Tragedie

Inca o tragedie a avut loc la Tuzla. Chiar luni vorbeam cu doi prieteni care imi spuneau ca le e foarte frica de zbor si acest fapt constituie un impediment in alegerea vacantelor… Ma intrebau, la fel ca multi dintre cunoscuti, daca nu imi este frica. Imi cereau sa le explic o multime de lucruri legate de zbor. Pe cat pot, in limita cunostiintelor mele nu foarte mari, incerc sa linistesc pe toata lumea si sa le explic cat de placut, de frumos si de fantastic este sa zbori.

Atunci, din vorba in vorba imi spuneau ca nu a mai cazut nici un avion de ceva timp… La circa o ora sau doua dupa ce am avut aceasta discutie, tot cu ei fiind, in fata televizorului am vazut stirea ca la Tuzla un avion a luat foc… Am urmarit putin si din spusele respectivei doamne de la tv, nu era ceva grav – un avion care din nu stiu-ce-motive a luat foc la sol. Nu spunea de victime. Doar ca sunt cativa raniti. Am respirat usurata ca nu a murit nimeni. De cand s-a intamplat nenorocirea cu zborul din care Misu nu s-a mai intors, am ramas cu o frica neexplicabila…


Marti am citit in ziare ca au murit oameni la Tuzla… Ca a fost o tragedie acolo. Nu ca un avion a luat foc la sol, ca si cum a luat foc din senin si nu era ceva important. La Tuzla s-a prabusit un avion cu cativa oameni valorosi… In avion se afla si singura femeie pilot de AN din tara. Lavinia Guita. Avea 26 de ani… Si toata viata inainte… Acum are doar cerul…

Ca o ironie a sortii, acesta este modelul avionului pe care eu il port tatuat pe laba piciorului…


Dumnezeu sa-i odihneasca! Condoleante familiilor celor care au plecat in zbor si s-au ratacit prin cer…

Ra

Athens, Greece

Mic dejun la Atena. Omiros Hotel. Departe de Romania – cel mai placut sentiment. E liniste si lumea chiar zambeste. Natural. Fara sa se prefaca. E al dracului de placut sa poti iesi linistita la ora 23 sa iei cina si sa te plimbi pe jos printre stradute pana la hotel. Fara sa iti fie frica. Ca doar nu esti in Romania ;)!! Stiu. Multi ma judecati ca vorbesc atat de urat despre tara mea. Imi pare rau. Tot ceea ce se intampla acolo, acasa, e prea mult pentru mine. Nimic nu merge bine. Poate doar CanCan-ul… Ne cancan-izam cu totii pe zi ce trece din ce in ce mai mult. Emi sau Emy, cantareata, a fost filmata la hotel in timp ce lua bani pe ora de sex. Si? Ca doar nu a bagat mana in buzunarul meu si nici nu era barbatul meu cu ea la hotel. De ce m-ar interesa atunci? Fiecare cum isi asterne asa doarme… Cum am mai spus, exista prioritati si decizii. Drumuri mai scurte si strazi mai intortocheate… Wtf??? Bianca a lu’ Bote a mancat bataie… Sa fim seriosi!! Bote e poponar in fiecare zi a anului si asta este o mare piesa de teatru. Prost regizata si cam kitch-oasa as spune. Cu actori fara talent. D’asta nu mai citesc ziare si nu mai deschid televizorul. Vad uneori la colegi in avion titluri colorate prin CanCan si Click… Ma scarbesc. In fiecare zi mai mult.

Ma gandesc din ce in ce mai mult sa plec din tara. Sa las mizeria in spate. Sa plec unde oamenii sunt solari. Sa nu mai vad fete acre si nef****e la prima ora de dimineata cand ma urc in avion. Sa nu mai dau peste colegi care se zgarcesc cu cuvinte precum “multumesc”, “te rog”, “cu placere”… E criza de bun simt!!! E criza de educatie si de bunatate!!!

Din acest motiv imi incarc bateriile umbland hai-hui prin lume de cate ori am un weekend liber. Am ales Atena de data aceasta. Impreuna cu Elena, o colega din seria mea (angajata in acelasi timp cu mine, adica). La hotel receptionerul zambeste si iti da doua chei sa alegi camera. Alegem ce e mai bun, ultimul etaj, terasa imensa, view catre Acropole. Leandri roz la fereastra. La cina un ospatar roman. Destul de amabil, ne-a adus si vin din partea casei. In drum spre hotel la 1 noaptea strazile sunt linistite. Aerul este curat. Am dormit bine… La Atena se doarme bine ;).

Micul dejun e exact cat/ce trebuie. Ar mai fi mers cate ceva in plus. Macar o maslina ca doar suntem in Regatul maslinelor. Dar… Si oamenii zambesc!!! Dau “buna ziua” chiar daca nu te cunosc. Pentru ca asa e normal, suntem oameni care luam micul dejun…

E foarte cald, in cateva minute iesim la plimbare. Deabea astept sa descopar Atena…

Ra

Interesant

Interesant. Si placut in acelasi timp. Am inceput sa scriu pe acest blog in iunie 2009. In luna iunuie am avut 628 de accesari. Sau vizite. Ori vizualizari. Nu stiu cum sa exprim mai bine pentru ca Andreea m-a atentionat ca sigur unii oameni intra de mai multe ori, deci nu sunt cititori unici.  Mie mi se par incredibil de multi. Pentru ca nu am ca scop atragerea unui numar cat mai mare de vizitatori. Nu vreau sa ma “bat” cu nimeni. NU ma consider bloggarita. Si nu credeam vreodata sa intereseze pe cineva ceea ce scriu. In schimb, cum am mai spus-o, tot ceea ce scriu aici reprezinta o parte din mine, o parte la care ma voi uita cu drag in urma. Zambind sper, peste ani.


In luna octombrie 2009 am avut 2417 accesari. Cele mai multe de pana atunci si mi se parea “wow, incredibl” ca atatia oameni au accesat blogul meu.

De atunci sunt in continua crestere, am ajuns in luna martie la 5021 de vizualizari. Inseamna o medie de 167 de vizualizari zilnice. Stiu ca pentru un blogar serios nu inseamna nimic, probabil. Dar pentru mine inseamna enorm. Sunt coplesita, uimita si incantata de aceasta crestere (pentru mine) spectaculoasa!


Va multumesc tuturor celor care ma cititi si sper ca nu va fac sa pierdeti timpul rasfoind acest blog.

Ra


Baby Ava

Azi mi-am permis luxul de a petrece cateva ore in parc cu Andreea si baby Ava. Nu spun ca a fost foarte relaxant si m-am indepartat putin de stressul cotidian si de problemele de zi-cu-zi care ma macina si ma tortureaza concurand cu picatura chinezeasca.

Daca cineva stie ce fel de copac sau pom este acesta, il rog sa imi spuna!

A fost frumos sa vad gesturi de mama si privire de copil. Putine lucruri te pot emotiona in asemenea masura incat sa iti ramana intiparite in suflet. Nu pe retina, nu in minte, ci in suflet…

Da, parcul IOR chiar arata superb, e o placere sa te limbi prin parc intr-un mediu civilizat, curat si ingrijit. Si mai ales cu oameni normali care par sa fie educati, contrar parerii mele negative despre dragul nostru popor…

Gata, cateva imagini de azi si va las, ma pregatesc de somn. Aproape ca adorm…

Sa nu ne uitam la imbracamintea domnilor, deloc pe placul sartorialist-ului ;), sa admiram in schimb cainii, atat de frumosi!!!

Iar pe final noua jucarie a Avei…

La revedere si pe cat mai curand iar in parc!!! A fost intr-adevar relaxant…

Ra

O zi

O zi ciudata. Cum nu ai vrea sa ai. Singurul lucru frumos intalnit zilele acestea este aici. Pe blogul Corinei. Unde gasiti (Nu) doar cuvinte.

In rest…

Ieri am zburat la Riga (rix). Cum a fost? Pai am avut un pasager care era foarte bolnav. Culoare galbuie, sange uscat in dreptul gurii, pete pe piele, nu era coerent. Nu se misca prea bine… Desi curat, imbracat destul de bine – nu saracacios sau neglijent. L-am intrebat fiecare dintre noi in parte ce are, daca se simte bine, daca il putem ajuta cu ceva sau daca are nevoie de ceva. Ne-am lovit toti, pe rand, de refuzul lui de a comunica cu noi. Spunand ca  nu are nimic, ca e putin racit, ca are doar “o raceala brusca”… Nu am stiut cum sa il ajutam sau ce sa facem pentru el si nu vreti sa stiti ce sentiment ai cand vezi un om care, evident ca, nu se simte bine si nu il poti ajuta. Si mai stai si cu teama de a nu pati ceva in timpul zborului. Pe cursa ta!!! Inainte de aterizare s-a ridicat sa se duca la toaleta. Cu mersul greoi, tinandu-se de spatarele scaunelor. Cand a iesit de la toaleta si a trebuit sa blocam usa pentru aterizare, o colega a vazut ca urinase cu sange. Probabil nu trasese apa.  Inutil sa mai continui. NU mai stiu nimic decat ca omul a coborat pe picioarele lui din avion, a urcat in autobuzul de pasageri si l-am vazut asteptandu-si bagajul in aeroport. Sper doar ca e bine acum. Oriunde si cu oricine ar fi.

Alt pasager a venit in bucatarie la noi sa ne ceara un sfat. Fusese in Norvegia. Plecase luni seara din orasul unde se afla catre aeroportul din orasul Stavargen. Urma sa ajunga marti dimineata si sa se imbarce intr-un avion catre Copenhaga si apoi catre Bucuresti. A fost insa blocat in aeroportul din Stavargen, Norvegia din cauza inchiderii spatiului aerian datorira cenusei vulcanice. Si a stat marti, miercuri, joi si vineri in aeroport. A dormit cate doua ore cel mai mult. Pe scaune, pe bancute. S-a spalat cum a putut. Nu s-a barbierit. Era obosit. Si ii era dor de casa. Abea vorbea din cauza oboselii. Si a supararii… Vineri dimineata i-au schimbat biletul catre Riga, de unde urma sa se imbarce pe cursa catre Bucuresti a companiei Tarom. A primit doar un bilet. Catre Riga. Cand a intrebat de biletul Riga-Bucuresti i s-a spus ca il va gasi la check-in la Riga. Ajuns dimineata in aeroportul de la Riga, a fost la ghiseul de informatii sa se intereseze daca apare pe lista de pasageri. Vorbea si intelegea foarte putin limba engleza. A dat peste oameni buni care l-au ajutat. Oameni amabili. Ce inseamna sa nu fii in Romania, totusi!! Din ceea ce a inteles dansul, exista rezervarea pe numele lui, dar nu si confirmarea din partea companiei SAS care i-a schimbat biletul… A venit ora deschiderii check-inului pentru cursa Riga-Bucuresti. Confirmarea dansului nu venise insa. S-a agitat, a alergat iar la ghiseul de informatii, domnul de acolo a dat telefoane, a intrebat, a incercat… Pana cand s-a apropiat ora inchiderii check-inului… Si singura solutie era sa astepte pana marti urmatoarea cursa catre Bucuresti, de la Riga, sau sa cumpere un bilet nou, intreg catre Bucuresti. Din disperare, oboseala si neputinta de a mai astepta inca 4 zile – a cumparat un bilet nou. Acum, omul era curios daca poate recupera banii. De acolo ii dadusera niste hartii si nu intelegea ce scrie pe ele… Un om simplu dintr-un sat de pe langa Bacau, urma sa ia trenul ieri noapte catre casa. Sa ajunga in final la familia lui… La sfarsitul povestirii mi-a spus ca nu isi dorea decat sa ajunga acasa, ca nu-i mai trebuiesc avioane toata viata, ca oricum e sigur ca a pierdut banii pe care i-a platit pe bilet… Sper ca acum e fericit sau mai degraba linistit in patul lui, in casa lui. Cu familia lui. Si ca a dormit bine. Si, poate, cine stie? Poate isi va recupera si banii pe bilet…

Am aterizat la Bucuresti. Am iesit din aeroport tot echipajul de cabina impreuna. Un tanar (aprox 30) ne-a oprit sa ne intrebe daca vorbim limba romana. In engleza. Razand i-am spus cu totii, in cor, ca da…!! Acum, vine partea haioasa. Un grup de tineri, romani, au stat de vorba in fata aeroportului. Probabil aterizasera impreuna sau asteptasera pe cineva. Au plecat in graba uitand sprijinita de un stalp, o geanta. Cel mai probabil cu un laptop in ea. Baiatul a vazut toata scena si ramasese sa pazeasca geanta, poate cineva se intorcea dupa ea. Ne-a descris intocmai fata care uitase geanta. Ne-a cerut sfatul in legatura cu ceea ce ar fi trebuit sa faca pentru a se asigura ca geanta intra in posesia fetei care a uitat-o si ca nu se pierde. A spus ca poate fata isi da seama si se intoarce sa intrebe autoritatile daca nu cumva s-a gasit o geanta in aeroport… Ce om naiv si cat de corect!! Era neamt. Cu siguranta un roman era de mult in taxi in drum spre casa. Bucuros ca are laptop nou… Era intr-adevar un laptop pentru ca m-am uitat. A anuntat politia si am asteptat si noi cu el. Si politia cu noi. Intre timp ne-am imprietenit. Am ras, am glumit, a fost foarte relaxant sa vezi un om corect si bun si amabil. Foarte curios in legatura cu meseria noastra. Foarte deschis, deloc stressat. Chiar vorbeam cu Eugen, seful de cabina, despre cat de relaxati si cat de draguti sunt cetatenii altor tari. Despre cat de ingrijiti si atenti la cum se imbraca. Curati si cocheti. Eleganti la orice ora din zi. In orice situatie. A aparut, intr-un final, posesoarea gentii uitate acolo. Politia a pus-o sa descrie laptopul, sa se identifice si apoi i-au dat geanta. Noi am asistat la toata scena. Nici nu ne-am dat seama ca domnisoara, pentru ca era o fata tanara, nu a multumit nimanui pana cand noul nostru prieten neamt a spus: “that’s how romanian people usually do? They never thank you back?” DA!!! DIN PACATE ACESTA ESTE POPORUL ROMAN!!! Poate ca o sa sariti sa spuneti ca “saraca, nu a stiut!” Ce sa credeti? Surpriza!! A stiut! Pentru ca nu am putut sa tac (ca de obicei) si am strigat la ea spunandu-i ca domnul este cel care a sesizat politia, a pazit geanta si ne-a oprit pe noi sa ne ceara sfatul unde sa apeleze ca ea sa isi recupereze geanta… Ce a facut? M-a ignorat. A dat din cap si dupa ce politia i-a inmanat geanta, a plecat. Fara sa multumeasca, fara sa se uite inapoi… Da, that’s how romanian people usually do… Din pacate am avut inca o confirmare ca traiesc intr-o tara populata de cretini fara minte!!!!! Omorati-va cu totii!!!! Astia fara minte, cu un mare spatiu gol in loc de creier si cu o piatra in loc de inima!!!! Pe mine m-ati scarbit…

Ra

Bucuresti

Da, spun cu mandrie ca Bucurestiul este un oras frumos. In ultimul timp constat cu surprindere ca este si din ce in ce mai curat. Si parca mai gratios, daca un oras poate fi gratios. Sau cel putin asa il vad eu.

Din ziua in care am inceput sa merg la sala am ales sa fac cat mai multa miscare si in timpul liber. Asta inseamna mers pe jos. Mult. Cat mai mult mers pe jos. De cateva zile imi iese treaba asta cu mersul pe jos. Si imi place. Nuuu, nu si cand ploua!!!

Dar azi a fost o zi superba, pentru o clipa am crezut ca a venit vara… Si am cateva imagini superbe facute in Bucuresti.

Stiu ca nu sunt fotograf, o fac doar pentru pura mea placere. Si deja m-a criticat Andreea – spunand ca fotografiile mele nu exprima nimic, nu au nici o emotie, nu trezesc nici un simt… Chiar asa mi-a spus… Mie imi plac, pe mine ma emotioneaza. In plus sunt amintirile mele. Mie imi vor trezi multe simturi cand voi fi batrana si ma voi uita inapoi. Sper sa nu ma criticati si voi prea aspru…


Ra

Dupa a doua zi :))

Hahaha!!! Nu am cum sa nu incep ziua razand. De bucurie. Inca 300 de grame lasate in urma :)!!!! 56,1 kg azi dimineata!!! E adevarat ca azi ma doare orice bucatica de carne de la gat in jos, dar sa fiu a dracului daca nu merita!!! Chiar imi place!!! Deabea astept sa merg si azi la sala. Ieri am continuat cu cardio (si culmea e ca rezist cu brio!) si am lucrat bratele. Nu am putut sa ma abtin sa nu-l intreb pe Bogdan la ce imi trebuiesc mie brate :)! Mi-a raspuns razand ca vrea sa fac bratele cat ale lui, hahaha, ce glumet este antrenorul asta al meu. Ia uitati-va cam cat are el bratele:

Cum sa ma fac atata??

Dar trebuie sa recunoastem ca arata intr-un fel… Ahhhh! Dar cat este de rau, inca continui sa cred ca vrea sa ma omoare prin infometare si sport. O moarte lenta, dar sigura!

Lasand asta deoparte, sper sa avem un weekend minunat cu totii, sa fie soare pe cerul vietii noastre si sa fim mai buni.

Ra

Previous Older Entries

%d bloggers like this: