Greu.

Mi-e trupul greu si parca tot plumbul din lume s-a strans in oasele mele. Mi-e inima grea si parca toate ploile torentiale de vara nu vor putea niciodata sa stearga urma lacrimilor de pe chipul meu. Mi-e sufletul incarcat si pierdute mi-s gandurile…

Ra

Ma impart in doua…

Sunt zambet si lacrimi pe acelasi obraz…. Sunt ras si durere si vise… Si-n sufletul meu e vara si iarna si totusi am genele inchise…

Ma impart intre dorul de tine, absenta ta, golul din suflet cand sunt fara tine si incercarea disperata de a mima fericirea… Uneori imi iese, alteori nu…

Acum, de exemplu ma arde dorul de tine…

Duc in spate o cruce prea mare si prea grea pentru trupul meu atat de mic si de garbovit din cauza poverii ce o port de atatia ani… Durerea si dorul ma ingenuncheaza, iar eu ma ambitionez sa merg mai departe cu fruntea sus… Nu-mi iese mereu nici mersul demn, nici zambetul fortat si el… Nu-mi iese niciodata lumina aceea care da culoare albastrului ochilor mei.

Ma impart intre a te iubi sau a iubi iluzia iubirii tale si a cauta fericirea in alta parte agatandu-ma de oricine imi iese in cale, cu disperare, pana cand imi dau seama ca nu te poate inlocui nimeni si ca nimic din ce traiesc nu seamana cu ceea ce imi oferi tu…

Ma impart intre durerea de a ma sufoca de singuratate inca un Craciun si bucuria de a mai fi venit o iarna…

Si-s zambet, si-s lacrima pe acelasi obraz si totusi ma doare si tin genele inchise…



SCRISOARE

Iţi strang uneori paşii-n priviri
Şi rasul in joc de petale,
iţi dărui zambind şi-ţi fur amintiri
Ascunse in şoapte domoale.

Sunt zambet şi lacrimi pe-acelaşi obraz,
Sunt ras şi durere şi vise,
Sunt pusă pe şotii şi plină de haz
Şi-s tristă ca genele-nchise !

Sunt basmul frumos dorit de-un copil
Sărutul furat la-ntamplare,
Sunt mersul stangaci din nopţi de april,
Sunt prima şi ultima floare …

Sunt mainile tale duioase şi moi,
Sunt şoapta ce n-o poţi rosti;
Sunt visul purtat in gand de-amandoi,
Sunt miezul de noapte şi zorii de zi !

de George Sovu

Ra

Dureros

Dureros de greu sa asist neputincioasa la inca o plecare de-a ta… Sa raman. Sa pleci tu si eu sa stau doar ca sa te mai astept inca o data. Si apoi, cine imi spune, ca nu ai plecat pentru totdeauna? Ca nu e ultima data cand te vad? Ca te vei intoarce? Sau ca macar ma vei chema la tine? Cine ma asigura ca nu astept in zadar…? TU?! Tu mi-ai spus sa incetez cu plansul pentru ca nu pleci pe front…

Ai dreptate, e inca o plecare…

Pentru tine. Pentru mine e doar alta asteptare. Alta perioada intre acum si data viitoare. Atatia ani de asteptare. Pentru cateva momente de fericire. Da, stiu ca nu au pret si mai stiu ca din vina mea am pierdut dreptul de a stii ce faci… Implicit si acela de a stii cand te intorci… Daca te intorci. Sau daca te intorci la mine.

Inca un “de ce eu, Doamne?” fara raspuns…

Sunt iar in Amsterdam. Anul trecut ti-am scris ca te-am cautat pe strazile aglomerate ale Amsterdamului. Acum stiam ca nu ai cum sa fii aici. Dar parca te zaream printre turisti, parca te amestecai cu localnicii si uneori am tresarit simtind ca ma prinzi de mana usor. Te-am cautat chiar si asa, innebunesc cautandu-te si sunt obosita sa te tot ascunzi. (cat de greu mi-a fost sa ma desprind din bratele tale azi cand am plecat)

Eu ce pot sa fac? Acum mi-ai luat si asteptarea… Inainte de azi am stiut mereu ca va veni “data viitoare” si stiam exact ce avea sa se intample. Stiam intocmai ca vei suna, vom rade putin la telefon, dupa care voi adormi epuizata in bratele tale si dimineata imi vei spune “frumoasa mea”…

Mi-ai spus si azi “frumoasa mea”, dar la plecare…

Mi-ai spus: “du-te la Amsterdam si distreaza-te, odihneste-te” – de fapt ma indemnai sa plec ca sa te caut… Te-a durut si pe tine? Pe mine inca ma doare… Si am inteles cat iti este de greu si tie…

Ce trebuie sa fac acum? Fara sa stiu cat va dura? Fara sa socotesc in gand cand ar trebui sa te intorci la mine…

Nu stiu sa traiesc fara sa te astept, iar acum mi-ai luat si asta… Atat aveam – asteptarea. Asteptarea ne lega, acum ne desparte…

Am avut senzatia asta ciudata azi si stiu ca mi-ai spus ca nu pleci pe front, dar ceva imi spune ca va fi si mai greu de acum inainte…

De ce eu? De ce noi? De ce acum?

Ra

Ramai

…ti-as oferi lumea mea, doar ca sa ramai. Dar stiu, mi-ai spune ca ai lumea ta. Doar ca sa ai unde sa te intorci. De fapt, ca sa inteleg eu de ce te tot intorci…

…ti-as oferi lumea mea, doar ca sa intelegi ca ceea ce simt e mai puternic decat mine si ca invinge ratiunea. Dar stiu, mi-ai spune ca folosind inima nu pot ajunge prea departe…

…ti-as oferi lumea mea, doar ca sa o colorez frumos cu prezenta ta. Dar stiu, mi-ai spune ca nu avem timp sa mai coloram… Am crescut deja amandoi…

…ti-as oferi lumea mea, doar ca sa vad si eu cum e cu tine parte din ea. Dar stiu, mi-ai spune ca poate e mai frumos asa…

…ti-as oferi lumea mea, doar ca sa faci parte din ea. Sa adorm fericita, sa ma trezesc linistita, sa zambesc in fiecare clipa stiindu-te parte din lumea mea… Dar stiu, mi-ai spune ca imi sunt de ajuns si ca nu am nevoie de tine in lumea mea…

Iti ofer lumea mea!!! Ramai, te rog, ramai… Nu mai pleca… Nu ma mai lasa sa astept… Iti ofer lumea mea!!!!


RAMAI!!!!!


😦 sad

Ra

…clipe! Pentru ca…

Ce e sufletul pereche? E cineva cu care te potrivesti perfect? Cu care te imbini perfect? E persoana pe care o intalnesti o singura data in viata si daca o scapi, atunci gata? s-a terminat cu sufletul tau pereche?

Am citit undeva ca sufletele pereche ne apar in viata pentru a ne obliga sa ne trezim! Sa ne descoperim alte fete ale propriei noastre persoane… Dupa care pleaca…

Nu inteleg de ce iti spui ca nu iti doresti, cand de fapt in tine dorinta de a ma tine legata e mai puternica decat orice? Oare nu ar trebui sa traim clipa, pur si simplu? Pentru ca niciodata nu vom putea trai pe pamant daca inima noastra pluteste in vazduh…

Pentru mine, in cartea vietii, in dreptul tau e un semn de intrebare si gustul aromat cu dragoste al relatiei noastre. Si tot ce il mai rog pe Dumnezeu, in scurtele noastre dialoguri, e sa nu lase uitarea sa intervina intre noi…

Pentru ca recunoscator iti este sufletul meu pentru zambetul tau pe care l-a vazut doar el si nimeni altcineva…

Nu am glumit cand am spus ca totul se dezintegreaza in jurul meu atunci cand tu nu vorbesti cu mine, cand nu esti, cand te strig si nu raspunzi, cand te caut si nu te gasesc, cand te chem si nu vii, cand plang si nu imi stergi lacrimile…

Pentru ca ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata. Iar noi deja ne-am pierdut o data…

Ma doare capul de la cat ma framant, corpul meu e prea mic pentru atatea intrebari fara raspuns, incertitudini si tristete…

Pentru ca destinul se ascunde uneori in cea mai insesizabila banalitate…

Privirea mea, vorba mea, toata persoana mea in prezenta ta nu e decat dragoste!

Pentu ca viata nu iti da de doua ori aceeasi persoana…

Indraznesc sa spun ca fericirea mea poarta numele tau si ca as fi nedreapta sa spun ca o clipa langa tine este mai frumoasa decat alta clipa langa tine…


Daca as fii barbat si as iubi o femeie, daca as tremura gandindu-ma ca am sa fac dragoste cu ea si m-as topi de dor sa-i simt buzele, corpul si imbratisarea… Daca as iubi la ea tot si as intelege ca ea ma iubeste chiar mai mult… Atunci as da orice sa o imbratisez cand adoarme, sa o sarut cand se trezeste, sa-i spun cat mi-a fost de dor, asa, fara nici un motiv – in miezul zilei… Dar fiecare are felul sau unic de a intelege dorul si iubirea…

De aceea felul meu de a iubi este diferit de al tau. Eu te iubesc in orice moment al zilei si cand spun ca mi-a fost dor inseamna ca asta am simtit imediat ce am plecat de langa tine. Si ca dorul asta merge cu mine peste tot… Ca pentru tine am invatat sa scriu. Ca sa imi pastrez amintirile. Sa fiu sigura ca nu uit nimic.

Pentru ca ti-as spune ca nu e nimic mai spectaculos decat sa te vad barbierindu-te…

“…prea tarziu!” – cuvintele lui au lovit-o cu aceeasi intensitate cu care fulgerele lovesc cerul in timpul unei furtuni de vara. Cum sa fie prea tarziu pentru a avea incredere in ea? Oare atat de mult l-a ranit in trecut incat sa nu uite, chiar daca a iertat? Se intreaba in sinea ei, convinsa fiind ca pedeapsa cea mai mare vine de la Dumnezeu sub forma iubirii neimplinite pe care i-o poarta… De ce sa o pedepseasca si el? El, pe care Ea il iueste atat de mult…

Pentru ca tu mi-ai fost dat mie la fel cum eu ti-am fost data tie, fara sa ne alegem… Altcineva a ales pentru noi, altfel nu imi explic de ce toate astea…

Pentru ca nimeni nu si-ar dori o astfel de poveste daca ar putea sa aleaga…

Pentru ca de fiecare data cand pleci, iei si o parte din mine cu tine…

M-am obisnuit cu linistea asta a ta, liniste care face un zgomot infernal uneori… Liniste care doare in general!!!!

E superb sa te stiu la o imbratisare distanta!! E fantastic sa te am langa mine, e minunat sa fii acasa…

Pentru ca ating cerul de fericire cand sunt langa tine…

Ma dor buzele, simt inca barba ta pe fata mea! Ma doare sanul drept pe care l-ai sarutat… Ma trec fiorii, inca, acolo unde m-ai mangaiat si simt furnicaturi de la gadilat in tot corpul! Urasc sa fiu gadilata, dar as da orice doar ca sa ma gadili tu…

Pentru mine ramai cel pe care l-am cunoscut acum o multime de ani… Cu care radeam seara inainte de culcare si dimineata la dus. CU care ma plimbam imbratisata dupa cina… Cu care mancam ardei gras cu branza si paine cu unt ca si cum ar fi fost caviar si stridii… Esti un nebun sa iti refuzi singur o asemenea iubire…

Vreau sa stiu adevarul. NU cum trebuie sa fie. Ci cum e. Nu ce trebuie sa simti. Ci ceea ce simti. Asa cum ma iubesti, daca ma iubesti…

Pentru ca povestea noastra a inceput acum mult timp, cand eu eram inca un copil si nu stiam sa ma prefac…

Ra

Despre Libertate si Ramas Bun

Viata e facuta din decizii. Din directii. Din strazi si intersectii. Exista mereu o cale usoara. Decizia oamenilor comozi. A celor care nu vor sa mearga mult. Insa exista mereu posibilitatea de a se termina aceasta strada. De a se impotmoli. De a nu mai putea sa aleaga directia. Pentru ca nu mai gaseste intersectia… Si atunci? Oricat ar vrea sa se intoarca pe drumul cel bun, chiar daca mai lung si mai anevoios, ramane suspendat pe o strada fara directie. Fara intersectii. Timp suspendat departe de cei dragi, departe de strazile aglomerate si intersectiile in care se aud claxoanele si sirenele masinilor. Departe de ceea ce iubesti, de ceea ce iti place si de ceea ce iti doresti… Departe de realitate…

Cat va dura? Cum se va termina? Ce va face dupa? Stiu doar ca eu raman aici, pe drumul meu – chiar daca e lung si pare fara directie. Stiu ca timpul meu e bine ancorat in realitate, chiar daca uneori e cruda. Si mai stiu ca nu am sa uit, nu am sa ma indepartez… Am sa astept. Poate ca strazile noastre se vor intersecta…

Sa spunem ca cineva a ramas fara darul cel mai de pret pe care il are in viata. Singurul cu care ne nastem si la care avem dreptul neconditionat. LIBERTATEA.

Ce este LIBERTATEA de fapt? COnform dictionarului explicativ al limbii romane, a fi LIBER inseamna:

LBER2, -Ă, liberi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care se bucură de libertate, de independență individuală și cetățenească, care are drepturi politice și cetățenești depline. ♦ (Despre popoare, state, orașe) Independent, neatrnat, nesupus (unei puteri străine), autonom. 2. (Despre oameni) Care are posibilitatea de a acționa după voința sa, de a face sau de a nu face ceva; care nu este supus nici unei constrngeri; slobod. ♢ Liber arbitru = libertate absolută a voinței omului, postulată la idealismul filozofic1, n opoziție cu determinismul. 3. (Despre acțiuni) Care nu este supus unei restricții cu caracter arbitrar. ♢ Traducere liberă = traducere care redă conținutul originalului n formele proprii limbii n care se traduce, fără să respecte riguros forma originalului. Versuri libere = rnduri de poezie neprozodică, n care normele prozodice, dacă apar, sunt aplicate necanonic, după dorința autorului. Intrare liberă = intrare fără plată ntr-o sală de spectacol, pe un stadion etc. Lovitură liberă = (la unele jocuri sportive cu mingea) lovitură acordată unei echipe drept compensație pentru o infracțiune sau o greșeală comisă de echipa adversă.Profesiune liberă = profesiune exercitată de o persoană pe cont propriu (fără să fie angajată permanent ntr-o instituție sau ntreprindere). ♢ Compus: (Substantivat) liber-profesionist = persoană care exercită o profesiune liberă.4. (Despre timp) De care se poate dispune la bunul plac, care este n afara obligațiilor (profesionale). ♢ Expr. (Substantivat) A avea liber = a se afla n afara obligațiilor (mai ales profesionale) pe o perioadă de timp; a fi scutit pentru un timp oarecare de obligațiile (profesionale) pe care le are n mod obișnuit, a putea dispune de timpul său. 5.(Despre bănci, scaune, locuințe etc.) Care nu este ocupat, gol; nenchiriat. 6. (Despre oameni) Care nu are obligații față de alții; neangajat, disponibil. 7. Care este lipsit de artificialitate, natural, degajat, armonios, ușor. ♢ Expr. (Adverbial) A vorbi liber = a) a ține un discurs, o prelegere etc. fără a citi un text; b) a fi sincer, a spune deschis ceea ce gndești; c) a vorbi fără perdea, obscen. (A vedea) cu ochii liberi = (a vedea) fără ajutorul unui instrument optic.Desen liber = desen artistic efectuat fără ajutorul vreunui instrument tehnic. 8. (n loc. adv.) n aer liber = n plin aer, n mijlocul naturii. Sub cerul liber = afară, ntr-un loc descoperit. Din fr. libre, lat. liber.

Si LIBERTATE este:

LIBERTTE ~ăți f. 1) Posibilitate de a acționa, n anumite mprejurări, după propria sa voință sau dorință. 2) Stare a unei persoane cu drepturi depline, care nu este n servitute; stare de independență. 3) Drept consfințit printr-o legislație, printr-o convenție; lipsă a restricțiilor. ~atea presei. 4) mai ales la pl. Mod prea familiar de a se purta; nonconformism. [G.-D. libertății] /<fr. libert, lat. libertas, ~atis

Cineva drag isi pierde LIBERTATEA… Nu am crezut si dupa cum spuneam aici, urasc sa spun “la revedere” mai ales fara sa stiu pentru cat timp…

Ramai cu bine, amo, pe curand…

Ra


Time to say good bye

Urasc despartirile. Indiferent daca pleci de buna voie sau esti parasit, despartirile sunt mereu dureroase. Despartirile te marcheaza. Despartirile te fac sa suferi.

Am fost si parasita. Incepand cu primul iubit la varsta copilariei cand inca se cereau prieteniile si cand se terminau erai anuntata (acum nu stii nici cand incepi o relatie, d’apai cand o termini). Am parasit si m-a durut ca am facut-o. M-a durut cand am inteles ca m-am despartit de prima mea dragoste adolescentina, genul de dragoste care visezi sa tina o viata. Dar nu a fost sa fie.

Am suferit cand nu am dat inapoi nici macar jumatate din dragostea pe care am primit-o fara sa o cer… Am suferit cand am plecat de langa cel care mi-a pus lumea la picioare. Eram prea mica si nu intelegeam ca astfel de barbati nu se gasesc. Credeam, pesemne, ca oamenii buni se intalnesc la toate colturile si barbatii la fel. Si m-a speriat toata atentia si dragostea lui. Construise o lume ingradita pentru mine…

Apoi l-am intalnit pe EL, cel care imi saruta sufletul cu un zambet. Si totul ar fi fost perfect daca as fi avut si siguranta ca va dura. Ma doare ingrozitor ca nu am avut curaj sa raman si sa dau o sansa unei iubiri frumoase. Dovada e ca inca ne iubim. Fiecare in felul lui, de la distanta, prieteneste, in soapta, pe ascuns, cateodata, pe fuga, pe intuneric, prin alte colturi de lume, in cer, in gand, in vise, niciodata in viata reala. In viata de zi-cu-zi fiecare e prins in haosul cotidian care il inconjoara… Evadam cateodata iubindu-ne… E trist, e frumos, e vis, e o poveste…

Dar poate ca despartirea cea mai dureroasa a fost cea de cel caruia i-am daruit fara sa clipesc (nu stiu nici acum ce mi-a facut in ziua cand am decis sa il iubesc) 4 ani din viata. Greu am luat decizia sa plec. Si mai greu a fost sa fac pasul. Imposibil sa nu ma uit inapoi. Si ne-am impacat. Greaseala fantastica. A trebuit sa plec iar. Au urmat zile si nopti nedormite in care se auzea doar ecoul lacrimilor mele si o liniste dureroasa care tipa de dor. Au urmat saptamani de agonie si muuuuult timp pentru a vindeca ranile capatate de-a lungul celor patru ani… Acum, cand – in sfarsit- suntem prieteni, trebuie sa imi iau iar “la revedere”. Sper ca nu va fi “adio”. Ma rog la Dumnezeu sa fie doar un ramas bun prietenesc si un “pe curand”…

Nu vreau sa o fac si sper sa nu fie adevarat ca pleaca. Sper sa ma minta iar. E prima data cand imi doresc sa fiu mintita… Pentru ca urasc despartirile. Mai ales cele in care nu stii cand si daca te mai intorci…

Offf….

Ra

Previous Older Entries

%d bloggers like this: