Si acum ce fac?

Mai mult ca sigur nu ma asteptam sa te aud ieri. Credeam ca o parte din starea mea generala din ultimul timp ti se datoreaza si tie. Sau mai bine spus faptului ca nu aveam vesti de la tine de atat timp. Ce sa crezi? Acum, ca te-am auzit, nu ma simt mai bine. Nici mai rau. Poate doar putin mai nelinistita. Pentru ca nu inteleg nimic din ceea ce mi se intampla. O suma prea mare de sentimente si emotii in contradictoriu, ma incearca. Pe de o parte nu stiu ce astept, pe de alta nu stiu de ce astept ;). Nu stiu ce sper, de ce sper si cat sa mai sper… Apoi… dupa ce am vorbit, am ramas cu o senzatie de gol… De obicei, eram implinita, fericita si nerebdatoare sa te aud iar. Acum, am simtit un gol imens, nevoia sa fiu singura (pentru cateva clipe) si dupa aceea mi-am reluat viata exact de unde o lasasem inainte sa te aud. Ma sperie si ma bucura in acelasi timp. Stiu ca nu am cum sa te uit, nu am cum sa nu te port in gand si sa nu iti dedic fiecare realizare a mea, fiecare alegere buna si decizie corecta. Pentru ca orice fac, in gandul meu ma sfatuiesc cu tine. Ma intreb cum ai fi facut tu, ce mi-ai fi spus tu sa fac. Si procedez intocmai… Pentru ca distanta aceasta nenorocita si fusul oras nu ma ajuta deloc sa dau de tine atunci cand am nevoie urgenta ;). Pentru ca uneori nu esti “available” si niciodata nu stiu cand vei fi :). Dar e ok, m-am obisnuit cu asta. Doar traiesc cu tine in gand de atatia ani. Ma bucura faptul ca am trecut peste si am depasit momentul, ca nu am facut 300 de tumbe in aer de bucurie si nici nu am plans de fericire dupa ce te-am auzit ieri. Ma sperie aceleasi item-uri pentru ca mi-e frica sa nu te uit…

Atat de indragostita sa fiu, incat sa las vreun pas facut fara tine, nenumarat? 

Iarta-mi sufletul care incearca sa te uite…

Ra

Advertisements

Dureros

Dureros de greu sa asist neputincioasa la inca o plecare de-a ta… Sa raman. Sa pleci tu si eu sa stau doar ca sa te mai astept inca o data. Si apoi, cine imi spune, ca nu ai plecat pentru totdeauna? Ca nu e ultima data cand te vad? Ca te vei intoarce? Sau ca macar ma vei chema la tine? Cine ma asigura ca nu astept in zadar…? TU?! Tu mi-ai spus sa incetez cu plansul pentru ca nu pleci pe front…

Ai dreptate, e inca o plecare…

Pentru tine. Pentru mine e doar alta asteptare. Alta perioada intre acum si data viitoare. Atatia ani de asteptare. Pentru cateva momente de fericire. Da, stiu ca nu au pret si mai stiu ca din vina mea am pierdut dreptul de a stii ce faci… Implicit si acela de a stii cand te intorci… Daca te intorci. Sau daca te intorci la mine.

Inca un “de ce eu, Doamne?” fara raspuns…

Sunt iar in Amsterdam. Anul trecut ti-am scris ca te-am cautat pe strazile aglomerate ale Amsterdamului. Acum stiam ca nu ai cum sa fii aici. Dar parca te zaream printre turisti, parca te amestecai cu localnicii si uneori am tresarit simtind ca ma prinzi de mana usor. Te-am cautat chiar si asa, innebunesc cautandu-te si sunt obosita sa te tot ascunzi. (cat de greu mi-a fost sa ma desprind din bratele tale azi cand am plecat)

Eu ce pot sa fac? Acum mi-ai luat si asteptarea… Inainte de azi am stiut mereu ca va veni “data viitoare” si stiam exact ce avea sa se intample. Stiam intocmai ca vei suna, vom rade putin la telefon, dupa care voi adormi epuizata in bratele tale si dimineata imi vei spune “frumoasa mea”…

Mi-ai spus si azi “frumoasa mea”, dar la plecare…

Mi-ai spus: “du-te la Amsterdam si distreaza-te, odihneste-te” – de fapt ma indemnai sa plec ca sa te caut… Te-a durut si pe tine? Pe mine inca ma doare… Si am inteles cat iti este de greu si tie…

Ce trebuie sa fac acum? Fara sa stiu cat va dura? Fara sa socotesc in gand cand ar trebui sa te intorci la mine…

Nu stiu sa traiesc fara sa te astept, iar acum mi-ai luat si asta… Atat aveam – asteptarea. Asteptarea ne lega, acum ne desparte…

Am avut senzatia asta ciudata azi si stiu ca mi-ai spus ca nu pleci pe front, dar ceva imi spune ca va fi si mai greu de acum inainte…

De ce eu? De ce noi? De ce acum?

Ra

Fericirea are chipul tau, numele tau, aroma ta…

Te astept. Iti astept zambetul si privirea. Astept sa iti simt imbratisarea si sa ma pierd in noapte la pieptul tau. Astept sa ma ciupesc inainte de a adormi ca sa fiu sigura ca nu visez si ca tu esti iar aici, langa mine. La fel si la trezire. Intotdeauna ma trezesc inaintea ta. Pentru ca imi place infinit de mult sa te privesc cand dormi. Stii ca uneori zambesti si in somn? Da, pana si zambetul acela adormit reuseste sa imi sarute sufletul. Stiu ca in somn, cand visezi, esti doar al meu. Nu cred, nici daca mi-ai spune tu, ca visezi vreodata la altcineva. Pentru ca intotdeuna am fost numai eu. Asa mi-ai spus atunci pe holul acela lung si ingust cand ne-am intersectat in graba. Ne-am oprit si mi-ai spus asta. Si nu am cum sa uit. Iar uneori dimineata zambesti exact inainte de a deschide ochii. Mai intai imi zambesti, apoi incepi sa razi, ma iei in brate si la urma deschizi ochii larg. Tie iti vine sa crezi ca uneori adormim si ne trezim impreuna? Te astept. Ard de dorinta si de nerabdare. Ma sufoca asteptarea aceasta dureros de placuta intr-un fel. Ma pregatesc si pentru partida de gadilat la care stiu ca nu renunti nici in ruptul capului. Oricat te-as ruga si oricat ti-as explica ca nu imi place, tie iti place. Si pana la urma radem. Rad eu, razi tu, radem amandoi. Pentru ca, tot tu mi-ai spus-o acum vreo doi ani, asta fac oamenii care se iubesc – RAD!!! Te astept. Sa radem. Sa vorbim, sa povestim, sa invat. Invat atatea de la tine. Te astept. Sa mai adaug o amintire. Sa mai vreau sa opresc timpul. Te astept. Sa ma cert cu Dumnezeu ca vei pleca iar. Te astept. Sa tremur de frica, nu cumva va fi ultima data cand te voi vedea? Te astept. Sa te adulmec. Mirosul tau este fantastic. Aroma pielii tale in timp ce ne iubim este cel mai puternic afrodisiac pentru mine. Iar dimineata se transforma in cel mai senzual parfum. Imi place sa ma incarc cu mirosul tau, sa ma cuibaresc in bratele tale si sa te simt asa toata noaptea. Asa – adica numai al meu. Te astept. Pentru ca esti al meu. Cel putin lasa-ma sa cred ca nu e altfel. Te astept. Te-am asteptat o viata pana sa apari in noaptea in care ne-am cunoscut. Te-am asteptat saptamani intregi, nopti pierdute doar privindu-te pana sa ne adresam un cuvant. (fac o paranteza si iti spun ca as face orice pentru persoanele care in noaptea aceea ne-au facut sa vorbim) Te-am asteptat pana sa te pierd. Te-am asteptat apoi cativa ani pana sa vii sa imi stergi lacrimile acolo unde locuiam. Lacrimi de dor, de furie, de nefericire, de regret, de ura… Te-am asteptat cu rabdare si dupa ce m-am eliberat. Am fost cea mai fericita cand m-ai sunat sa ma intorc. Te astept de cate ori pleci. Te voi astepta o viata. Probabil ca asta este crucea mea. Asteptarea. Dar nu-i nimic. Face parte din mine, din noi si m-am obisnuit sa astept. Te astept azi, maine, poimaine, peste o saptamana, o luna, un an. Si, cine stie? Poate peste o viata nu ai sa mai pleci… Eu astept. Te astept.


Ra

Viseaza-ma…

Aseara am visat ca am adormit la pieptul tau… Ca ne-am imbratisat indelung, am vorbit cate in luna si in stele, am povestit si chiar ma amuzam in visul meu ca erai atat de vorbaret… Tu nu esti chiar atat de vorbaret de obicei, nu asa cum ai fost aseara 😉 in visul meu…

Apoi am visat ca m-ai cautat in somn, ma cautai sa ma imbratisezi si cand deschideam ochii te gaseam privindu-ma zambind… Si, da, pana si in visul meu al tau zambet imi saruta sufletul…

Visul a continuat pana dimineata cand ne-am trezit impreuna, in visul meu…

In visul meu mi-ai dat buna dimineata cu un sarut scurt, dar apasat. SI ai ras. Ai ras pentru ca am chip de inger si pentru ca, spui tu, cine nu ma cunoaste poate sa si creada ca sunt un inger :-P…

Am ras amandoi dupa aceea, in visul meu, am ras printre saruturi si imbratisari. Printre tipete impletite cu ras in cascade, provocat de al tau obicei de a ma gadila… Drace! – pana si in visul meu m-ai gadilat…

Apoi, tot in vis, te-ai ridicat din pat si te-am tras inapoi. Ai rzbucnit in ras intrebandu-ma ce vreau. Sa ma gadili sau sa nu ma gadili… Si, tot in vis, te-am tras inapoi… In visul meu…

In visul meu am continuat sa ne iubim in dimineata aceasta si apoi am visat ca te-am urmarit cu privirea in timp ce te pregateai pentru ziua de azi…

Te-am urmarit cu privirea si cand ai plecat, cand ai urcat in masina si cand ai iesit de pe strada…

Si in vis, masina in care te aflai a virat la stanga. Cea pe care o conduceam eu a ales sa vireze la dreapta…

Pana si in vis drumurile noastre sunt separate. De ce? De ce Dumnezeu nu uneste drumurile acestea?

M-am trezit acasa la mine, dus rece…

In mod ciudat pielea mea are mirosul tau. Mirosul unei nopti si al unei dimineti cu tine. Mirosul dragostei… Visul meu a avut aroma de iubire si acum imi doresc doar sa visez iar…

Ra


Tragedie

Inca o tragedie a avut loc la Tuzla. Chiar luni vorbeam cu doi prieteni care imi spuneau ca le e foarte frica de zbor si acest fapt constituie un impediment in alegerea vacantelor… Ma intrebau, la fel ca multi dintre cunoscuti, daca nu imi este frica. Imi cereau sa le explic o multime de lucruri legate de zbor. Pe cat pot, in limita cunostiintelor mele nu foarte mari, incerc sa linistesc pe toata lumea si sa le explic cat de placut, de frumos si de fantastic este sa zbori.

Atunci, din vorba in vorba imi spuneau ca nu a mai cazut nici un avion de ceva timp… La circa o ora sau doua dupa ce am avut aceasta discutie, tot cu ei fiind, in fata televizorului am vazut stirea ca la Tuzla un avion a luat foc… Am urmarit putin si din spusele respectivei doamne de la tv, nu era ceva grav – un avion care din nu stiu-ce-motive a luat foc la sol. Nu spunea de victime. Doar ca sunt cativa raniti. Am respirat usurata ca nu a murit nimeni. De cand s-a intamplat nenorocirea cu zborul din care Misu nu s-a mai intors, am ramas cu o frica neexplicabila…


Marti am citit in ziare ca au murit oameni la Tuzla… Ca a fost o tragedie acolo. Nu ca un avion a luat foc la sol, ca si cum a luat foc din senin si nu era ceva important. La Tuzla s-a prabusit un avion cu cativa oameni valorosi… In avion se afla si singura femeie pilot de AN din tara. Lavinia Guita. Avea 26 de ani… Si toata viata inainte… Acum are doar cerul…

Ca o ironie a sortii, acesta este modelul avionului pe care eu il port tatuat pe laba piciorului…


Dumnezeu sa-i odihneasca! Condoleante familiilor celor care au plecat in zbor si s-au ratacit prin cer…

Ra

Asteptand…

…ma uitam la oameni in dimineata aceasta. Oare cati dintre ei s-au trezit fericiti? Cati si-au sarutat iubitul/iubita in dimineata aceasta? Cati au plecat, oare, lasand in urma o poveste? Cati asteapta sa se intoarca la cineva acasa? Cati chiar se vor intoarce? Pe cati dintre cei pe care i-am vazut eu azi ii asteapta cineva? Si cine? Ea, iubita? Sa, ea – posesoarea de drept? La cine se gandesc ei?

Ma gandeam la tine… Oare cati dintre cei care te vor vedea azi isi vor imagina ca ai adormit langa cineva? Ca ne-am imbratisat atat de dimineata si ca dupa ce te-ai imbracat si ti-ai pregatit cele necesare zilei de azi – ai plecat de langa mine si ai ajuns acolo unde te vad ei. Alti ochii, alte persoane… Cati isi inchipuie ca tu te gandesti la altcineva? Cati inteleg de ce zambesti cand iti suna telefonul, chiar inainte de a te uita la ecran? Cati dintre cei pe care ii vezi tu azi, au povesti asemanatoare? Cati ascund o iubire? Cati recunosc cand iubesc?

Ma gandeam la mine… Cati stiu de fapt ca numar vietile ramase pana la tine… Cu rabdare, fara zbateri inutile si disperari desarte…

Ma gandeam la noi…


Ra

…clipe! Pentru ca…

Ce e sufletul pereche? E cineva cu care te potrivesti perfect? Cu care te imbini perfect? E persoana pe care o intalnesti o singura data in viata si daca o scapi, atunci gata? s-a terminat cu sufletul tau pereche?

Am citit undeva ca sufletele pereche ne apar in viata pentru a ne obliga sa ne trezim! Sa ne descoperim alte fete ale propriei noastre persoane… Dupa care pleaca…

Nu inteleg de ce iti spui ca nu iti doresti, cand de fapt in tine dorinta de a ma tine legata e mai puternica decat orice? Oare nu ar trebui sa traim clipa, pur si simplu? Pentru ca niciodata nu vom putea trai pe pamant daca inima noastra pluteste in vazduh…

Pentru mine, in cartea vietii, in dreptul tau e un semn de intrebare si gustul aromat cu dragoste al relatiei noastre. Si tot ce il mai rog pe Dumnezeu, in scurtele noastre dialoguri, e sa nu lase uitarea sa intervina intre noi…

Pentru ca recunoscator iti este sufletul meu pentru zambetul tau pe care l-a vazut doar el si nimeni altcineva…

Nu am glumit cand am spus ca totul se dezintegreaza in jurul meu atunci cand tu nu vorbesti cu mine, cand nu esti, cand te strig si nu raspunzi, cand te caut si nu te gasesc, cand te chem si nu vii, cand plang si nu imi stergi lacrimile…

Pentru ca ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata. Iar noi deja ne-am pierdut o data…

Ma doare capul de la cat ma framant, corpul meu e prea mic pentru atatea intrebari fara raspuns, incertitudini si tristete…

Pentru ca destinul se ascunde uneori in cea mai insesizabila banalitate…

Privirea mea, vorba mea, toata persoana mea in prezenta ta nu e decat dragoste!

Pentu ca viata nu iti da de doua ori aceeasi persoana…

Indraznesc sa spun ca fericirea mea poarta numele tau si ca as fi nedreapta sa spun ca o clipa langa tine este mai frumoasa decat alta clipa langa tine…


Daca as fii barbat si as iubi o femeie, daca as tremura gandindu-ma ca am sa fac dragoste cu ea si m-as topi de dor sa-i simt buzele, corpul si imbratisarea… Daca as iubi la ea tot si as intelege ca ea ma iubeste chiar mai mult… Atunci as da orice sa o imbratisez cand adoarme, sa o sarut cand se trezeste, sa-i spun cat mi-a fost de dor, asa, fara nici un motiv – in miezul zilei… Dar fiecare are felul sau unic de a intelege dorul si iubirea…

De aceea felul meu de a iubi este diferit de al tau. Eu te iubesc in orice moment al zilei si cand spun ca mi-a fost dor inseamna ca asta am simtit imediat ce am plecat de langa tine. Si ca dorul asta merge cu mine peste tot… Ca pentru tine am invatat sa scriu. Ca sa imi pastrez amintirile. Sa fiu sigura ca nu uit nimic.

Pentru ca ti-as spune ca nu e nimic mai spectaculos decat sa te vad barbierindu-te…

“…prea tarziu!” – cuvintele lui au lovit-o cu aceeasi intensitate cu care fulgerele lovesc cerul in timpul unei furtuni de vara. Cum sa fie prea tarziu pentru a avea incredere in ea? Oare atat de mult l-a ranit in trecut incat sa nu uite, chiar daca a iertat? Se intreaba in sinea ei, convinsa fiind ca pedeapsa cea mai mare vine de la Dumnezeu sub forma iubirii neimplinite pe care i-o poarta… De ce sa o pedepseasca si el? El, pe care Ea il iueste atat de mult…

Pentru ca tu mi-ai fost dat mie la fel cum eu ti-am fost data tie, fara sa ne alegem… Altcineva a ales pentru noi, altfel nu imi explic de ce toate astea…

Pentru ca nimeni nu si-ar dori o astfel de poveste daca ar putea sa aleaga…

Pentru ca de fiecare data cand pleci, iei si o parte din mine cu tine…

M-am obisnuit cu linistea asta a ta, liniste care face un zgomot infernal uneori… Liniste care doare in general!!!!

E superb sa te stiu la o imbratisare distanta!! E fantastic sa te am langa mine, e minunat sa fii acasa…

Pentru ca ating cerul de fericire cand sunt langa tine…

Ma dor buzele, simt inca barba ta pe fata mea! Ma doare sanul drept pe care l-ai sarutat… Ma trec fiorii, inca, acolo unde m-ai mangaiat si simt furnicaturi de la gadilat in tot corpul! Urasc sa fiu gadilata, dar as da orice doar ca sa ma gadili tu…

Pentru mine ramai cel pe care l-am cunoscut acum o multime de ani… Cu care radeam seara inainte de culcare si dimineata la dus. CU care ma plimbam imbratisata dupa cina… Cu care mancam ardei gras cu branza si paine cu unt ca si cum ar fi fost caviar si stridii… Esti un nebun sa iti refuzi singur o asemenea iubire…

Vreau sa stiu adevarul. NU cum trebuie sa fie. Ci cum e. Nu ce trebuie sa simti. Ci ceea ce simti. Asa cum ma iubesti, daca ma iubesti…

Pentru ca povestea noastra a inceput acum mult timp, cand eu eram inca un copil si nu stiam sa ma prefac…

Ra

Previous Older Entries

%d bloggers like this: