesc, Costin pentru rapane), La Rogojini (thx pt wifi si un mic dejun excelent), Expirat (muzica si atmosfera super), Amphora (plaja superba), Molotov (relax total pe plaja, atmosfera super). Sa nu uit ca pe strada principala am mancat in fiecare zi cele mai bune clatite din lume La Papa Bun Vama Veche. Si daca aveti drum in Vama, evitati sa mancati la Soni. Cel mai de rahat restaurant, cu cea mai proasta servire si cu cele mai mari preturi!! Am avut parte de niste cine fabuloase, la vecinii nostrii – bulgarii, care nu stiu cum naibii reusesc sa fie mai ospitalieri decat noi, sa zambeasca mai mult, sa tina preturile mult mai mici si in general sa faca totul sa mearga mai bine… Am fost in Dalboka, la o ferma de scoici, la un restaurant Golden Fish si la altul Wild Duck, dar numele localitatilor acestora din urma nu mi le animtesc, sa imi fie cu iertare :(. Din pacate, 3 zile au fost fara soare si prin urmare a trebuit sa ne gasim de facut ceva. Intr-una din zile am fost in vizita la Herghelia de la Mangalia, cunoscuta pentru caii arabi pe care-i au. In rest relax total prin Vama ;). 

     Stiu ca multi dintre voi ganditi ca-s nebuna, la fel cum multi iubiti vama. Aceasta e doar parerea mea, nu ma judecati. Doar priviti aceste poze si spuneti-mi ce parere aveti ;).

This slideshow requires JavaScript.

     Nu toate pozele sunt facute de mine, aproape toate sunt “furate” de la Roxana, careia ii mai multumesc o data pentru aceasta saptamana!!

Ra

P.S. Am uitat de Cherhana, unde am mancat cele mai bune midii si rapane din lume!!!!

Vacanta de vara

Azi e ultima zi de concediu. Va vine sa credeti sau nu, ma duc inaopoi la zbor cu 3 zile inainte decat era programat, la cererea mea ;). Da, mi-e dor sa simt mirosul de combustibil de pe platforma, sa aud zgomotul motoarelor cand pornesc, sa zambesc pasagerilor la imbarcare si sa ma intorc extenuata acasa dupa o cursa lunga! 

Am fost la mare. In Vama Veche. Cineva mi-a spus “eram sigur”. Nu stiu ce l-a facut pe el sa fie atat de sigur ca sunt genul care as merge frecvent in Vama, pentru ca a fost prima data cand picioarele mele s-au mangaiat cu nisipul din Vama. Nici macar nu stiu ce gen trebuie sa fi ca sa mergi in Vama. Mie mi-a placut. Pot sa va povestesc pana maine despre Vama si sa descriu cat de pozitiv este vibe-ul acelui loc. Si am sa o fac mai tarziu. Cu poze. 

Am fost pe Transfagarasan. Am vrut sa continui cu Transalpina, insa din pacate a trebuit sa ma intorc acasa :(. Dar nu renunt, in prima zi libera pe care o am pana la sfarsitul lui august, ma aventurez la drum si bifez Transalpina! M-a fascinat tot ceea ce inseamna Transfagarasan. Nu stiu de ce a trebuit sa astept atatia ani (31 in total) ca sa ajung sa admir ceva frumos in tara mea. Dupa surpriza pe care am avut-o cand am fost la Isverna, la iubitul meu, unde am descoperit un Paradis in miniatura, de data aceasta am ramas muta in fata Transfagarasanului. Ma inclin! Se poate sa fi gresit cand spuneam ca in Romania nu e nimic de vazut. Mai vreau sa vad si Delta, apoi ma decid. Pacat ca poporul asta roman (despre care nu imi schimb parerea, orice ar fi) este  asa de lipsit de educatie si lasa in urma multa mizerie, in locuri atat de frumoase. Pacat ca inca rasuna din masini cantece cu iz de manele si pacat ca inca nu am inteles a respecta reguli. Rusine celor care nu se gandesc sa lase in urma o mostenire intacta, ci o distrug cu buna stiinta, neprotejand-o…

Multumesc Roxana, pentru saptamana frumoasa pe care mi-ai oferit-o in Vama!

Ra

Calare prin Paradis

Mereu m-am intrebat cum este sa gasesti locul acela unde timpul ramane suspendat in favoarea ta, unde miroase a iarba verde si seara poti vedea fiecare stea din Univers, pe cer, cu ochiul liber pentru ca poluarea nu s-a inventat pentru astfel de locuri si pacea e la ea acasa. 

Am visat deseori la locul acela minunat, unde nici macar ochii nu vor sa clipeasca, de teama sa nu piarda imaginile de tablou din jur. 

Sa nu mai spun ca intotdeauna mi-am dorit sa ma trezesc dimineata si sa vad cai! Asa cum, copil fiind, primul lucru pe care il faceam cand ma trezeam la tara, era sa merg sa vad calul si sa mulg vaca pentru a putea bea mai apoi laptele cald inca, proaspat muls! Inca simt mirosul acela al copilariei mele la tara si nu neg ca ma bucur la fel ca atunci si azi, daca mi se intampla sa beau lapte proaspat muls, inca nefiert!! 

Timpul se opreste in unele locuri, pana la urma ce sens are sa mearga inainte, daca a gasit perfectiunea in calea lui? 

Unul dintre aceste locuri se afla in Mehedinti, intr-un satuc numit Isverna, in apropiere de Baile Herculane. Ca sa va faceti o idee mai ampla, puteti citi mai multe cu un simplu click aici. 

Am avut norocul sa petrec cateva zile la Isverna, in mijlocul naturii, alaturi de caluti si prieteni. Si de iubitul meu, care a facut totul posibil 😉 si caruia ii multumesc pentru toate lucrurile minunate din viata mea, petrecute in ultimele trei luni. 

Nu cred ca sunt atat de buna la descrieri, din acest motiv nu sunt foarte buna prietena cu Al. Dumas sau cu Kafka si nici nu ma dau in vant dupa Sadoveanu, asa ca las pozele sa vorbeasca de la sine.

This slideshow requires JavaScript.

Ra

La birou ;)

Zilele trecute am facut o cursa de la care m-am intors pasager. Adica am fost echipaj pana la Oradea si de la Oradea la Bucuresti au intors cursa alti colegi si noi am stat pe scaune relaxati. Astfel incat m-am putut bucura in voie de zborul in sine, de zgomotul elicelor atr-ului, de norii care ne imbratisau, de cerul care ne invelea si am vazut Pamantul de sus, dandu-mi seama cat de mici suntem defapt.

Va las sa va bucurati si voi de cateva dintre imaginile pe care le-am surprins de la fereastra micutului care ne-a adus acasa in siguranta! 

This slideshow requires JavaScript.

 

Iar cand am ajuns acasa, un alt spectacol ma astepta! (nu dati atentie gropilor, stau la tara si inca nu a ajuns asfaltul pana aici)

Ra

 

Masterchef, Andreea si dezamagirea

Pentru prima data, dupa 4 ani, imi pare rau ca am renuntat sa ma uit la televizor. Din acest motiv nu am stiut ca formatul emisiunii Masterchef vine in Romania, nu am stiut de preselectii, nu am stiut de faptul ca draga mea prietena ca o sora, acum fosta, Andreea – este una dintre concurentele de la Masterchef. 

Am aflat cu stupoare, acum cateva zile, de la o cunostiinta comuna, de participarea ei la aceasta emisiune. Nu inteleg, oricat mi-as explica, de ce mi-a ascuns acest lucru. Nu ca se duce la preselectie. Ci ca Masterchef a ajuns in Romania. Adica, ea se uita la televizor, a vazut reclama, i-a trecut prin minte sau a fost sfatuita sa merga la preselectii. Nu a spus un singur cuvant, ea, cea care pana mai ieri, era “my everything”, care mereu mi-a spus ca sunt sora pe care si-a dorit-o mereu si caruia i-am intors mereu acest sentiment. Pentru care as fi mutat muntii din loc, fara sa mi-o ceara macar!!! Nu veniti sa imi spuneti ca a facut-o din superstitie, ca nu cred. Superstitia nu a impiedicat-o sa imi impartaseasca alte situatii si intamplari din viata ei. Superstitia nu a impiedicat-o sa ma priveasca in ochi in timp ce “cocea” aceasta participare la emisiune si sa imi spuna ca ma iubeste enorm! Dar ceva a fost, totusi…

Am simtit acest fapt mai dureros decat daca as fi fost injunghiata la propriu si nu am sa uit niciodata cum mi-a inselat increderea. Ca a pierdut o prietena, sau o sora, asa cum spuneam amandoua, este lesne de inteles. Ca Dumnezeu, karma, Universul sau cine se ocupa de asta, ii va da pe masura caracterului sau, sunt sigura! 

Nu, nu sunt nici pe departe perfecta, dar fata de ea nu am gresit niciodata, am sustinut-o si am incurajat-o in orice situatie, am inteles-o si am  ascultat-o si nu mi-as fi imaginat vreodata ca voi ajunge la batranete fara sa o am alaturi. 

Asta e, mai bine mai tarziu decat niciodata! RIP Andreea, pentru mine ai murit.

Ra 😦

Love you, Romania (noooooooooot)

Cam aceasta este tara in care traim. Un tampit, copilul unei senatoare, trece de 26 de ori cu masina peste un om care a incercat sa ia apararea iubitei tampitului, in timpul unei dispute generata de o criza de gelozie. A tampitului, bineinteles. Se intampla in decembrie 2010. Omul care a devenit victima tampitului, sta spitalizat, se recupereaza si ce sa credeti? La un an distanta, in decembrie 2011 cade, se loveste la cap si in ianuarie 2012 – MOARE! Ironic, nu? Practic, singurul martor cheie, victima, nu moare cand e calcat de 26 de ori du-te-vino cu masina, de tampit. Dar moare din cauza unei lovituri la cap. As putea jura ca aici tampitul a avut oarecare influenta, poate cu puterea mintii. Poate si-a dorit indeajuns de tare ca martorul sa dispara… Zic si eu… Si asta nu e tot. Tampitul scapa cu o condamnare de 3 ani cu suspendare, asta dupa ce a fost judecat in libertate, pentru ca nu prezenta pericol public. Pai, cum vine asta? Te ia capul de la gelozie, incerci sa iti admonestezi iubita care te-a enervat, un om de pe strada se baga sa-i ia apararea, treci peste el cu masina inainte-si-inapoi de 26 de ori si nu esti considerat pericol public. Oare asta are legatura cu puterea mintii mamei lui, senatoarea Placinta? Nu stiu, zic si eu…

Si, acum, hai dracului sa facem cu totii asa, sa ne enervam pe cine apucam, sa-i rupem cateva coaste, sa-i calcam cu masina, sa le punem bocancul pe fata si apoi sa asteptam sa moara victima, nuuuu – nu de la violenta noastra, ci de la un accident banal, ca vorba romanului “asa i-a fost dat, maica, nu a avut zile de la Dumnezeu, saracul, offff” si sa ne petrecem restul vietii cu o simpla condamnare la cativa ani (putini) si aceia cu suspendare…

Hai sictir, Romania, eu una ma cam P(bIp)S pe tine!!!!

Sursa: Evenimentul Zilei.

Ra 

Previous Older Entries

%d bloggers like this: