In Napoli

I lost my heart in Napoli

Ra

Advertisements

I Siciliani Pasticceria Tipica

Scriu acest post dupa ce am mancat un arancino al ragu, absolut delicios si cu gandul la ceea ce va urma: cativa baba care sa imi delecteze simturile si sa imi aline dorul de Napoli, plus bonus un cannolo siciliano care sa imi indulceasca ziua sau chiar toata saptamana!!!

Daca va intrebati ce este acest arancino, va arat imediat poze.

Arancini al ragu este un fel de mancare tipic sicilian. Se prepara din orez si este umplut cu sos ragu si mozzarella. Nu pot sa descriu in cuvinte cum se imbina de placut aromele si ce gust are. Trebuie sa aveti incredere si sa gustati unul.

Aseara am mai mancat unul, dar diferit. Mi-am bucurat papilele gustative cu un arancino cu mozzarella si sos beschamel (alla beschamella, no?). E tot pe baza de orez, dar difera umplutura. Nu ma puneti sa aleg pentru ca nu stiu care e mai bun. Poate daca as manca cate o tona din fiecare as putea sa ma hotarasc care imi place mai mult ;).

Unde gasiti asemenea  delicii? In piata Floreasca, vis-a-vis de piata Floreasca mai exact la parterul unui centru comercial (sediu birouri).

Frumusetea acestei descoperiri pe care am facut-o ieri nu consta insa in acesti deliciosi arancini siciliani, ci in minunatul si iubitul meu BABA!!!! Baba este un dulce (o prajitura adica) napoletan. In opinia mea este cel mai reprezentativ fel de mancare pentru napoletani. Si asta deoarece aduna in el aromele sudului. E dulce, parfumat, insiropat… Si daca cineva vine sa imi spuna ca seamana cu savarina noastra, sunt capabila sa fac razboi, pentru ca NU, Baba-ul nu are nimic din gustul savarinei. Poate doar consistenta aluatului, dar restul este un dezmat al aromelor, toate adunate in baba-ul meu drag!!! La Napoli este si o vorba, cand vrei sa faci un complimet cuiva ii spui ca este dulce ca un baba!


Ce mai gasiti la patiseria I Siciliani? Gasiti Cannolo Siciliano, Cassata Siciliana, pizzette, croissante gustoase pentru micul dejun, tot felul de torturi si de prajituri, care-mai-de-care-mai-delicioase si mai aratoase.

Intr-un cuvant va recomand cu incredere abolut orice produs facut de ei. V-am spus ca toate produsele sunt facute in laboratorul lor propriu? Da, adica e ca si cum bucataria Siciliana si cea Napoletana vin direct la tine acasa!!!

Incercati numai un singur produs si cu siguranta veti deveni dependenti si clienti fideli. Pe mine una, m-au castigat de la prima degustare!!!!

Sa aveti o zi dulce si insorita!!!

Ra

Napoletaneita – part II –

Am scris acum mult timp, mai exact pe 23 iulie 2009, un post care se vrea un mic indrumar spre cunoasterea poporului napoletan. Nu stiu de ce l-am abandonat acolo, fara sa continui a scrie despre napoletani, asa cum ii vad eu. Poate pentru ca la inceput (atunci eram chiar la inceput) nu dadeam atata atentie blogului si nici nu aveam atatia vizitatori.

Imi permit acum, sa va reamintesc despre (celor care l-ati citit de atunci) si sa va initiez in (pe cei care abea acum il vedeti) cunoasterea poporului napoletan. Cu un simplu click aici veti citi prima parte si acum aveti continuarea!! So, enjoy it!!!

Ramasesem la traficul napoletan, care chiar e infernal, dar are ordinea si regulile lui proprii pe care napoletanii le respecta cu strictete!!!

Urmeaza LIMBA NAPOLETANA. Uneori cred ca arta de a vorbi este o inventie napoletana.Arta de a vorbi a fost descoperita inaintea focului chiar, de napoletani, si a fost raspandita in lume pentru binele umanitatii. Asta explica de ce napoletanul iubeste sa vorbeasca. Si vorbesteeee (si aici ma regasesc 😉 ). L’hommo neapolitans nu doar ca a inventat arta vorbirii, ba chiar a elaborat un intreg proces de comunicare in care isi foloseste intreg corpul… Napoletanul vorbeste cu mainile, cu ochii, cu nasul si cu urechile. Si nu, nu este vorba de un simplu limbaj al gesturilor, ci de o complexa forma de comunicare pe care napoletanul o aplica in paralel sau alternativ vorbirii.

Dillo co ‘e mani 😉

Napoletanul autohton, nascut din mama si din tata napoletan, care la randul lor au numai stramosi napoletani, il putem recunoaste inca din primele luni de viata. Napoletanul invata sa gesticuleze inca din burta mamei. Ecografia este facuta sprea a demonstra ca ceea ce poarta mama in pantec este un copil napoletan veritabil. Si este mai sigura ca un test ADN. De exemplu, copilul inca nenascut va raspunde medicului ecograf cum numai un napoletan ar stii sa o faca. Din aceasta cauza, ecograful este pregatit sa vada in detaliu mana micutului nenascut inca. Daca este napoletan veritabil va raspunde prin gesturi. De obicei, fetusul reactioneaza stimulilor ecografiei, unind degetul mare cu toate celelalte degete ale mainii si miscand pumnul catre corp formuland clasica intrebare napoletana: “ma che vvuo?” (ce vrei?). Imediat se risipesc dubiile si se obtine certitudinea ca in burta mamei se afla un copil napoletan veritabil si sanatos.


Adevaratul napoletan este generos si magnific. La fel si cu limbajul. A dublat, ba chiar a triplat consoanele si a alungit vocalele. Ca sa va dau si exemple: o’ schiattammuorto, cchiattone, mmunnezza, ffeso, bbona…


Toto spunea ” abbundandis in abbundandum”, regula pe care napoletanii o aplica chiar si in vorbire, in orice forma de conversatie cotidiana. Napoletanul este cordial, calduros si expansiv. Daca va va intalni pe strada, nu-i va ajunge un simplu salut. Va va intreba de voi, de rudele voastre, de prietenii vostrii si de vecinii vostrii. In plus va va povesti totul despre el. Si nu e necesar sa fiti prieteni apropiati.

Dictionar:

Ue – ciao

Bonni – buongiorno

Bonasera – Buonasera

Statte bbuono – a presto

Ce verimme – a presto

In conversatia cotidiana, politetea se exprima pana si atunci cand intalneste o simpla cunostiinta. Clasicul Ciao se transforma in:

Ue, Pasqua, ma quantu tiempo ca nun ce verimmo, comme staje? E comme staje a ppappete, a mammete, a soreta, a mugliereta, a figlieta? Jamocenne a pigghia nu babba… Comme rici? Ah nun seje Pasqua? Maggio sbajato. Si Gennaro? No? Salvatore? Nemmanco? Scusasse, ma chi seje? Luigi? Piacere. Tutt’ a posto a famigghia? Comme si cresciuto. Che belle guaglione te si ffatto…

(Buna, pasqua, de cat timp nu ne vedem, ce mai faci? Ce mai fac tatal tau, mama ta, sora ta, nevasta-ta, fi-ta? Hai sa mergem sa mancam un baba. Ce spui? A, nu esti Pasqua? M-am inselat. esti gennaro? Nu? salvatore? Nici macar? Scuze, dar cine esti? luigi? Incantat. Totul bine in familie? Cat ai crescut. Ce baiat frumos te-ai facut…)

In concluzie, la Napoli nu va veti simti niciodata singuri ;).

Ca o curiozitate, multe dintre cuvintele napoletane se aseamana cu cele in romana. Vedeti mai sus “soreta”. Si mai sunt: miercuri, dummeneca… si inca multe altele! Doar nu vreti sa invatati napoetana acum ?!

Imi face placere sa va scriu aici si doua proverbe napoletane.

Quanno ‘o mare e calmo, ogni strunzo e ‘o marenaro. – Cand marea e calma, orice prost e marinar.

Nun basta metterce ‘o ‘rumm: o strunzo nun addeventa babba… – Nu ajunge sa pui rom, prostul nu devine baba ;), e un fel de a spune ca ce se naste rotund, nu moare patrat!

– va urma –

Ra


Sal Da Vinci – io ce credo

Emotionant momentul in care intra in platoul emisiunii copii cantaretului Sal Da Vinci. Cred ca pentru un tata artist e ceva extraordinar sa isi auda fiica cantandu-i una dintre melodii. Mai ales cand este o surpriza.

Sal Da Vinci este unul dintre cantaretii napoletani pe care eu ii ador! Acest cantec are un mesaj pozitiv, acela ca inca exista speranta si credinta ca lucrurile se pot indrepta. Fiecare are speranta lui, fiecare are credinta lui si fiecare dintre noi dorim sa indreptam ceva… ed io ce credo… ancora ce credo...

Cantecul, in varianta originala este cantat de Eduardo de Crescenzo.

“io ce credo”
(e.de crescenzo)
sempe areto a na’ fenesta
aspettanno chisa’ che’
juorne ‘e festa pure pe te
e aspetta,aspetta,aspetta
vocca rossa ‘o tiempo passa
e te porta pure a te
passo passo sempe cchiu’ lla’
e po’, chi sa’ chi sa’
ma io ce credo
ancora ce credo
l’ammore a nnuje ce po’ salva’
accorta a nun te fa ‘mbriaca’
pe cerca’ ‘a verita
nun saje addo’ miett”o pere
ma io ce credo
ancora ce credo
l’ammore a nnuje ce po’ salva’
‘o viento nun se fa’ afferra’
ma ‘a pacienza ce sta’
chella ce sta’…’a pacienza ce sta’
sempe areto a na’ fenesta
aspettanno chisa’ che’
juorne ‘e festa pure pe te
che voglia e te vede’
ma io ce credo
ancora ce credo
l’ammore a nnuje ce po’ salva’
accorta a nun te fa ‘mbriaca’
pe tramente e’ accussi’
dimane e’ comme ajere
ma io ce credo
ancora ce credo
l’ammore a nnuje ce po’ salva’
‘o viento nun se fa’ afferra’
ma ‘a pacienza ce sta’
chella ce sta’…’a pacienza ce sta’
(strumentale)
dimane e’ comme ajere
ma io ce credo
ancora ce credo
l’ammore a nnuje ce po’ salva’
‘o viento nun se fa’ afferra’
ma ‘a pacienza ce sta’
chella ce sta’…’a pacienza ce sta’

‘A citta ‘e Pulecenella

Orasul lui Pulcinella. Probabil ca va intrebati cine e sau ce inseamna Pulcinella. Aici gasiti si explicatia. Napoli este cunoscut si ca fiind orasul lui Pulcinella. In napoletana Pulecenella.

Nu mai am rabdare sa astept concediul sau cateva zile libere ca sa ma plimb prin frumosul oras Napoli si de-a lungul superbei Costiere Amalfitane. Sa mananc la restaurantul “Le tre sorelle” din Positano si sa ma bucur de fiecare raza de soare sub cerul napoletan. As vrea sa am aripi sa pot zbura pe deasupra Golfului Napoli… Sa vad insulele, marea, cerul si sa cobor acolo unde nu as rezista frumusetii…

Positano

Nu cred ca exista ceva mai frumos decat strazile din Positano

O parte din Costiera Amalfitana – aici e filmat si restaurantul meu preferat in Positano (min 05:25 – 06:55)

Ra

New home

Imi cer scuze pentru lipsa vestilor in zilele ce urmeaza. Sunt si voi continua sa fiu putin ocupata… Ma mut in casa noua. Da, plutesc. Uneori de vineri pana azi am reusit sa ating cerul, chiar daca sunt, totusi, pe pamant. Alteori am plutit la trei metri deasupra cerului si alteori am fost atat de bine infipta in pamant incat mi-a fost frica sa nu prind radacini care sa ma impiedice a ma mai ridica la cer…


Pierduta parca, un pic confuza cu momente de ratacire si nedumerire, incerc sa imi construiesc un Univers al meu care sa ma reprezinte. Idei, machete, modele, variante, schite, 3D, socoteli, renuntari, slalom printre magazine, decoratiuni, preturi – toate se amesteca in mintea mea si uit sa mai mananc, sa mai respir, sa mai imi fie sete, cald sau frig. Nu stiu cat e ceasul, ce am de facut exact, care e urmatorul pas si unde trebuie sa ajung. Nu aud telefonul, uit sa mai sun inapoi, raspund cu greu la sms si internetul pare ca nu s-a inventat inca, pentru mine…

Scuze, deci pentru absenta de cateva zile… Revin cu amanunte si detalii curand.

A! sa nu uit – nu pot sa ma abtin sa nu il felicit pe Ciro pentru ca a devenit tata si sa-i urez micutei un viitor cat mai linistit, un cer senin si multa afectiune. Iar mamei – curaj… Curaj pentru ca are nevoie :(!


La Multi Ani Antoniei pentru ca ieri a fost ziua ei si desi i-am transmis prin Vincenzo urarile mele, la cum il cunosc eu – a uitat de la mana pana la gura sa-i spuna ca am sunat sa-i urez toate cele bune.


Mi-e dor de Pompea, mai ales dupa ce am avut micul ragaz de depanat amintiri cu el. Mi-e dor sa respir aer napoletan, sa-mi umplu narile cu mirosul sarat atat de familiar al costierei amalfitane.


Cateodata as vrea sa ma transform in pescarus, doar pentru a putea survola marea nestingherita, in liniste, departe de agitatia oamenilor. Sa nu fie decat albastrul infinit al cerului, al marii si eu.


Cred ca la sfarsitul saptamanii voi lua o pauza, binemeritata, dupa tot ceea ce mi se intampla de cateva zile. Dupa tot ceea ce ma asteapta inca cateva zile.

Am nevoie sa respir aer curat. Si nou. Sa ma detasez, sa las in urma orice incearca sa ma faca sa prind radacini aici… Mi-e teama ca nu voi putea inflori niciodata in pamantul asta, dar mi-e teama si sa nu ma ofilesc in alt pamant…


Ra

Pizza napoletana

pizza_reinArticol preluat integral din National Geografic, august 2008.

Exista pizza si exista pizza napoletana. Cele doua – spun cunoscatorii – au la fel de multe in comun cum are vinul de Bordeaux cu vinul la cutie. In curand, nobila pizza napoletana va intra in panteonul mancarurilor certificate de Uniunea Europeana, alaturi de sunca spaniola Serrano si si de branza englezeasca Stilton. Atentie: dureaza mai mult sa citesti specificatiile UE pt pizza napoletana decat sa coci una. Pentru a purta titlul de Specialitate Traditionala Garantata, pizza nu trebuie sa depaseasca 35 cm in diametru, nici crusta sa nu-i fie mai groasa de 2 cm, trebuie sa contina faina 2 nule si pana la 100 gr rosii (preferabil din soiul Marzanos) aplicate circular. Cuvantul pizza a aparut pt prima data in anul 997 d.Hr. intr-un manuscris din Gaeta, un oras din sudul Italiei. O mie de ani mai tarziu, in 1997, militantii separatisti din nordul Italiei au incercat sa boicoteze pizza – simbolul adversarilor lor din Sud. Replica napoletanilor a fost: “lasa-i sa manance mamaliga”, referindu-se la terciul de porumb atat de drag celor mai bogati, dar lipsiti de gust culinar, din Nord. Daca Napoli ar fi patentat pizza – observa scritorul pe teme culinare Anderson Burton – “ar fi printre cele mai bogae orase ale Italiei, in loc sa fie printre cele mai sarace”

Cathy Newman

Previous Older Entries

%d bloggers like this: