Si acum ce fac?

Mai mult ca sigur nu ma asteptam sa te aud ieri. Credeam ca o parte din starea mea generala din ultimul timp ti se datoreaza si tie. Sau mai bine spus faptului ca nu aveam vesti de la tine de atat timp. Ce sa crezi? Acum, ca te-am auzit, nu ma simt mai bine. Nici mai rau. Poate doar putin mai nelinistita. Pentru ca nu inteleg nimic din ceea ce mi se intampla. O suma prea mare de sentimente si emotii in contradictoriu, ma incearca. Pe de o parte nu stiu ce astept, pe de alta nu stiu de ce astept ;). Nu stiu ce sper, de ce sper si cat sa mai sper… Apoi… dupa ce am vorbit, am ramas cu o senzatie de gol… De obicei, eram implinita, fericita si nerebdatoare sa te aud iar. Acum, am simtit un gol imens, nevoia sa fiu singura (pentru cateva clipe) si dupa aceea mi-am reluat viata exact de unde o lasasem inainte sa te aud. Ma sperie si ma bucura in acelasi timp. Stiu ca nu am cum sa te uit, nu am cum sa nu te port in gand si sa nu iti dedic fiecare realizare a mea, fiecare alegere buna si decizie corecta. Pentru ca orice fac, in gandul meu ma sfatuiesc cu tine. Ma intreb cum ai fi facut tu, ce mi-ai fi spus tu sa fac. Si procedez intocmai… Pentru ca distanta aceasta nenorocita si fusul oras nu ma ajuta deloc sa dau de tine atunci cand am nevoie urgenta ;). Pentru ca uneori nu esti “available” si niciodata nu stiu cand vei fi :). Dar e ok, m-am obisnuit cu asta. Doar traiesc cu tine in gand de atatia ani. Ma bucura faptul ca am trecut peste si am depasit momentul, ca nu am facut 300 de tumbe in aer de bucurie si nici nu am plans de fericire dupa ce te-am auzit ieri. Ma sperie aceleasi item-uri pentru ca mi-e frica sa nu te uit…

Atat de indragostita sa fiu, incat sa las vreun pas facut fara tine, nenumarat? 

Iarta-mi sufletul care incearca sa te uite…

Ra

Esti…

Esti soarele care imi mangaie chipul, esti vantul care se joaca in parul meu, esti ploaia care imi loveste trupul, esti cantecul pe care il fredonez cand sunt singura, esti visul din care ma trezesc, esti aerul pe care il respir, esti valul care ma loveste, esti tarmul la care ma intorc, esti gandul meu cel mai ascuns, esti cerul care ma cheama, esti dragostea pe care am pierdut-o, esti iubirea pentru care traiesc, esti ziua de maine, esti speranta cu care traiesc, esti energia pe care o am, esti zambetul pe care il port, esti ceea ce caut, esti acolo unde merg, esti umbra care ma insoteste, esti rasaritul unei dimineti de vara, esti linistea unei seri de iarna, esti cuvantul pe care il scriu, esti curcubeul cel mai frumos, esti calatoria cea mai lunga, esti destinatia cea mai frumoasa, esti refugiul cel mai calduros, esti liniste, esti zgomot, esti bine si esti rau, esti dulce si amar, esti furtuna si esti zi frumoasa de vara, esti ceea ce iubesc si nimic mai mult decat atat…

A! Esti amintirea mea cea mai pretioasa…

Pentru ca esti…

Ra

Tragedie

Inca o tragedie a avut loc la Tuzla. Chiar luni vorbeam cu doi prieteni care imi spuneau ca le e foarte frica de zbor si acest fapt constituie un impediment in alegerea vacantelor… Ma intrebau, la fel ca multi dintre cunoscuti, daca nu imi este frica. Imi cereau sa le explic o multime de lucruri legate de zbor. Pe cat pot, in limita cunostiintelor mele nu foarte mari, incerc sa linistesc pe toata lumea si sa le explic cat de placut, de frumos si de fantastic este sa zbori.

Atunci, din vorba in vorba imi spuneau ca nu a mai cazut nici un avion de ceva timp… La circa o ora sau doua dupa ce am avut aceasta discutie, tot cu ei fiind, in fata televizorului am vazut stirea ca la Tuzla un avion a luat foc… Am urmarit putin si din spusele respectivei doamne de la tv, nu era ceva grav – un avion care din nu stiu-ce-motive a luat foc la sol. Nu spunea de victime. Doar ca sunt cativa raniti. Am respirat usurata ca nu a murit nimeni. De cand s-a intamplat nenorocirea cu zborul din care Misu nu s-a mai intors, am ramas cu o frica neexplicabila…


Marti am citit in ziare ca au murit oameni la Tuzla… Ca a fost o tragedie acolo. Nu ca un avion a luat foc la sol, ca si cum a luat foc din senin si nu era ceva important. La Tuzla s-a prabusit un avion cu cativa oameni valorosi… In avion se afla si singura femeie pilot de AN din tara. Lavinia Guita. Avea 26 de ani… Si toata viata inainte… Acum are doar cerul…

Ca o ironie a sortii, acesta este modelul avionului pe care eu il port tatuat pe laba piciorului…


Dumnezeu sa-i odihneasca! Condoleante familiilor celor care au plecat in zbor si s-au ratacit prin cer…

Ra

…clipe! Pentru ca…

Ce e sufletul pereche? E cineva cu care te potrivesti perfect? Cu care te imbini perfect? E persoana pe care o intalnesti o singura data in viata si daca o scapi, atunci gata? s-a terminat cu sufletul tau pereche?

Am citit undeva ca sufletele pereche ne apar in viata pentru a ne obliga sa ne trezim! Sa ne descoperim alte fete ale propriei noastre persoane… Dupa care pleaca…

Nu inteleg de ce iti spui ca nu iti doresti, cand de fapt in tine dorinta de a ma tine legata e mai puternica decat orice? Oare nu ar trebui sa traim clipa, pur si simplu? Pentru ca niciodata nu vom putea trai pe pamant daca inima noastra pluteste in vazduh…

Pentru mine, in cartea vietii, in dreptul tau e un semn de intrebare si gustul aromat cu dragoste al relatiei noastre. Si tot ce il mai rog pe Dumnezeu, in scurtele noastre dialoguri, e sa nu lase uitarea sa intervina intre noi…

Pentru ca recunoscator iti este sufletul meu pentru zambetul tau pe care l-a vazut doar el si nimeni altcineva…

Nu am glumit cand am spus ca totul se dezintegreaza in jurul meu atunci cand tu nu vorbesti cu mine, cand nu esti, cand te strig si nu raspunzi, cand te caut si nu te gasesc, cand te chem si nu vii, cand plang si nu imi stergi lacrimile…

Pentru ca ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata. Iar noi deja ne-am pierdut o data…

Ma doare capul de la cat ma framant, corpul meu e prea mic pentru atatea intrebari fara raspuns, incertitudini si tristete…

Pentru ca destinul se ascunde uneori in cea mai insesizabila banalitate…

Privirea mea, vorba mea, toata persoana mea in prezenta ta nu e decat dragoste!

Pentu ca viata nu iti da de doua ori aceeasi persoana…

Indraznesc sa spun ca fericirea mea poarta numele tau si ca as fi nedreapta sa spun ca o clipa langa tine este mai frumoasa decat alta clipa langa tine…


Daca as fii barbat si as iubi o femeie, daca as tremura gandindu-ma ca am sa fac dragoste cu ea si m-as topi de dor sa-i simt buzele, corpul si imbratisarea… Daca as iubi la ea tot si as intelege ca ea ma iubeste chiar mai mult… Atunci as da orice sa o imbratisez cand adoarme, sa o sarut cand se trezeste, sa-i spun cat mi-a fost de dor, asa, fara nici un motiv – in miezul zilei… Dar fiecare are felul sau unic de a intelege dorul si iubirea…

De aceea felul meu de a iubi este diferit de al tau. Eu te iubesc in orice moment al zilei si cand spun ca mi-a fost dor inseamna ca asta am simtit imediat ce am plecat de langa tine. Si ca dorul asta merge cu mine peste tot… Ca pentru tine am invatat sa scriu. Ca sa imi pastrez amintirile. Sa fiu sigura ca nu uit nimic.

Pentru ca ti-as spune ca nu e nimic mai spectaculos decat sa te vad barbierindu-te…

“…prea tarziu!” – cuvintele lui au lovit-o cu aceeasi intensitate cu care fulgerele lovesc cerul in timpul unei furtuni de vara. Cum sa fie prea tarziu pentru a avea incredere in ea? Oare atat de mult l-a ranit in trecut incat sa nu uite, chiar daca a iertat? Se intreaba in sinea ei, convinsa fiind ca pedeapsa cea mai mare vine de la Dumnezeu sub forma iubirii neimplinite pe care i-o poarta… De ce sa o pedepseasca si el? El, pe care Ea il iueste atat de mult…

Pentru ca tu mi-ai fost dat mie la fel cum eu ti-am fost data tie, fara sa ne alegem… Altcineva a ales pentru noi, altfel nu imi explic de ce toate astea…

Pentru ca nimeni nu si-ar dori o astfel de poveste daca ar putea sa aleaga…

Pentru ca de fiecare data cand pleci, iei si o parte din mine cu tine…

M-am obisnuit cu linistea asta a ta, liniste care face un zgomot infernal uneori… Liniste care doare in general!!!!

E superb sa te stiu la o imbratisare distanta!! E fantastic sa te am langa mine, e minunat sa fii acasa…

Pentru ca ating cerul de fericire cand sunt langa tine…

Ma dor buzele, simt inca barba ta pe fata mea! Ma doare sanul drept pe care l-ai sarutat… Ma trec fiorii, inca, acolo unde m-ai mangaiat si simt furnicaturi de la gadilat in tot corpul! Urasc sa fiu gadilata, dar as da orice doar ca sa ma gadili tu…

Pentru mine ramai cel pe care l-am cunoscut acum o multime de ani… Cu care radeam seara inainte de culcare si dimineata la dus. CU care ma plimbam imbratisata dupa cina… Cu care mancam ardei gras cu branza si paine cu unt ca si cum ar fi fost caviar si stridii… Esti un nebun sa iti refuzi singur o asemenea iubire…

Vreau sa stiu adevarul. NU cum trebuie sa fie. Ci cum e. Nu ce trebuie sa simti. Ci ceea ce simti. Asa cum ma iubesti, daca ma iubesti…

Pentru ca povestea noastra a inceput acum mult timp, cand eu eram inca un copil si nu stiam sa ma prefac…

Ra

Amintiri

Amintiri. Sunt nepretuite si nu ni le poate lua nimeni. Ceea ce avem in suflet e bine pastrat. Am cotrobait prin cufarul meu de amintiri si am gasit cateva imagini dragute.

Despre Libertate si Ramas Bun

Viata e facuta din decizii. Din directii. Din strazi si intersectii. Exista mereu o cale usoara. Decizia oamenilor comozi. A celor care nu vor sa mearga mult. Insa exista mereu posibilitatea de a se termina aceasta strada. De a se impotmoli. De a nu mai putea sa aleaga directia. Pentru ca nu mai gaseste intersectia… Si atunci? Oricat ar vrea sa se intoarca pe drumul cel bun, chiar daca mai lung si mai anevoios, ramane suspendat pe o strada fara directie. Fara intersectii. Timp suspendat departe de cei dragi, departe de strazile aglomerate si intersectiile in care se aud claxoanele si sirenele masinilor. Departe de ceea ce iubesti, de ceea ce iti place si de ceea ce iti doresti… Departe de realitate…

Cat va dura? Cum se va termina? Ce va face dupa? Stiu doar ca eu raman aici, pe drumul meu – chiar daca e lung si pare fara directie. Stiu ca timpul meu e bine ancorat in realitate, chiar daca uneori e cruda. Si mai stiu ca nu am sa uit, nu am sa ma indepartez… Am sa astept. Poate ca strazile noastre se vor intersecta…

Sa spunem ca cineva a ramas fara darul cel mai de pret pe care il are in viata. Singurul cu care ne nastem si la care avem dreptul neconditionat. LIBERTATEA.

Ce este LIBERTATEA de fapt? COnform dictionarului explicativ al limbii romane, a fi LIBER inseamna:

LęBER2, -Ă, liberi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care se bucură de libertate, de independență individuală și cetățenească, care are drepturi politice și cetățenești depline. ♦ (Despre popoare, state, orașe) Independent, neat‰rnat, nesupus (unei puteri străine), autonom. 2. (Despre oameni) Care are posibilitatea de a acționa după voința sa, de a face sau de a nu face ceva; care nu este supus nici unei constr‰ngeri; slobod. ♢ Liber arbitru = libertate absolută a voinței omului, postulată la idealismul filozofic1, ”n opoziție cu determinismul. 3. (Despre acțiuni) Care nu este supus unei restricții cu caracter arbitrar. ♢ Traducere liberă = traducere care redă conținutul originalului ”n formele proprii limbii ”n care se traduce, fără să respecte riguros forma originalului. Versuri libere = r‰nduri de poezie neprozodică, ”n care normele prozodice, dacă apar, sunt aplicate necanonic, după dorința autorului. Intrare liberă = intrare fără plată ”ntr-o sală de spectacol, pe un stadion etc. Lovitură liberă = (la unele jocuri sportive cu mingea) lovitură acordată unei echipe drept compensație pentru o infracțiune sau o greșeală comisă de echipa adversă.Profesiune liberă = profesiune exercitată de o persoană pe cont propriu (fără să fie angajată permanent ”ntr-o instituție sau ”ntreprindere). ♢ Compus: (Substantivat) liber-profesionist = persoană care exercită o profesiune liberă.4. (Despre timp) De care se poate dispune la bunul plac, care este ”n afara obligațiilor (profesionale). ♢ Expr. (Substantivat) A avea liber = a se afla ”n afara obligațiilor (mai ales profesionale) pe o perioadă de timp; a fi scutit pentru un timp oarecare de obligațiile (profesionale) pe care le are ”n mod obișnuit, a putea dispune de timpul său. 5.(Despre bănci, scaune, locuințe etc.) Care nu este ocupat, gol; ne”nchiriat. 6. (Despre oameni) Care nu are obligații față de alții; neangajat, disponibil. 7. Care este lipsit de artificialitate, natural, degajat, armonios, ușor. ♢ Expr. (Adverbial) A vorbi liber = a) a ține un discurs, o prelegere etc. fără a citi un text; b) a fi sincer, a spune deschis ceea ce g‰ndești; c) a vorbi fără perdea, obscen. (A vedea) cu ochii liberi = (a vedea) fără ajutorul unui instrument optic.Desen liber = desen artistic efectuat fără ajutorul vreunui instrument tehnic. 8. (ën loc. adv.) ën aer liber = ”n plin aer, ”n mijlocul naturii. Sub cerul liber = afară, ”ntr-un loc descoperit. Đ Din fr. libre, lat. liber.

Si LIBERTATE este:

LIBERTçTE ~ăți f. 1) Posibilitate de a acționa, ”n anumite ”mprejurări, după propria sa voință sau dorință. 2) Stare a unei persoane cu drepturi depline, care nu este ”n servitute; stare de independență. 3) Drept consfințit printr-o legislație, printr-o convenție; lipsă a restricțiilor. ~atea presei. 4) mai ales la pl. Mod prea familiar de a se purta; nonconformism. [G.-D. libertății] /<fr. libertŽ, lat. libertas, ~atis

Cineva drag isi pierde LIBERTATEA… Nu am crezut si dupa cum spuneam aici, urasc sa spun “la revedere” Ęmai ales fara sa stiu pentru cat timp…

Ramai cu bine, amo, pe curand…

Ra


Time to say good bye

Urasc despartirile. Indiferent daca pleci de buna voie sau esti parasit, despartirile sunt mereu dureroase. Despartirile te marcheaza. Despartirile te fac sa suferi.

Am fost si parasita. Incepand cu primul iubit la varsta copilariei cand inca se cereau prieteniile si cand se terminau erai anuntata (acum nu stii nici cand incepi o relatie, d’apai cand o termini). Am parasit si m-a durut ca am facut-o. M-a durut cand am inteles ca m-am despartit de prima mea dragoste adolescentina, genul de dragoste care visezi sa tina o viata. Dar nu a fost sa fie.

Am suferit cand nu am dat inapoi nici macar jumatate din dragostea pe care am primit-o fara sa o cer… Am suferit cand am plecat de langa cel care mi-a pus lumea la picioare. Eram prea mica si nu intelegeam ca astfel de barbati nu se gasesc. Credeam, pesemne, ca oamenii buni se intalnesc la toate colturile si barbatii la fel. Si m-a speriat toata atentia si dragostea lui. Construise o lume ingradita pentru mine…

Apoi l-am intalnit pe EL, cel care imi saruta sufletul cu un zambet. Si totul ar fi fost perfect daca as fi avut si siguranta ca va dura. Ma doare ingrozitor ca nu am avut curaj sa raman si sa dau o sansa unei iubiri frumoase. Dovada e ca inca ne iubim. Fiecare in felul lui, de la distanta, prieteneste, in soapta, pe ascuns, cateodata, pe fuga, pe intuneric, prin alte colturi de lume, in cer, in gand, in vise, niciodata in viata reala. In viata de zi-cu-zi fiecare e prins in haosul cotidian care il inconjoara… Evadam cateodata iubindu-ne… E trist, e frumos, e vis, e o poveste…

Dar poate ca despartirea cea mai dureroasa a fost cea de cel caruia i-am daruit fara sa clipesc (nu stiu nici acum ce mi-a facut in ziua cand am decis sa il iubesc) 4 ani din viata. Greu am luat decizia sa plec. Si mai greu a fost sa fac pasul. Imposibil sa nu ma uit inapoi. Si ne-am impacat. Greaseala fantastica. A trebuit sa plec iar. Au urmat zile si nopti nedormite in care se auzea doar ecoul lacrimilor mele si o liniste dureroasa care tipa de dor. Au urmat saptamani de agonie si muuuuult timp pentru a vindeca ranile capatate de-a lungul celor patru ani… Acum, cand – in sfarsit- suntem prieteni, trebuie sa imi iau iar “la revedere”. Sper ca nu va fi “adio”. Ma rog la Dumnezeu sa fie doar un ramas bun prietenesc si un “pe curand”…

Nu vreau sa o fac si sper sa nu fie adevarat ca pleaca. Sper sa ma minta iar. E prima data cand imi doresc sa fiu mintita… Pentru ca urasc despartirile. Mai ales cele in care nu stii cand si daca te mai intorci…

Offf….

Ra

Previous Older Entries

%d bloggers like this: