Are si toamna farmecul ei

…ieri, o prietena foarte draga mie, mi-a spus “I am a four season girl”. Si argumentul ei a fost ca iubeste fiecare anotimp la fel de mult, pentru ca atat primavara, cat si vara, toamna si iarna, au elementele lor unice, care le dau un farmec aparte si le fac minunate.

Eu iubesc primavara, m-am nascut in aprilie, florile mele preferate sunt lalelele si cam tot ce  infloreste primavara (lacramioare, ghiocei, frezii, zambile). Mi se pare magnifica raza de soare care incepe sa prinda putere dupa o iarna grea si geroasa, incep sa fiu mai simpatica si sa ma simt mai femeie cand vine primavara. Nu mai spun ca totul prinde culoare in jur, tonuri de verde si de roz imi bucura privirea la fiecare pas.

Sunt implicata intr-o relatie de dragoste pasionala cu vara. E genul de relatie bazata pe atractie fizica. Nu putem fi impreuna o vesnicie, dar nici nu pot renunta la vara. Ma atrage cu caldura ei, cu cele mai spectaculoase apusuri, cu diminetile in care imi mangaie chipul soarele arzator. Vara ma redescopar, dupa ce mi-am acoperit trupul luni bune de toamna, iarna si primavara. Imi iubesc trupul gol vara, mai ales cand bronzul se lipeste de mine ca un scaiete. Iubesc vanturile varatice, zgomotul valurilor, aerul sarat al marii – accentuate toate de puterea incredibila a unui anotimp care face minuni cu natura. Vara infloresc florile de camp, vara avem fructe, legume, vara are ziua cea mai lunga si tot vara are ploile cele mai asteptate si mai dorite. Ploile de vara nu pica pur si simplu din cer, picaturile se apropie dansand si cad pe asfaltul incins sau pe pamantul uscat in ritmuri nebunesti. Vara avem concedii, vacante, vara descoperim cele mai multe locuri noi, vara invatam despre cei din jur, vara este a calatoriilor, a scurtelor sweet escape-uri, vara ne indragostim, vara iubim. As putea sa scriu despre vara la infinit si nu m-as oprii niciodata, pentru mine vara inseamna totul…

Iarna, draga de ea, vine cu ger, cu frig, cu inghet, cu zapada si cu sarbatori. As putea spune ca nu imi place nici macar una dintre cele enumerate inainte. Clar cu iarna sunt certata grav. O aseman cu genul de femeie acra si rea pe care o plac doar cativa, dar si aceia in stafundurile inimii lor recunosc pe ascuns ca iubesc vara mai mult ca iarna. caci nu poate fi nimic mai frumos decat o persoana calda si solara, nu poti iubi o persoana rece, glaciala, oricat de mult ai admira aceasta raceala impecabila cu care se afiseaza. Iarna vine la pachet cu mocirla, mizeria dupa topirea zapezii, ingreunarea traficului, intarzierile aferente ingreunarii traficului si nervii de rigoare. Tot ea, iarna, aduce ipocrizia. De la minciuna cu Mos Craciun si pana la urarile standard trimise via sms la toate numerele de telefon memorate in agenda mobilului. Urasc mesajele primite de la cei apropiati, in care se semneaza cu numele intreg, de parca am nevoie sa stiu ca esti Popescu Marius, ca si cum am devenit formali deodata. Dupa ce ne-am ignorat toata vara, iarna incepem sa fim mai prietenosi si mai buni, pentru ca asa cere traditia… Go and fuck yourself a bit!!! Raman cu vara, macar ea e sincera si recunoaste ca incalzeste mai multe trupuri goale si nu doar pe al meu… ;)!!! 

Toamna, mi se pare o romantica incurabila si cred cu tarie ca toamna aduce cu ea si cele mai frumoase povesti de dragoste. Cele adevarate, nu cele trecatoare care vin odata cu vara. Toamna se culeg strugurii si se face vinul care ne incanta papilele gustative in toate celelalte anotimpuri, incep scolile toamna si strazile devin aglomerate. Galagioase, pline de tineri. Toamna respira viata prin toti porii, desi incet, totul moare in jur. Datorita celui pe care il iubesc de cand ma stiu, visez plimbari lungi in Central Park, tot toamna. La fel cum singurul oras in care as putea iubi iarna, este orasul unde el locuieste acum… Toamna mi l-a daruit pe Bacovia, sau Bacovia mi-a daruit o imagine perfecta a toamnei. Toamna aduce cu ea si suferintele iubirilor care au incetat sa mai existe, suferintele amantilor care petrec lungi dupa-amieze in compania singuratatii lor, urmarind specatcolul de culori al covorului de frunze intins la picioarele lor. Toamna aduce cu ea cativa nori, ploi fara sfarsit menite sa ne spele pacatele stranse de-a lungul verii si sa ascunda lacrimile care curg de dor, la fel cum aduce nopti racoroase si insomnii dureroase. Asta inseamna viata, pentru ca nu simti mai bine ca traiesti, decat atunci cand doare. Pentru ca totul incepe sa se contureze… Proviziile pentru iarna incep sa ia loc pe rafturile din fiecare camara… Prietena mea mi-a spus ca toamna este a Maramuresului… La fel cum iarna este a Bucovinei. Toamna este pansament pentru suflet, iod pentru rana, odihna dupa vara, zarva, viata, munca pentru iarna si cununa pentru iubirile care inving…

E toamna, e fosnet, e somn…
Copacii, pe strada, ofteaza;
E tuse, e planset, e gol…
Si-i frig, si bureaza.

Amantii, mai bolnavi, mai tristi,
Pe drumuri fac gesturi ciudate –

Iar frunze, de vesnicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, si ma duc, si ma-ntorc,
Si-amantii profund ma-ntristeaza –
Imi vine sa rad fara sens,
Si-i frig, si bureaza.

(Bacovia, Nervi de toamna)

Voua ce anotimp va place mai mult?

Ra

The lost morning…

M-am trezit si am deschis fereastra. Sa intre aerul rece de decembrie. Sa imi aduc aminte de diminetile in care cineva imi deschidea fereastra si se baga la loc in pat razand de mine ca tremuram… Sa plang de dor, verificand meteo in orasul X, gandindu-ma departe. Dar nu imi curge nici o lacrima. Nu e cu nimic diferita dimineata aceasta de altele. Ca nu te am? Nu te-am avut nici ieri si nu te voi avea nici maine. Cam toate diminetile sunt la fel. Si, stim amandoi ca nu te voi mai avea vreodata asa cum te-am avut iarna trecuta sau vara aceasta. Ma obisnuisem iarna trecuta sa ma trezesc langa tine si sa vad zapada, sa plec dimineata de la tine si sa imi scartaie zapada sub picioare. Intr-un fel, am suferit mai putin iarna trecuta. Nu mi-a fost nici atat de frig, nici atat de dor. Insa acelea sunt zilele speciale din viata mea. Azi e doar o zi obisnuita. O zi in care ma trezesc, deschid fereastra, verific meteo, zambesc amar in coltul gurii, constat ca nu mai am nici lacrimi de varsat, strang din dinti, insir aici cuvinte ce nu vor fi (poate) niciodata citite, imi organizez ziua si cand trag linie realizez ca singura care nu m-a parasit este speranta. Cu toate astea, pana si ea (saracuta) mai are putin si fuge de mine pentru ca in sinea ei stie ca s-a terminat. Stie ca ai uitat toate diminetile in care am fost langa tine cand ai deschis ochii, ai uitat toat noptile in care m-ai cautat langa tine si cand m-ai gasit – m-ai imbratisat cu atata dragoste, incat imi venea sa plang in somn de fericire, ai uitat toate serile in care adormeam povestind sau uitandu-ne la televizor, ori iubindu-ne…, ai uitat rasetele, da – momentele acelea de tortura in care nu te opreai din gadilat si eu aproape ca muream – Doamne, as fi vrut sa incetezi si acum as da orice sa fii aici si sa nu te opresti, sa ma gadili, chiar si de ar fii sa mor asa razand…


Ra

Baby, it’s cold outside :))))

Ninge ca-n povesti!!!!! Uffaaa…. Nu imi place deloc sa ma trezesc si sa vad zapada si fulgi, miliarde de fulgi care dau buzna in viata mea…

Sandra, am vazut pozele tale, mi-a placut mai ales aceea in care nu erai inghetata si nu te fortai sa zambesti… Pai ce sa caut iarna la NY??? Clar, mai bine ma sufoc vara intre zgarie-nori decat sa ma fortez sa zambesc iarna intr-o poza :)!!!

Kiss you si be chill, inghetam si aici ;)!!

xoxo

Ra

A doua zi de Craciun…

…m-am trezit si in dimineata aceasta de decembrie, ciudat de solara totusi… Si imi tarasc sufletul prin casa in halat de plus si papuci de hotel… Hmmm… Papuci de hotel, cat mai radeam de tine cand veneai acasa cu papucii de la hotelurile pe unde te opreai… Acum, intr-un fel gandindu-ma la tine, aduc acasa toti papucii de pe unde ma opresc. Am o “colectie” intreaga: Hilton, Four Season, Opera Plaza ;), Crown Plaza, (…) – de peste tot din lume: Amsterdam, Toscana, Sharm el Sheikh, Istanbul, (…) – nici unii pe care sa-i fii incaltat si tu cu mine…

Sufletul mi se taraste prin casa in urma unui trup care si el se misca greoi, dar care reuseste sa nu-i permita sufletului sa-l ajunga din urma…

Si nici halatul roz pufos si nici papucii cei mai moi, nimic nu poate sa-mi incalzeasca nici trupul si nici sufletul – atat de reci… Si Nu, nu sunt reci din cauza diminetii de decembrie. Sunt reci pentru ca imi lipsesti tu in aceasta dimineata, la fel ca in multe altele. Nu ma poate incalzi nimic. Trupul mi-e rece si se misca greoi, sufletul mi-e rece si se taraste prin casa, dragostea mi-e departe…

Ra

E frig!!!

E frig, sa dea dracii in ea de iarna!!!!!

Brrrrrrr!!!!!!


Ra

Ma impart in doua…

Sunt zambet si lacrimi pe acelasi obraz…. Sunt ras si durere si vise… Si-n sufletul meu e vara si iarna si totusi am genele inchise…

Ma impart intre dorul de tine, absenta ta, golul din suflet cand sunt fara tine si incercarea disperata de a mima fericirea… Uneori imi iese, alteori nu…

Acum, de exemplu ma arde dorul de tine…

Duc in spate o cruce prea mare si prea grea pentru trupul meu atat de mic si de garbovit din cauza poverii ce o port de atatia ani… Durerea si dorul ma ingenuncheaza, iar eu ma ambitionez sa merg mai departe cu fruntea sus… Nu-mi iese mereu nici mersul demn, nici zambetul fortat si el… Nu-mi iese niciodata lumina aceea care da culoare albastrului ochilor mei.

Ma impart intre a te iubi sau a iubi iluzia iubirii tale si a cauta fericirea in alta parte agatandu-ma de oricine imi iese in cale, cu disperare, pana cand imi dau seama ca nu te poate inlocui nimeni si ca nimic din ce traiesc nu seamana cu ceea ce imi oferi tu…

Ma impart intre durerea de a ma sufoca de singuratate inca un Craciun si bucuria de a mai fi venit o iarna…

Si-s zambet, si-s lacrima pe acelasi obraz si totusi ma doare si tin genele inchise…



SCRISOARE

Iţi strang uneori paşii-n priviri
Şi rasul in joc de petale,
iţi dărui zambind şi-ţi fur amintiri
Ascunse in şoapte domoale.

Sunt zambet şi lacrimi pe-acelaşi obraz,
Sunt ras şi durere şi vise,
Sunt pusă pe şotii şi plină de haz
Şi-s tristă ca genele-nchise !

Sunt basmul frumos dorit de-un copil
Sărutul furat la-ntamplare,
Sunt mersul stangaci din nopţi de april,
Sunt prima şi ultima floare …

Sunt mainile tale duioase şi moi,
Sunt şoapta ce n-o poţi rosti;
Sunt visul purtat in gand de-amandoi,
Sunt miezul de noapte şi zorii de zi !

de George Sovu

Ra

Magia Sarbatorilor de iarna

Cred cu inversunare ca Magia Sarbatorilor de iarna (si nu numai, dar mai ales) nu are sfarsit si ca cele mai frumoase cdouri sunt familia si prietenii pentru ca cel mai mare dar pe care il putem da celor dragi, suntem noi insine, prin timpul, atentia si dragostea noastra…

Spre deosebire de alti ani, pentru prima data nu mai simt atata ura fata de Craciun. Asta, in mod ciudat, implica si o oarecare bucurie ca vine Craciunul. Chiar daca nu va fi cu mult diferit de cel din anii anteriori, sufleteste si nu numai – sunt mult mai linistita. Mai impacata si implicit mai fericita. Nu ma intrebati de ce sau care este secretul. Nu stiu, vine din interior. Pur si simplu m-am socat cand, iesind din parcarea subterana de la Carrefour (ieri) am vazut ca ningea si mi s-a parut atat de frumos!!! Am avut cateva secunde de blank total si apoi imi venea sa ma ciupesc ca sa ma asigur ca nu visez si chiar imi place cum ninge!!!

Imi lipseste doar el, dar cu putin noroc poate am sa-l vad inainte de sfarsitul anului, asa ca asta va contribui major la a primi cu bucurie Craciunul anul acesta. Si, cine stie, daca sunt cumintica – poate ca primesc si un cadou?!

“You better watch out
You better not cry
Better not pout
I’m telling you why
Santa Claus is coming to town
He’s making a list
And checking it twice;
Gonna find out Who’s naughty and nice
Santa Claus is coming to town
He sees you when you’re sleeping
He knows when you’re awake
He knows if you’ve been bad or good
So be good for goodness sake!
O! You better watch out!
You better not cry
Better not pout
I’m telling you why
Santa Claus is coming to town
Santa Claus is coming to town”


Ra

Previous Older Entries

%d bloggers like this: