Sfarsit. Sau inceput.

Vechi. Sau nou. Fost. Sau actual. Ieri. Sau azi. 

S-a terminat un an, 2011 a venit si a plecat cat ai clipi si parca vad ca si cu 2012 se va intampla la fel. Cu ce am ramas din 2011? Prima imagine care imi vine in minte sunt zilele insorite de vara pe care le-am petrecut in compania Andreei si a Avei. Apoi magia voluntariatului facut la Urleasca, acolo unde oameni minunati au salvat de la moarte caii din Delta, destinati abatorului. Nu am cum sa nu ma inclin in fata unor oameni ca cei pe care i-am intalnit colo, care mi-au intins o mana de ajutor de aici (atunci cand am cerut-o si chiar fara sa o cer) si sper ca ceea ce am trait acolo sa imi ramana in suflet toata viata. A fost o lectie de viata, am invatat ca inca suntem oameni care se ajuta fara sa se cunoasca, fac fapte bune dezinteresat si raman prieteni.

Imi amintesc serile de vara petrecute la Lac de Nuferi, vacanta cu mama in Provence si minunatul Napoli care ne-a primit cu bratele deschise pe mine si pe Andreina, oferindu-ne clipe de neuitat, apusuri invaluite de mister cinand pe plaja la Sorrento, un pranz de neuitat la Positano, deliciile de la Le tre Sorelle si apoi Roma, bella Roma, Fregene… Nimic nu se compara cu aerul sarat al Italiei, vara… 

Iar proaspata imi e in minte, ultima luna din an, care a venit cu un dar surprinzator de frumos. 

Ce imi doresc pentru 2012? Nimic. Nu vreau sa imi propun un target anume sau cate o realizare pentru fiecare dintre cele 12 luni. Vreau sa iau totul asa cum vine, sa ma bucur de fiecare zi asa cum e ea si sa nu incetez sa ma indragostesc in fiecare zi. De el, de oamenii care ma inconjoara, de locurile prin care trec, de soare, de mare, de culorile apusului, de frumos in general…

Va doresc un an stralucitor, minunat, frumos, norocos, bogat, linistit (sau nu) si plin de iubire!!!!

Ra

Advertisements

Bellissimo estate al mare

Am inceput vacanta cu Andreina in Sardegna. Nu am cuvinte sa descriu frumusetea acestor locuri. Ma refer strict la mare, nu la nebunia creata in jurul luxului de la Porto Cervo (care fie vorba intre noi nu e atat de spectaculos pe cat se povesteste) si nici la orasul Olbia (care e urat si gri) sau la Golfo Aranci (un fel de Eforie Sud)…

Marea, in schimb…

Sardegna este impresionanta vazuta de pe barca. Si nu de pe un gommone amarat… Ci de pe o ditamai barca luxoasa si cu o armata de personal la bord, gata sa iti indeplineasca cele mai ascunse dorinte pe care ai putea sa le ai in mijlocul marii!!! Nu sfatuiesc pe nimeni sa mearga in Sardegna doar ca sa stea la hotel si sa coboare la plaja hotelului (asta daca o are). Pentru ca Sardegna nu inseamna o bucatica de plaja. Sardegna inseamna mai mult de atat. Dar vazuta de pe mare… ;).

Am continuat vacanta la mare, acolo unde, asa cum spuneam, am gasit imaginea orasului din interiorul meu – Fregene.

In familie, alaturi de mama si fratele meu (plus o “bucatica” buna de iubita), Andreina si dragul meu prieten Luca, am avut parte de momente absolut incantatoare.

Si, DA, daca vreti sa vedeti ce inseamna o zi acasa la piscina, uitati-va la poza aceasta si o sa radeti cateva momente bune!! Continuarea?

Serile petrecute in compania prietenilor sunt “praislass” – cum ar spune cineva cunoscut ;).

Si nimic nu se compara cu o prietena buna de pus pe rana;).

E atat de tarziu si eu sunt inca cu gandul la vacanta :)!!! Cred ca cel mai indicat ar fi sa ma bag la somnic, maine ma asteapta o zi grea! Si lungaaaaaaaa… … ……

Waitin’ for the next summer…

Ra

O zi din vacanta

Deoarece am pierdut sirul zilelor acestei vacante, nu am alta alternativa decat sa va scriu azi, intr-una din zilele de vacanta. Una oarecare. Dupa mult timp fara internet, timp in care totul a stat pe loc in lumea mea virtuala, in sfarsit inapoi la civilizatie, pe pamant normal si nu pe taram insular.

Sunt la Fregene, pe plaja de la Coqui, preferata mea si ma pregatesc sufleteste pentru a cunoaste si intelege Toscana. Tinut care sper sa ma cucereasca. Sa nu ma surprinda neplacut.

Nu am timp si nici conexiunea nu este atat de eficienta si de rapida incat sa imi permita sa incarc fotografii pe blog. Inca. Promit ca incet-incet, dupa ce am sa ma reintorc acasa, o sa va arat din minunatiile pe care le-am vazut si eu in aceasta vara superba.

Am decis sa intrerupem vacanta noastra in Sardegna pentru cateva zile in micul meu paradis Fregene. Cand o sa am putin ragaz, am sa va povestesc de ce am luat aceasta decizie. Nu s-a intamplat nimic rau, nimic urat. In principiu Sardegna nu era ceea ce ne-am asteptat noi si e adevarat ca poate am asteptat prea mult. Poate ca am cerut prea mult. Asta deoarece am auzit prea multe laude. Dar la fel de adevarat e ca in afara de mare, care e spectaculoasa, pentru noi Sardegna nu a insemnat nimic. Nu ne-a sagetat in inima si nu ne-a oferit ceea ce cautam. Fregene… e mereu primitor, mereu placut si mereu relaxant.

Sper sa pot scrie cat mai curand. Maine am sa ma indrept spre Cortona, unde am sa ajung din urma niste prieteni. Nu stiu cand si unde voi avea acces la internet, astfel incat sa mai scriu cate ceva.

Va doresc la toti vacanta frumoasa in continuare si o vara de vis!!

Ra

Relax (II)

…cum spuneam, o dimineata frumoasa incepe cu a respira aer cu iz de mare intr-o gradina desprinsa din povesti…

Si cum sa nu continui intr-un mod placut, daca in drum spre plaja intalnesti asemenea flori?

Si cum sa nu petreci o zi intreaga pe plaja, cu riscul de a te arde rau soarele, daca plaja te asteapta cu bratele deschise si marea nerabdatoare te cheama sa te imbratiseze?

Si cand te gandesti ca o zi la plaja inseamna liniste, odihna, incarcarea bateriilor de la soare… Eu am ales ca in fiecare an (sunt fidela) stabilimentul de la Coqui Beach, Fregene – pentru ca fiind mai exclusivist, este mai linistit, in plus e singura plaja wi-fi 😉 si asta atarna mult in balanta. Dar nu numai, la pranz poti alege intre a manca mozzarella di buffala cu rosii si busuioc proaspat, evident, carpaccio de somon crud cu rucola, tarte cu carciofi si ricotta sau dulciuri facute in bucataria proprie. Si nu numai.

Daca vrei sa stai putin la umbra, un colt amenajat foarte frumos te asteapta la fel de imbietor.

Coqui Beach este preferata mea si nu o voi schimba pentru nimic in lume cu alta plaja din Fregene!

Chiar daca atatea alte plaje frumoase se intind pe litoralul tirenian, in Fregene citta si in Villaggio dei pescatori.

Daca faci o plimbare pe jos de-a lungul plajei este foarte probabil sa vezi ceea ce am vazut si eu, iar acum va arat voua:

La fel cum este posibil sa va incante privirea cei care fac windsurf si care pe mine m-au fascinat.

De data aceasta mama m-a dus sa vad si locul unde se varsa in mare Arrone, e un fluviu (asa il numesc ei, acum sper sa nu gresesc eu) ce izvoraste din Lacul Bracciano (despre care am sa va povestesc in postul urmator acestuia) si se intinde pe 37 de km pana la varsarea lui in marea Tireniana, aproape de Fregene.

Si cate lucruri frumoase poti face la Fregene! Cel mai important e ca Fregene pentru mine inseamna parfum de pace, aer sarat de mare, cer fara nori, Coqui Beach, rasfat de mama si relaxxxxxx total!!!!

Ra

Relax

…cateva zile departe de Romania si ai bateriile incarcate pentru un an aproape ;)…

Cum faci sa nu te relaxezi intr-un asemenea loc?

Maine dimineata urmeaza restul pozelor ;)!

Ra

Mi-e dor…

Mi-e dor sa ma plimb pe stradutele minuntului Fregene, sa ma incarc cu aerul sarat al marii Tireniene, sa ma joc cu cainii mamei si sa ies la plimbare cu bicicleta. Mi-e dor sa ma plimb pe plaja intr-o zi fara soare, cand plaja e goala si nimic nu sta intre mine si mare… Mi-e dor sa stau la soare si sa ascult valurile impletindu-se cu vocile celor care, ca si mine, iubesc vara… Mi-e dor sa ma plimb pe stradutele Romei, sa aud vorbindu-se italiana si sa mananc pe fuga o pizza colorata in verde, alb si rosu… La fel de mult mi-e dor sa ma uit inspre cer si sa vad pinii dansand cu norii, acompaniati de avioanele care trec pe cerul minunatului Fregene…

Ra

Fregene – perla Tireniana

Fregene 3

Mai devreme sau mai tarziu ajungem cu totii intr-un oras care e imaginea orasului din interiorul nostru! Cred ca asta este Fregene pentru mine.. Numit si “perla tireniana” a fost multi ani locul privilegiat al societatii nobile italiene. Un orasel aproape de Roma cu plaja inca linistita, anonima, fara cinematografe si luna park, fara tarabele comerciantilor ocazionali pe care ii intalnim vara pe orice litoral, fara supermarketuri si fara statii de autobuz sau de tren. La prima vedere pare un orasel lipsit de viata si te intrebi ce este atat de atragator incat oricine ajunge sa isi cumpere o casa la Fregene urca pe scara sociala cateva trepte si isi vede visul de o viata implinit.. Insa dupa ce stai cateva zile aici iti dai seama ca te regenerezi, in orice anotimp… Aici e frumos sa locuiesti, dar si sa iti petreci vacanta. Pt ca orasul asta e ca o boala incurabila pe care o porti in tine si in fiecare an e mai puternica. Imediat ce ajungi la Fregene ai senzatia ca te afli intr-un loc diferit. Aerul e fin, atmosfera e linistita, cerul e radios. Simti mirosul de rasina care vine de la pini si auzi tipatul pescarusilor dinspre mare. Si cand privesti in jur incepi sa vezi vilele construite care seamana cu casele de pe Coasta de Azur.. imediat te gandesti ca esti in Rai!

Casa a FregeneCasa Fregene

Fregene e o suma de contraste incantatoare. Nu e nici un loc pe lume in care strazile sa aiba nume atat de romantice: Porto Azzuro, Porto Venere, Golfo degli Aranci, Gioiosa Marea..o geometrie perfecta! Daca vezi orasul din partea de nord ti se deschide in fata ochilor o succesiune de scene minunate: pe stanga albastrul cerului imens, verdele proaspat al pinilor, cai pascand si pe cer luminitele avioanelor care trec ca niste diamante mobile. Daca in schimb vezi orasul dinspre plaja la apus ramai fara rasuflare din cauza frumusetii apusului rosu care incendiaza orizontul si al pescarusilor care isi iau zborul ca si cum ar raspunde unui semnal misterios. In schimb de la inaltime o sa vezi sub ochii tai o panorama magnifica.. soare, nisipul care se uneste cu marea…

SpiaggiaLanding

Aici gasesti o multitudine de locuri intr-unul singur si ca sa iti dai seama de asta ajunge sa faci o plimbare fara graba, fara sa alergi neaparat la mare, cel putin nu imediat. Sa te plimbi la umbra pinilor si sa simti mirosul de rasina amestecat cu aerul sarat al marii, sa intri in soare si in sfarsit sa ajungi la plaja. E cel mai placut mod sa intelegi orasul.

Fregene

Strada a Fregene

Aici, la Fregene, voi pleca pentru cateva zile.. Stiu ca ma voi relaxa, ma voi regasi, ma voi racori la umbra pinilor si ma voi bronza sub soarele tirenian. Poate voi colinda si strazile Romei intr-o zi, magazinele de la Castel Romano, sau – cine stie? – poate voi zambi nostalgic plimbandu-ma pe stradutele inguste din Napoli sau savurand o cina delicioasa in Positano…

Ra

%d bloggers like this: