As vrea sa ma auzi

Imi vine sa tip si as vrea sa o fac atat de tare incat sa se auda pana la tine si sanse sa ma auzi sunt pentru ca nu stai chiar atat de departe!

E una din noptile acelea care au inceput cu o seara linistita si apoi s-au transformat intr-un vartej de framantari si intrebari. Sunt prinsa in mijlocul unor curenti si oricat as da din maini ca sa pot iesi, ma zbat in zadar. E una din noptile acelea in care as vrea sa adorm zambind, sa te visez frumos, sa ma trezesc dimineata cu tenul luminos si odihnit. As vrea sa tip pentru ca noaptea aceasta este cu mult diferita de cele cu care m-am obisnuit. Eram atat de linistita inainte, impacata – acesta e cuvantul potrivit. Totul urma un curs firesc, eu eram acolo unde trebuia sa fiu si nu-mi venea sa tip niciodata… Acum nu mai stiu ce e firesc, nu imi gasesc locul si cel mai des simt nevoia sa tip. 

La ce mi-a trebuit sa vreau sa simt fara sa gandesc? Suna bine, nu? Pana la urma sunt fericita in cea mai mare parte a timpului, ce dracului vreau mai mult? Si… pana la urma, tot ce se intampla e alegerea mea, numai a mea!!! Eu ti-am spus cand sa vii, eu ti-am cerut sa stai, eu ti-am spus ca vreau sa pleci, eu te-am rugat sa nu ma lasi, eu am incercat sa vad cum e fara tine si tot eu te-am chemat inapoi, nu? Si tu cedezi atat de usor!!!!!!!! Imi vine sa tip!!!

Iubesc felul in care ma atingi, in care ma iei in brate si ma ridici inainte sa ma saruti, iubesc felul in care nu ma refuzi niciodata atunci cand te vreau. Iubesc mai ales felul in care incerci sa ma faci fericita! Si chiar reusesti, de cand te-am cunoscut, endorfinele si-au facut casa in mine.  

Imi vine sa tip, te primesc in mine fara cuvinte, fara asteptari, fara intrebari. Si de cate ori pun mana pe tine se intampla un miracol. 

Imi vine sa tip pentru ca nu pot sa ma definesc. Amanta, iubita, prietena, femeie, nimic?

Imi vine sa tip pentru ca mi-ai spus o data ca sunt la fel ca tine si chiar nu vreau sa cred asta. Imi vine sa tip ca sunt diferita, dar nu sunt.

Imi vine sa tip si simt nevoia sa distrug ceva, un lucru sau niste sentimente. Am impresia ca ma dedic unei cauze pierdute. Nu vreau sa ma obisnuiesc cu tine si mi-e teama ca deja am facut-o…

o fi tarziu sa imi pun un pahar de sampanie? sau sa aprind o tigare? nu, nu cred si ambele merg cu tipatul.

Poate ca e momentul sa fac pace cu mine si sa imi ascult ingerul pazitor. Dar nu sunt pregatita sa renunt la tine. Nu azi, nu acum. Si d’asta imi vine sa tip! Adica stiu ca e gresit, stiu ca se va termina rau, oricum ar fi, stiu ca o sa ma doara ca dracu’, stiu toate astea si aleg sa stau. E mai usor sa tip sau sa plec in liniste?

Baby, imi vine sa tip, dar tu dormi langa mine si nu vreau sa te trezesc. 

Termin de scris si te iau in brate pana dimineata…

Picture 20

Ra

 

 

 

E un timp cand amintirile dor

A inceput cu o o privire, a continuat cu o alegere si se intampla ca un act de pura fantezie. Ca intr-o fotografie, in intamplarea noastra nu exista adevarat. Exista doar doua puncte de vedere. Din acest motiv imi place atat de mult sa fotografiez lumea care ma inconjoara. Pentru ca din acel moment lumea devine a mea. Tu, insa, nu vei deveni niciodata parte din lumea mea, cum eu nu voi sta prea mult in a ta. Si nu pentru ca nu as vrea… Ci pentru ca ti-as cere sa pleci din lumea ta ca sa vii in a mea. Sa iti cari dupa tine viata din urma, sa iti iei amintirile la impachetat ca sa vii la mine fara ca ele sa te apese. Sa construim amandoi o lume comuna, ce vis frumos!

Pana la urma, momentul in care te indragostesti sau intensitatea cu care incepi sa iubesti, nu le poti decide sau controla in functie de loc, timp si/sau persoana…

Mai departe, traim si vedem… Cred cu tarie ca daca ne e dat sa fim impreuna, se va intampla si peste 10 ani sau 6 luni si maine chiar, sau intr-una din vietile care vor veni. 

Nu am inceput cu asteptari, pretentii, sperante. Nu am intentionat sa impun nimic, sa fac reprosuri sau sa dau ultimatumuri. Tu ai ales singur sa lasi in urma ce era de lasat si sa te uiti inainte… 

E cel mai greu sa iubesti asa, dar e cel mai sigur. Inca nu inteleg in care moment s-a schimbat ceva… Cand am inceput sa uit ca ai obiceiurile tale, programul tau de viata, prietenii tai, aspiratiile tale care pana acum ceva timp nu ma includeau??

Insa acum am ajuns acolo unde nu pot sa iti inteleg amanarile, ezitarile, sa iti iert lasitatea si lipsa de coerenta si sa nu cer garantii… 

Viata nu iti da nimic inapoi, ceea ce faci – ramane bun facut. Nu poti sa stergi, nu poti sa schimbi, nu poti sa te intorci sa spui ca nu s-a intamplat. Oricat as incerca sa trisez, nu pot. Nu e mai usor, devine mai greu. “Cand esti murdar pe corp, te duci si te speli, dar cand iti e murdar sufletul, cu ce te cureti?” (C. Simion)

Si vine un timp cand amintirile dor…

Ra

Point of views

Sunt si vor fi mereu situatii si sentimente pe care nu le vei putea schimba… chiar daca vei incerca sa o faci cu toata puterea… Pentru ca nu tot depinde de tine, de dorinta ta, de disponibilitate sau de puterea cu care incerci… Important e ca ai incercat si ca ai dat tot ce a  fost mai bun in incercarea acesta, fara a avea sa iti reprosezi ceva la sfarsit.

Totul e sa o iei de la capat atunci cand simti ca ai pierdut. Poarta cu tine ceea ce ai creat tu si restul lasa-l… Imbraca-te in zambete si speranta, antreneaza-ti inima pentru viitoarele batalii, continua sa respiri si vei vedea ca ritmul inimii tale se va accelera pentru ca viata e ca o cursa cu obstacole. Cateodata ti se pare ca esti primul si esti invincibil si apoi, la primul obstacol te impiedici si cazi. E important sa te ridici si sa mergi mai departe, altfel iesi din cursa. Pentru ca e posibil sa te impiedici, e nevoie sa te ridici si trebuie sa continui!

La un moment dat in viata inveti sau intelegi care e diferenta subtila intre a te tine de mana si a incatusa pe cineva. Inveti ca dragostea nu inseamna sa te sprijini de cineva si compania celuilalt nu inseamna siguranta ta Saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni. Incepi sa accepti tot ceea ce primesti, cu capul sus si ochii deschisi, cu eleganta unui adult si nu cu durerea unui copil. Inveti sa construiesti strazile vietii azi, pentru ca terenul de maine e prea incert ca sa proiectezi pe el. De aceea realizezi ca mai bine sa iti decorezi propria gradina si sa plantezi propriile seminte asteptand rezultatele, in loc sa astepti ca altcineva sa iti trimita florile…

Daca iti imaginezi viata ca pe un aeroport, vei vedea ca exista: cine vine, cine pleaca, cine isi asteapta calatoria, nimeni nu e stabil, toti suntem trecatori. Pentru ca orice mare distanta isi incepe parcursul cu un pas mic…

Ra

Cuvinte

Uneori raman fara cuvinte. Mi se intampla rar si ma ia intotdeauna prin surprindere. Acum, de cateva zile, de exemplu, imi caut cuvintele in orice situatie. Din ce in ce mai multe intamplari ma lasa fara cuvinte. Oameni, experiente, trairi, intrebari, ganduri aiurea, griji, framantari, tristeti sau bucurii… toate se intampla pe muteste. Fara cuvinte. Nu inteleg nici eu de ce, probabil ca am obosit. Sa tot caut cuvinte, sa tot scriu, sa tot vorbesc. In fiecare zi am fost bombardata cu diferite vesti, unele mai bune, majoritatea mai rele si toate la un loc au alungat cuvintele din mine. 

Si daca nu se mai intorc? Eu ce ma fac? 

Ra

Si poate ca…

Probabil ca tu nu iti amintesti nici macar jumatate dintre lucrurile pe care eu nu le voi uita niciodata…

xoxo

Ra

Sprijinita de marginea cerului

Uneori ma sprijin de marginea cerului. Si stau asa, visatoare, sa ma gandesc la tot ce este trecator… La aparentele din viata noastra. La miracolul clipei. La luna pe care mi-o lasi de cate ori pleci. La norii care ne sunt casa, la apele care ne despart si la curcubeul care ne acopera. La frumusetea infinita pe care, din graba, nu avem timp sa o vedem…

“La apropierea serii, spune inteleptul, veti regreta ca nu v-ati spus rugaciunea de dimineata.” – Won-Hyo

Uneori ma spijin de marginea cerului. Si stau asa, visatoare, intrebandu-ma daca bucuria de a te vedea nu este si ea un vis din care nu ma mai trezesc… fara sa ma intreb vreodata daca este timpul sa plec… (“esti liber fata de ceea ce accepti si prizonier fata de ceea ce refuzi” – proverb)

“Nu sunt cum crezi, nici cum ma vezi… Ci sunt asa cum ma visezi. Deci, dormi mai mult – ca sa ma vezi, asa cum sunt cand ma visezi”.

Rain

As a touch

Love is so

Ugly when you

Cry

Again


Uneori ma sprijin de marginea cerului. Si stau asa, visatoare, zambind cu gandul ca oamenii de altadata au cunoscut si ei seri ca aceasta. Seara racoroasa de toamna. Ce ai sa imi spui in noaptea aceasta in care simt ca vara mi se scurge printre degete, pierzandu-se?

Uneori ma sprijin de marginea cerului. Si stau asa, asteptand ca drumul sa fie acoperit de frunzele moarte toamna…

Uneori ma sprijin de marginea cerului. Si stau asa, asteptand…

Uneori ma sprijin de mrginea cerului. Si stau asa…

Uneori ma sprijin de marginea cerului.

Uneori…


Ra

Stii tu ;)

Ce porumbel dragut! Nu, nu am innebunit, postul acesta este pentru o persoana care mi-a interzis cu desavarsire orice alta metoda de comunicare. Ne-a ramas scrisul, “oferindu-se” sa ma citeasca, provocandu-ma sa-i scriu aici orice as avea sa-i spun… De oricate ori as simti nevoia sa-i vorbesc… In schimb, pentru a-si pastra anonimatul, imi va raspunde in privat via email. Draguta provocare. Ma simt ca si cum as folosi porumbei voiajori, trimit mesaje fara sa stiu daca si cand vor fi citite. Fara sa stiu daca si cand mi se va raspunde.

Asadar, iata ca imi respect partea de intelegere si chiar ai imaginea (virtuala) a porumbelului voiajor pe care il folosesc 😉 sicred ca as putea sa iti trimit chiar un pupic cu ajutorul lui.

Ra

Previous Older Entries

%d bloggers like this: