Misu

Azi se implinesc patru ani de cand Misu a decolat pentru ultima data de pe Pamant. Pentru ca Misu e acum acolo Sus si inca decoleaza si aterizeaza, dar o face pe nori pufosi si sub privirile ingerilor din Rai.
Misu nu e istorie, pentru ca nu e trecut. Misu e prezent in fiecare dintre noi cei care l-am cunoscut si cu siguranta ne gandim la el nu doar azi, ci in multe momente. Eu rad si acum cand vad un avion mare pe cer si mi-l amintesc spunand: uite castravetele – zboara!!
Da, zambesc cu gandul la el si imi imaginez ca e intr-o lume mult mai buna, intr-un loc mult mai frumos.
Dumnezeu sa te odihneasca, Misule!
Zboara cu ingerii!!
Ra

20130605-104937.jpg

Sa ne oprim putin

Sa ne oprim putin din goana nebuneasca pe care o traim in fiecare zi. Sa ne oprim si sa ne amintim, sa multumim, sa daruim. Multi dintre noi nu inteleg ca viata este cel mai fragil si cel mai de pret cadou pe care il primim de la parinti. Iar mie mi se pare impotriva firii si a randuielii omenesti, ca parintii sa isi ingroape copii. Nu e trist, nu e dureros, ci pur si simplu este ucigator pentru un suflet sa traisca asa ceva. 

Acum doi ani, Misu a decolat si privirile noastre inca il mai urmaresc pe cer, facand giumbuslucuri, dandu-se peste cap, razand la noi in timp ce facea dansul betivului… Amintirile mele cu Misu sunt compuse din rasete, pentru ca unde era el, era si voie buna. Amintirile mele cu Misu au miros de “metal, cauciuc, ulei, a ce mai miroase o cabina de avion. A zbor.” – pentru ca Misu emana zbor prin toti porii si transmitea tuturor asta… 

Misu… Nu stiu daca el se afla inca printre noi sau daca si-a gasit locul undeva, Sus, printre ingeri, ori nu cumva si-a facut o scoala de pilotaj acolo unde se gaseste acum… Stiu sigur, insa, ca amintirea lui este, pentru fiecare dintre cei care l-au cunoscut, la fel de vie si de frumos pastrata, ca acum doi ani. Stiu sigur ca eu nu l-am uitat. Inca spun “uite, castravetele, zboara!!!” cand vad urmele lasate de un jet pe cer. Imi privesc inca tatuajul facut dupa ce s-a intamplat nenorocirea si stiu ca nimic, niciodata nu imi va lua amintirea lui, atat de putin cat l-am cunoscut. 

Sa ne oprim putin din goana nebuneasca pe care o traim in fiecare zi si sa ne rugam pentru sufletul lui Misu, pentru ca zambetul lui sa zboare cu noi mereu…

Ra

TransilvAero Air Show

Pe 4 iunie la Clinceni se va tine un spectacol aviatic, ce pun pariu, ca ne va lasa pe toti muti de admiratie.

Haideti sa nu ne facem planuri si sa mergem toti sa-i urmarim pe baietii de la Aeroclubul Romaniei,  Iacarii Acrobati, Jurgis Kairys (Lituania), Peter Besenyei (Ungaria), Svetlana Kapanina (Rusia), Francesco Fornabaio (Italia) si pe Zoltan Veres (Ungaria). In plus, fiindca pe 1 iunie este ziua copilului, organizatorii au pregatit surprize si pentru cei mici. Iar cel mai important e ca acest miting/spectacol aviatic ii este dedicat lui Misu (Mihai Dobre Tone).

Can’t wait!!!!

Ra

Misu

Nici nu stiu ce sa fac… Sa scriu, sa nu scriu…

Ieri s-a implinit un an de cand Misu nu mai e printre noi. Nu am avut putere si nici curaj sa scriu ceva. Am ales sa respect in liniste importanta acestei zile. Mama mi-a spus ” ai vazut ca a trecut? Nu te mai opreai din plans anul trecut…”.

Nu e chiar asa, nu a trecut si nu putine au fost momentele cand am inceput sa plang amintindu-mi de Misu. Si acum mi se intampla, sa mi se inlacrimeze ochii cand vorbesc cu cineva despre el, iar uneori nu ma pot controla si incep sa plang. Misu nu mai e. Fizic. Altfel e prezent inca si cred ca nimeni nu il va uita. Am certitudinea ca nimeni nu l-a uitat. Indiferent ce cred unii, ce spun altii si cum isi duc razboaiele personale. Nici unul dintre noi nu avea cum sa uite un om atat de bun, de vesel, de petrecaret, de glumet si de intelegator. Un instructor apropiat de elevii lui, un dascal care isi cunostea elevii si stia cum sa-i ia si ce sa le spuna. Un acrobat exceptional si un pilot desavarsit.

Nu, nu vreau sa aud rautati cum ca daca era atat de bun, de ce nu mai e… Nu mai e pentru ca Dumnezeu avea nevoie de cel mai bun pilot, de cel mai bun acrobat si de cel mai bun om. Numai Misu avea toate calitatile si atunci l-a chemat la El…

Misule, ne e dor de tine aici jos, pe pamant!!! Si stim ca tu ne vezi de acolo, de sus, din cer…


Ra

S-a intamplat cu adevarat?

Au trecut 6 luni de cand Misu (Mihai Dobre Tone) nu mai este printre noi… Sau cel putin nu mai este fizic prezent, pentru ca nimeni nu l-a uitat. Mie mi-a fost foarte greu sa vad filmuletul de mai sus, am reusit pana la momentul 1’20”, apoi nu m-am mai uitat. Inca imi face rau, inca incep sa plang, inca ma doare ca si cum ieri s-a intamplat. Si totusi au trecut 6 luni… Ma intreb uneori daca totul a fost o inchipuire sau daca a fost real. Daca Misu chiar nu s-a mai intors. Daca el ne priveste de acolo de Sus. Daca, daca, daca…

Fratele lui acum zboara la Tarom, am fost in echiaj cu el la primul sau zbor (observer) pe B737. Cred ca tristetea din ochii lui nu poate fi masurata. Nu ma cunoaste, nu stie ca il cunosteam pe Misu. Cu greu mi-am controlat lacrimile pe parcursul zborului, il vedeam pe el si ma gandeam la Misu. E groaznic ce s-a intamplat. Imi revine in minte si acum seara aceea blestemata – 5 iunie 2009 – Clinceni…. Imi amintesc perfect si nu cred ca am sa uit vreodata zilele ce au urmat disparitiei lui Misu. Mai mult decat atat, imi amintesc fiecare dintre momentele petrecute cu Misu: cand l-am cunoscut ca profesor la cursul teoretic, cand am mers prima data la zbor, cand glumea si ne facea sa radem, cand ramaneam cu gura cascata privind acrobatiile pe care le facea, cand uimea publicul la mitinguri… Cat de mandri eram toti ca Misu este cel mai bun si ca era unul de al nostru, niciodata arogant, rautacios sau prea aspru cu elevii lui. Intotdeauna aproape. La fel ca acum – Misu este aproape…

Sper ca iti este bine acolo Sus, Misule!! Sa ai grija de noi mereu!

Ra

FAI WEAF 2009 – MAMAIA

FAI 045

In weekend am fost la mare.. Daaa, ce dragut! Intr-adevar.. era dragut daca la fel ca in anii trecuti (sau mai degraba -anii adolescentei-) as fi stat sa lenevesc la plaja de dimineata de la 8 pana seara la 8. Ar fi fost superb! Dar scopul acestor zile la mare a fost sa urmaresc acrobatiile din cadrul FAI WEAF 2009 – Mamaia. Multumesc lui Dumnezeu ca in timpul zilei a fost vremea cat de cat ok si concursul s-a putut desfasura totusi, pt ca seara (in fiecare seara) a fost prapad, mai ales sambata. Nu am de ce sa ma plang, m-a prins potopul sambata seara pe la ora 21 intr-un cadru mai mult decat minunat, asta deoarece am facut o “plimbare romantica” prin ploaie (ploaie care m-a udat pana mi s-a inundat sisufletul), ca sa ma cuibaresc apoi, ca o pisica torcand, in bratele unei persoane atat de dragi mie! Nu mai spun ca, ceea ce mie mi s-a parut asemanator cu potopul de pe vremea lui Noe, a durat vreo 2 ore bune si desi era infricosator – mi-am dorit in sinea mea sa nu se mai sfarseasca!! As fi vrut sa torc asa la infinit!! Dar asta este alta poveste si nu e scopul acestui post, ehehe…!!!

_VBB3375

La concursul de acrobatie m-am uitat mai mult singura… Sambata am plans putin amintindu-mi cat de nedreapta e viata uneori… Misu ar fi trebuit sa concureze acolo, sa fie sus pe cer, sa faca dansul betivului si la aterizare sa sara in sus de bucurie alaturi de prieteni si de colegii de la zbor!! In schimb… prietenii si colegii, familia si toti cei dragi care s-ar fi bucurat pentru prezenta lui la concurs… si-l aminteau la parastasul de 40 de zile de la moartea lui… Dumnezeu sa-l odihneasca!!! Prima a dat startul la lacrimi Andreea, apoi eu si nu m-am putut opri pana nu am stors bine tot ce tinusem in mine ceva vreme…

cry

Am facut si poze, dar cred ca mai dureaza cateva zile pana ma linistesc putin si reusesc sa ma odihnesc, pentru a avea timp sa le aleg pe cele mai dragute. Insa pana atunci, aici cateva poze (cele mai reusite) ale unui prieten special:

_VBB3041

_VBB3059

_VBB3379

_VBB3393

Per total a fost un weekend de vis, dar, sper la zile cu mai mult soare!!

Ra

*fara titlu*

Poate ca aceasta este imaginea care reprezinta cel mai bine starea mea din ultimul timp.. De aproape o luna mi se pare ca traiesc viata altcuiva, sau ca sunt spectator la a mea… Uneori in luna aceasta am avut impresia ca am nimerit intr-un film prost cu un decor ales la intamplare de oameni fara experienta…

Mai intai a murit Mihai Dobre Tone – Misu- si inca mi se pare o gluma proasta… Zilele acestea am aflat ca dnul Florin Enescu a murit si el… Dumnezeu sa-l odihneasca… Domnul Enescu a fost unul dintre primii oameni care mi-au ghidat pasii pe cararea aviatiei, chiar primul, daca pun la socoteala ca am facut prima cursa elev avandu-l pe dansul instructor. Eu am avut sansa sa invat de la cei mai buni si sper ca daca ma vede, oriunde ar fi, e mandru de mine. Il aud si acum cum imi canta: “Raluca…”, aud cum mi-a spus la un zbor ca nu vrea sa-l stressez cu intrebarile si ca imi permite sa-l deranjez numai daca e incediu in cabina… Pacat ca oameni extraordinari pleaca prea devreme dintre noi… Condoleante familiei Enescu! In primele ore ale acestei zile am aflat ca Michael Jackson a murit!!!! Da! Pana si oamenii ca el mor… Am spus-o pe fcbk, o spun si aici… pentru mine pierderea lui nu inseamna numai pierderea unui artist de mare valoare… inseamna ca am pierdut pe cel care mi-a vegheat copilaria, care mi-a daruit momente de maxima bucurie cu fiecare cantec ascultat, cel pe care il consider punct de referinta in copilaria si adolescenta mea… un tovaras de drum si un bun prieten…

Apoi… traiesc o experienta cel putin ciudata si asta imi fura toata puterea, aruncandu-ma intr-un dolce-far-niente tocmai in aceasta perioada a vietii mele in care am mare nevoie sa fiu mai rationala si mai puternica decat oricand… Nu am putere sa ma impotrivesc si nici nu stiu daca vreau… Am sa continui sa privesc cum mai trece inca o zi din viata mea.. Si stiu ca (poate) nu voi aplauda, dar macar la sfarsit voi gandi ca am vazut un film dragut, cu actori minunati..

thx, Ra_VBB2067ersz[1]

Previous Older Entries

%d bloggers like this: