Mi-e atat de dor sa scriu…

Nu stiu cum se intampla, nu inteleg ce am facut atat de rau, astfel incat dupa o perioada excelenta, sa ma loveasca una incredibil de cretina!!!

Si dintre toate, ajungi la concluzia ca sanatatea e cea mai importanta si iti doresti doar sa scapi de grijile acestea!

Imi e atat de dor sa scriu, cumva mi se pare ca scrisul alunga toate relele si face loc celor bune. Insa ma regasesc iar, acolo unde degetele nu vor sa ma asculte si tastatura nu vrea sa insire de capul ei cuvintele nerostite de mine. 

As vrea sa povestesc atatea, sa arat atatea, sa scriu despre tabloul minunat pe care l-am primit, sa descriu emotiile pe care le-am avut cand imediat dupa ce am aterizat la Otopeni, la intoarcerea din USA, am condus ca nebuna pana la Drobeta Turnu Severin sa imi vad iubitul de al carui dor ma sufocam… As vrea sa imi vars ooff-ul aici povestind cum mi-au ridicat masina parcata in fata la Insitutul de Medicina AeroSpatiala si m-am trezit in mijlocul strazii fara masina, fara chei de la casa (erau in masina), fara sa stiu unde au dus-o si fara credit pe tel… Si cate as mai avea de spus, cate ma mai framanta, cate ma mai bucura si eu nu reusesc sa leg bine doua fraze cap-coada de ceva timp incoace…

Ciudat cum cineva te face sa scrii, sa insiri cuvinte fara sens pentru altii, dar atat de importante pentru tine si apoi deodata, ramai fara cuvinte, mintea ti se goleste si sufletul ti se umple si asta iti ocupa tot timpul!!!

Sper sa ma linistesc, sa imi incarc bateriile si sa revin incet-incet…

Ra

P.S. Mi-e dor de Costiera…

Feelings

Unul dintre cele mai frumoase momente din viata l-am trait astazi cand am revazut pe cineva atat de drag mie. Doamna pe care am vazut-o astazi si in compania careia am petrecut cateva ore minunate, este ca o a doua bunica pentru mine. Am trait astazi unul dintre acele momente in care te intorci in timp, la anumite sentimente, ganduri, amintiri, intamplari si retraiesti senzatii, revezi situatii, atingi lucruri pe care atat de bine le stiai, insa erau aproape uitate. Locuri in care am petrecut cativa ani, oameni de la care atatea am invatat si langa care am crescut, transformandu-ma incet-incet din adolescenta in femeie… De ce nu-i poti aduna pe toti oamenii dragi in acelasi loc, sa-i ai acolo pe toti, aproape de suflet si sa nu plece niciodata. Sa nu se departeze, sa nu plece catre alte lumi, sa nu imbatraneasca, sa nu moara… 

Azi mi-am adus aminte de cum era atunci si mi-am dat seama cat de schimbata sunt acum… 

Sper ca tu sa nu pleci niciodata, bunica draga!!!

Ra

Trairi

Am revazut azi un prieten vechi. Am revazut o persoana care ma stie de cand eram, cred, in clasa a 9a. De-o viata daca stau sa ma gandesc. E atat de placut sentimentul de a sta de vorba cu cineva care te stie si pe care il stii de atat de mult timp. Mi se pare fantastica senzatia de a opri timpul in loc doar ca sa schimbi doua vorbe cu un om de care te leaga amintiri tare haioase.Prima amintire care imi vine in minte cu barbatul pe care l-am revazut azi este o excursie la munte in care eu ramaneam mereu in urma plangand la propriu de oboseala si el ma incuraja sa duc la sfarsit traseul pe care il aveam de parcurs. Ahhh, cred ca de atunci urasc muntele. Cu toate chinurile la care m-am supus in excursiile la munte facute impreuna, totusi imi amintesc si o multime de intamplari frumoase. Si, repet, ce senzatie frumoasa!!!

Mi-a spus azi ca imi citeste blogul. (Bine, nu e ceva neobisnuit. Nu mi se mai pare atat de ciudat ca oameni din viata mea stiu tot despre mine pentru ca imi citesc blogul. M-am obisnuit si sa incep sa povestesc ceva cuiva si inainte sa spun prea multe, sa mi se zica: “stiu, am citit pe blog/ am vazut pe blog”. E intr-un fel ciudat, dar si haios pentru ca vad cum anumite trairi fiecare mi le interpreteaza dupa bunul plac si propria imaginatie ;). ) Nu aici vroiam sa ajung, ci la faptul ca acest barbat mi-a spus ceva azi, cuvinte pe care le tot aud. Mi-a spus: “ce trairi ai si tu, o sa iti plesneasca inima aia intr-o zi!”…

Oare, ma intreb eu? Se poate asa ceva? Sper ca nu imi va plesni nimic (niciodata), hehe!

Pana la urma sunt doar niste trairi… Fiecare avem trairi, sentimente, bucurii, tristeti, impliniri, esecuri, frustrari, invidii, regrete, dorinte, planuri, nevoi… Sa ne bucuram ca traim, simtim, iubim… Si sa o facem fara sa ne plesneasca inima!

Va pup…!!!

A! Azi am primit un superb buchet de flori de primavara de la Andreina, e primavara in casa mea!!!

Ra

Powerless ;)

Cunosti sentimentul acela? Cand deabea astepti sa ajungi la tine acasa, in camera ta, sa inchizi usa si sa cazi in pat? Sa lasi “afara” tot ce ti-a incarcat ziua. Sentimentul acela al usurarii si al disperarii in care nimic nu e rau si nimic nu e bine. Si esti obosit/a, obosit/a de tot, obosit/a fara motiv, obosit/a de la nimic… Si tot ceea ce iti doresti este sa fie cineva langa tine care sa iti spuna ca va fi bine. Dar nu e nimeni acolo si tu stii ca trebuie sa fi tare… Sa fi puternic/a pentru tine, pentru ca nu va veni nimeni sa te puna pe picioare. Si esti satul/a sa astepti, satul/a sa te pui pe picioare pe tine si pe toti ceilalti din jurul tau. Nu mai vrei sa fii puternic/a, sa te “repari” dupa fiecare cadere. Si, macar o data in viata, iti doresti sa fie mai simplu, sa vina cineva sa te salveze, sa te ajute. Dar stii ca nu se va intampla asta, desi inca speri, inca visezi, inca iti doresti…

Cunosti sentimentul acesta????

Ra

Emotiile nu se cumpara

Casa de Piatra! Sa fiti fericiti toata viata, cel putin cum ati fost in ziua nuntii!!! Va multumesc pentru ca m-ati facut parte din acest eveniment deosebit!

Va pup si va iubesc!

Ra

%d bloggers like this: