Poate

…ca nu am vrut sa ne facem rau, dar a durut la fel de tare. Poate ca normalitatea este doar o iluzie, pentru ca ce este normal pentru paianjen e haos pentru musca. 

Imi bantui visele si asta ma innebuneste, nu mai stiu incotro ma indrept si tot ce sper e ca sunt pe drumul cel bun. Urasc schimbarile. Imi tulbura echilibrul. Cum naibii se poate ca azi sa fie totul bine si ziua urmatoare sa o ia totul razna?

Poate ca sinceritatea nu este chiar o virtute, toti spun ca prefera adevarul si totusi nimeni nu vrea sa il auda, ma amuza in special cei care inchid ochii si isi vad de viata lor trista evitand adevarul. Ca si secretele, mai intai le ascunzi pentru o singura zi, apoi ascunzi si mai adanc acel secret. Apoi il ascunzi chiar si de tine insuti, nu ca sa nu iasa la iveala, ci ca sa nu-ti mai amintesti. Pana la urma cine  a fost secretul cui?

Blocheaza-ti in continuare visele permitandu-i fricii sa creasca mai mare decat ele. O sa ramai astfel blocat intr-un singur loc…

“Iubirea cu forta nu e iubire. Si daca inca reusesti sa obtii ceva in felul acesta, ceea ce obtii nu te umple, apoi te trezesti plin de furie. Ceea ce te umple e iubirea care vine gratis. Asadar, te incurajez sa renunti la batalia asta in care il fortezi pe celalalt sa te iubeasca. Te incurajes sa te eliberezi de intentia aceasta incapatanata. Celalalt trebuie s afie complet liber, inclusiv pentru a nu te iubi.” (Sri Prem Baba)

Poate ca lucrurile sfarsesc si oamenii pleaca. Si poate ca poti sa inchizi ochii lucrurilor pe care nu vrei sa le vezi, dar nu poti sa iti inchizi inima lucrurilor pe care nu vrei sa le simti. Si asta te doare. Si nu ai cum sa uiti, nici ce ai vazut, nici ce ai simtit. 

Poate ca nu am vrut sa ne facem rau, dar a durut la fel de tare. Poate ca da, poate ca nu…

Ra

Viata are un mod ciudat de a rezolva problemele

Mai ales atunci cand te astepti mai putin. Iti arata o data, iti arata si a doua oara, iti da una peste ceafa ca sa te faca atent/a, te pune la pamant o data si tu tot nu vrei sa intelegi ca ceva nu merge… E bine, realizezi cat esti de naiv/a (ca sa nu folosesc prost/proasta) si cu un nod in gat incerci sa mergi mai departe… Multumind in gand vietii ca ti-a atras atentia de atatea ori pana ai realizat cat ai gresit crezand cu putere in ceva ce nu exista, intr-o iluzie! 

Te retragi, faci cativa pasi in spate, gandindu-te ca e nevoie de mai multi decat de unul, pentru a te retrage indeajuns si apoi astepti. Viata isi va face apoi datoria si va rezolva problemele. Chiar daca tu vei fi demult plecata/a si poate nu vei apuca sa intelegi in ce fel viata a ales sa indrepte lucrurile. Important e ca o va face.

Ra

Si iar si iar

Credeam ca atunci cand am decis sa iti fac o inmormantare asa cum ti se cuvine, nu o sa mai privesc inapoi si in nici un caz nu voi face sedinte de spiritism ca sa te chem dintre cei morti.

Inmormantarea ta trebuia sa insemne, practic, renasterea mea… Si, poate ca intelegand ca ai murit, am facut-o… Am inceput sa traiesc, sa simt timid si sa las cate un fluturas sa isi faca loc in stomac. O perioada a fost bine, am rezistat cu brio, am gasit chiar si o poveste de dragoste de care sa ma bucur. Ce-i drept, am luat-o de la cineva, am furat-o intr-un fel sau altul, facandu-mi loc acolo unde poate ca nu era… Dar, acum e a mea si incerc sa o traiesc asa, cu tot ce vine la pachet. Cu toate hohotele de ras pe care nu credeam ca mi le mai poate provoca cineva, cu toate sarutarile dulci ca mierea si cu zambetele care, desi nu imi saruta sufletul, ma imbraca in fericire, cu cearcanele noptilor nedormite de frica sa nu-l pierd si cu urma lacrimilor care curg de dor atunci cand nu e langa mine… Sunt fericita, daca ma intrebi asta… Am trait langa el, clipe de fericire simpla, pura, nealterata si neimbracata in poleiala aurita ca sa luceasca de departe. Am invatat sa ma bucur de gesturi simple, de locuri simple, de oameni simpli. Si il iubesc, il iubesc in fiecare zi mai mult!!

Dar acum am cedat… Pentru ca iata-ma in fata unei probleme si imediat gandul meu fuge la tine. La naiba!!! Inca te urasc!!! De ce a trebuit sa mori????

Ra

 

Liberami…

Elibereaza-ma de tine. Te rog, elibereaza-ma de dragostea ce ti-o port… Iarta-ma si elibereaza-ma. Uita-ma si lasa-ma sa te uit. Elibereaza-ma. Vreau sa ma simt, macar pentru o clipa, libera. Sa ma eliberez de tine, de chipul tau frumos, de privirea ta albastra, de zambetul tau, de libertatea ta, de dragostea ta, vreau sa ma eliberez de focul care arde in mine cand ma gandesc la tine. Elibereaza-ma. 

Fiecare zi care trece, fiecare zi in care nu ma gandesc atat de mult la tine, ma inspaimanta si ma bucura in acelasi timp. Nu sunt obisnuita si nu stiu sa traiesc fara tine, fara sa te astept, fara sa imi fie dor, fara sa numar pasi cu o incapatanare absurda, fara sa fac calcule, planuri si fara sa visez. Fara sa te visez. Elibereaza-ma, te rog, de tine. Destul am trait abandonandu-ma tie, destul am fost pe marginea prapastiei nestiind ce sa aleg – pe tine sau pe mine… Elibereaza-ma, fie-ti mila si elibereaza-ma de tine…

Inchide ochii. Vezi serile petrecute impreuna? Noptile sufocante de vara in care adormeam lipita cu ureche de pieptul tau, doar ca sa iti ascult inima, gandindu-ma ca bate pentru mine? Vezi diminetile geroase de iarna, in care nu vroiam sa ma trezesc, ca sa nu ma ridic de langa tine? Diminetile in care ieseam din casa si zapada imi scartaia sub picioare si inima imi sangera de durere…

Stiu ca de acolo, de unde te aflii acum, ma protejezi. Esti un fel de inger pazitor al meu… Dar, eu te rog acum, sa nu mai vii dupa mine. NU mai vreau sa vii aici, in intunericul vietii mele, sa mi-o luminezi, doar cat sa imi arati cum e viata langa tine si apoi sa dispari iar… Elibereaza-ma de tine… 

Sau… ia-ma de mana, intinde mana si prinde-ma si du-ma departe, acolo unde traiesti tu… Stii ca uneori as vrea sa am puterea de a traversa oceane si mari, curcubee si nori, doar ca sa ajung langa tine, sa ma gasesti intr-o zi in fata casei tale, sa simti si tu ca te inghite pamantul, asa cum simt eu de fiecare data cand vii aici fara sa ma anunti inainte!! 

Elibereaza-ma de iubirea asta care inseamna alti pasi facuti fara tine, alte nopti de dor, alte vise (unele urate, altele frumoase)alte dimineti triste, alte bucurii pe care astept sa ti le impartasesc, alte si alte si nenumarate cuvinte insirate aici, fara ecou, fara vreo sansa de a ajunge la tine, tu – care refuzi sa citesti ceea ce iti scriu (invoci un motiv atat de stupid, ehhhehe)… 

Elibereaza-ma de tine, te rog…

Ra

 

 

 

 

 

 

 

 

Fara rost ;)

La Mogosoaia s-a deschis Targul Brancovenilor, un fel de tara lui Mos Craciun pentru copii si nu numai. Eu am alergat toata ziua azi si acum sunt contra cronometru sa ajung la cursa din seara aceasta. Nu mai este atat de ger. A si iesit putin soarele. Ma intreb daca tu te mai gandesti la mine. Si cand am sa te mai revad… As fi preferat sa stau acasa, cat mi-ar fi prins de bine o leneveala de duminica in pat. Cu ceaiuri fierbinti de fructe indulcite cu miere si aromate cu lamaie. Cu mandarine si miros de scortisoara de la lumanarile cu parfum de iarna. Cu un film bun vazut cu pauze dese, cu o baie fierbinte cu cada plina de spuma. Cred ca ar fi fost bun si un masaj. Din cand in cand as fi citit cateva pagini dintr-o carte captivanta si cu putina bunavointa as fi rezolvat si o serie de 50 de probleme pentru Gmat. Antrenament pentru minte. Ca sufletul mi-l antrenez in fiecare zi. Cu dor, cu pasiune si cu iluzia iubirii tale. La mine pe lac s-a aciuat si o barza. Acum am doua lebede gratioase, o multime de rate galagioase si o barza stinghera care sta mai mult intr-un picior si ma face sa rad de cate ori o vad. Ma pregatesc sa primesc acasa un catelus caruia sa-i ofer gazduire pana la primavara. L-a gasit Alina inghetat in zapada. E mic cat palma si daca il lasa acolo, afara – in ger, ar fi murit. Stiu ca nu imi trebuie un caine acum si ca nici macar nu este la fel de dragalas ca o pisica, dar mi-e mila de el… Si uite cum ma gandesc la un nume pentru noul meu prieten necuvantator. Diseara dorm in deplasare ;). Ce repede a trecut anul acesta, parca maine trece si 2011 si eu tot aici am sa fiu, in fata laptopului, insirand ganduri aiurea si fara rost, marturie a ceea ce sunt acum. Oare am sa ma mai recunosc peste cativa ani? Si cum ma voi privi atunci? Sau tu… – tu care refuzi sa ma citesti, oare ma vei citi vreodata? E duminica. Atat de mult as fi vrut sa ma incalzesc la gura sobei, sa lenevesc si sa pierd vremea gandindu-ma ca luni nu va mai veni niciodata. In schimb… insir aici ganduri fara rost… In loc sa imi pun capul pe pieptul tau si sa adorm zambind, alerg sa ud florile, sa ma spal pe cap si sa fug la cursa de duminica…

Ganduri fara rost,


Ra

%d bloggers like this: