Sale & Pepe

22 ianuarie 2012 16:20

Tapioca, desertul de duminica.

E una dintre cele mai usoare retete de preparat. Are gustul copilariei, te duce cumva inapoi in timp la orezul cu lapte al bunicii de la tara, acela care era facut pe plita, la foc intretinut cu coceni uscati de porumb si dupa ce era gata, era invelit in prosoape de bucatarie si tinut asa pana se racea. Nu stiu daca printre voi e cineva care stie despre ce vorbesc, daca nu stiti inseamna ca ati pierdut unul dintre cele mai bune deserturi ale copilariei.

Tapioca este metoda rapida si usoara de a obtine acelasi rezultat. Trebuie sa ai perle de tapioca, cam jumatate de pahar, (se gasesc in unele super market-uri), 2 oua, jumatate de pahar de zahr, 3 pahare de lapte, zahar vanilat si un strop de sare. 

SE pun intr-o oala tapioca, laptele si stropul de sare si se dau in fiert la foc mic, amestecand continuu. Cand e gata, dati putin de pe foc si bateti doua oua separat, pe care apoi le amestecati cu fiertura obtinuta inainte, foarte incet si amestecand bine. Adaugati si zaharul si vanilia si puneti iar la fiert, amestecand continuu, pret de cateva minute.

Eu folosesc zahar vanilat de bourbon, e mai aromat si mult mai sanatos decat omologul sau, care de fapt este un inlocuitor, zaharul vanilinat. 

Cam asta e cu tapioca, o sa va iasa groasa ca o budinca, cu gustul si aroma copilariei si cu siguranta va va face ziua mai placuta!

Pofta buna,

Ra

 

18 decembrie 2011 9:49

Imi dau seama cat de rar apuc sa postez aici. Nu inseamna ca gatesc atat de rar, ci ca timpul imi lipseste cu desavarsire si as avea atat de multe retete sa va impartasesc, incat nu mi-ar trebui ca ziua sa fie de cca 40 de ore ;).

Zilele trecute am facut Ossobucco milanese. Am avut norocul sa gasesc la Carrefour, ambalate 2 la pachet si foarte ieftine, cca 12.5 ron, pachetul de 660 grame. Asa arata carnea.

Cum se prepara? Se curata pielita din jurul carnii, e foarte usor de facut – dupa ce-i dai o crestatura cu un cutit ascutit, aproape ca se curata singura ;). Apoi carnea se da prin faina. Intre timp se taie cat mai marunt posibil o ceapa de marime potrivita si se pune la calit in tigaie, la foc mic, astfel incat sa nu se prajeasca, mai mult sa se fiarba. Dupa ce ati dat carnea prin faine, se pune in tigaia in care, in prealabil s-a facut ceapa. Se prajeste putin pe o prte si pe alta, carnea, apoi se toarna un pahar de vin alb si un pahar de brodo… Brodo asta, e obtinut din fiertura de carnuri cu legume, condimentate cu diferite arome, cu sare si de obicei este utilizat in prepararea sosurilor sau aunor tipuri de mancare, cum e si ossobucco. Eu am fcaut un Tafespitz (o supa limpede de vita, reteta austriaca) si am folosit din zeama de la supa. Se lasa la fiert, la foc mic cu capac. Din cand in cand mai adaugati apa pentru ca sosul s eingroasa repede de la faina prin care a fost data carnea. Si aveti grija sa nu se lipeasca. Eu am pus mai multa apa de la inceput si am mai adaugat pe parcurs putina apa, putin vin ;). In functie de carne, timpul de fiert poate varia. Eu am fiert vreo 2 ore la aceasta, dar mi se topea in gura la sfarsit!! A meritat tot efortul. Cand carnea e aproape gata, cu cateva minute inainte, se pune in tigaie Gremolada. Gremolada este un amestec de usturoi taiat exagerat de fin, patrunjel tocat si coaja (doar partea galbena, atentie mare, fara albul aferent) de lamaie taiata fin si mic. Toate in parti egale. Deci, puneti Gremolada, amestecati si mai lasati cateva minute sa isi ia gustul, dupa care e gata de servit. Credeti-ma ca va trimite in cel mai mare extaz culinar.

Pozele imi sunt martore, insa gustul… Trebuie sa preparati, clar, aceasta reteta!!!

Pofta buna dragilor!!!

10 aprilie 2011 18:10

Despre Paste, yuummyyy!!!

Pastele sunt printre preferatele mele. Ca sa nu ma pierd intr-o introducere care ne-ar indeparta de la subiect, va spun ca pastele sunt de doua feluri: paste lungi si paste scurte!

Pastele lungi sunt:

Bucatini

Fettuccine

Fusilli lunghi

Maccheroni al ferretto

Mafaldine o reginette

Mostaccioli

Strozzacavalli

Trenette

Zite


Si bineinteles, faimoasele Spaghetti, pe care nu cred ca are rost sa vi le mai arat, le stim cu totii ;)!

Cu pastele scurte e alta poveste, mai lunga :), pentru ca sunt mai multe sortimente (ca sa le spun asa) si pentru caa stept musafiri acum, am sa vi le arat alta data. Apoi am sa va povestesc despre cum se imbina sosurile cu pastele in functie de forma fiecareia. E foarte important sa stiti combinatia optima, sunt anumite paste care pur si simplu se “impletesc” frumos cu anumite sosuri, rezultand un spectacol culinar.

Pofta buna pana atunci!

Ra

18 ianuarie 2011 11:28

Stiu ca multora dintre voi, poate, nu le place burta. Eu una a trebuit sa astept 18 ani ca sa gust din ciorba de burta care imi inspira mereu ceva scarbos si nu vroiam sa gust nici in ruptul capului din “zeama” aceea alba galbuie ;). Dupa ce am implinit 18 ani, am fost la munte si acolo toata lumea a mancat la un pranz ciorba de burta cu o pofta pe care nu as putea sa o descriu in cuvinte. Cert e ca m-am hotarat sa gust si de atunci m-am indragostit de ciorba de burta.

In timp am descoperit si alte moduri de preparare a burtii (ce ciudat suna) :)!

Italienii, de exemplu, o prepara de cele mai multe ori trasa la tigaie (asta dupa ce e fiarta bine) cu diferite mirodenii si este extraordinar de gustoasa.

Eu am ales sa imi prepar aseara cina, avand carnea de burta ca baza si am facut in mod napoletan (cum altfel se putea?).

Trippa alla napoletana

Burta trebuie fiarta bine, pana cand aproape vi se topeste in gura. E foarte important sa nu puneti sare in apa in timpul fierberii, impiedica oarecum fragezirea ei.

In timp ce burta fierbe linistita, puneti la foc mic o tigaie cu ulei de masline si usturoi taiat felii. Cantitatea usturoiului este in functie de gusturile voastre. Trageti la tigaie bine usturoiul si apoi adaugati rosii decojite (proaspete sau la cutie) si lasati sa fiarba la foc mic pana se evapora lichidul din rosii si sosul devine mai consistent. Turnati vin alb si lasati la fiert la fel. Eu am turnat vin asa de vreo trei ori, am lasat sa scada si am turnat iar. Ii da aroma si gust. Nu am pus sare deloc pana la sfarsit.

Am pus in sosul astfel obtinut patrunjel taiat marunt si cateva frunze de busuioc rupte in bucatele – pentru o mai buna aroma ele se rup, nu se taie ;). Cand burta e fiarta, scurgeti apa si puneti bucatile de carne peste sosul obtinut. Lasati-le in continuare la foc mic, cu capac, punad din cand in cand cate putin vin si amestecand. La sfarsit se sareaza dupa gust. Se poate adauga odata cu burta si un pepperoncino mic (pentru cei care adora picanteriile) sau piper.

Se serveste cu parmezan din abundenta si cu pofta mare! Ceea ce va doresc si voua!

Ra

7 ianuarie 2011 10:19

Incep cu urarile cuvenite celor pe care-i cheama Ion, Ioana si celor care poarta alte nume derivate: La Multi Ani!!!

O friptura pe cinste am facut zilele trecute, la cuptor.

Asta inseamna ca am folosit carne de porc. Desi mult condamnata, aceasta carne, inca mi se mai pare printre cele mai gustoase si care de-a lungul timpului nu si-au pierdut savoarea, asa cum se intampla cu carnea de pui (de exemplu) care pe zi ce trece mi se pare ca se transforma in ceva fara gust, aroma, miros, savoare…

Buuun, deci am luat carnea de porc si am impanat-o cu usturoi. I-am facut loc usturoiului si apoi am umplut toate spatiile create cu cate un catel de usturoi sau jumatate, in cazul in care erau prea mari.

Am lasat carnea asa, la frigider, timp in care am preparat un sos. Nu-i prea estetic la culoare, datorita ingredientelor, dar va asigur ca este deosebit de delicios, eu mi-am cam lins degetele ;).

Sosul l-am facut (fara sa calculez gramajul, m-am ghidat dupa gust) din mustar (aici va spun ca am folosit mustar Dijon, este un mustar iute facut aproape numai din boabe amestecate in must), miere (nu foarte multa, dar ofera consistenta si acel gust definitoriu), rozmarin proaspat, cimbru, coriandru, ienupar, piper, sare grunjoasa si ulei de masline. Toate acestea amestecate le folositi pentru a unge bine carnea de porc. Bineinteles ca, pe cat posibil, umpleti si spatiile unde deja ati pus usturoi. Sarea grunjoasa sa fie mai multa pentru ca da un gust f bun, dar atentie sa nu exagerati.

Am asezat frumos carnea intr-un vas de iena, uns in prealabil cu ulei de masline si am dat-o la cuptor. Acum va spun un mic truc, despre cat sa tineti carnea la cuptor.Pentru fiecare 0,5 kg de carne se calculeaza cate 13 minute la care se mai adauga inca 20 de min. Deci daca bucata ta de carne are 1 kg, ea va sta la cuptor 26 de min + 20 min = 46 min. Functioneaza garantat la orice tip de carne ;).

In timpul acesta carnea o veti stropi numai cu vin. Din cand in cand, atat cat sa nu se usuce si sa ia putina aroma. Eu am folosit vin alb de data aceasta, dar cred ca e mai gustoasa cu vin rosu.

Am asezonat tot cu un piure de cartofi cremos si cu niste gogonele delicioase!

Sper sa va placa daca aveti curaj sa o incercati :-P, sa aveti pofta!!!

Ra

12 noiembrie 2010 09:41

Bine dimineata!!! In sfarsit inca o reteta azi ;). Una extrem de delicioasa, aflata printre preferatele mele. Se face repede, e destul de in trend – fiind bio, eco (haha) sau simply vegetarian.

Va spun inca de pe acum ca pozele sunt facute cu amaratul meu telefon, care isi traieste ultimele zile cu fruntea sus, asa ca nu condamnati calitatea lor. In schimb am avut noroc de lumina buna si ceva ceva a iesit ;).

Se folosesc dovecei de tip zucchini, micuti. Aveti mai jos poza cu dovleceii. Intregi, cu capetele taiate si apoi feliati. Acestia sunt pasii. Luati dovleceii, ii spalati bine, le taiati capetele si apoi ii feliati.

Cam asa ceva:

Intr-o tigaie puneti ulei de masline si un catel de usturoi intreg pe care il scoateti dupa ce il caliti.

Taiati cat de mic puteti un peperoncino uscat si puneti-l in tigaie.

Acestea fiind facute, acum puneti si dovleceii in tigaie. 😉

Caliti dovleceii amestecand, la foc mic si apoi turnati un paha de apa cca, dar putin-cate-putin si in tot acest timp continuati sa amestecati. Apoi puneti capac si lasati cateva minute sa se odihneasca.

Dovleceii nostrii sunt gata dupa ce adaugati si sare (fiecare dupa gust). Eu, in general – am invatat sa sarez la sfarsit orice mancare as face. Incercati si voi la fel, e mult mai eficient si in acest fel mancarea isi pastreaza savoarea nealterata de gustul sarii in timp ce o preparati. Se asezoneaza cu patrunjel proaspat (de care eu nu dispun acum).

Iar acum ma bucur de o portie maricica de dovlecei trasi la tigaie si am gustul Italiei la mine in bucatarie. Mmmmmmmmm, yuummmyyyy yuummm!!!


Pofta buna!

Ra

3 august 2010 13:13 (wow)

Cam mult timp a trecut de cand am scris ultima data. Nu pentru ca nu am mai gatit nimic, nu as putea sa traiesc atata timp fara sa pregatesc ceva bun de mancare. Ci pentru ca, dezamagita de calitatea fotografiilor facute anterior, am renuntat sa mai fac poze pas-cu-pas la ceea ce gatesc. Pentru ca nu sunt bucatareasa de meserie si fotograf profesionist ;).

Azi am avut pofta de vinete la gratar italian style. Mai mult fratele meu a avut pofta si de vreo saptamana ma batea la cap sa fac. Iata ce a iesit:


In afara de faptul ca vecinii ar putea sa creada ca ti-a luat foc bucataria, nu exista alte impedimente in prepararea acestui deliciu culinar de toamna.

Vinetele se taie felii, potrivite ca grosime (adica nici prea-prea, nici foarte-foarte 😉 ), si se sareaza cu sare grunjoasa. Se aseaza fiecare strat de vinete pe servetele, adica se pune un strat de servetele, unul de vinete sarate, altul de servetele si iar de vinete sarate si tot asa in functie de cate vinete faceti. Se pun pe servetele pentru ca lasa zeama si in acest mod zeama este absorbita de servetele.


Se lasa la sarat cca 30 de minute, dupa care se clatesc cu apa rece de sare si se scurg bine de apa, apoi se pun pe gratar. Practic aici incepe distractia cu fumaraia si simularea incendiului in bucatarie, dar merita efortul, va asigur! Pentru mai putin fum, puteti turna peste vinete un strop de ulei de masline.


Cand se iau de pe gratar se aseaza in farfurie (eu am ales un mini platou, dar se pot aseza si sub forma de straturi – uan peste alta, strat cu strat) si se asezoneaza cu ulei de masline, patrunjel si (iar) sare, dar aveti grija sa gustati inainte, e posibil sa nu mai fie nevoie de sare. Apoi, fiecare isi poate adauga, dupa gust: usturoi, crema de otet balsamic, alte arome. Sunt fabuloase cu usturoi ;)!!


Pofta buna!!!

Ra

19 martie 2010 08:25

Pentru ca in curand vom sarbatori Pastele m-am gandit sa va scriu cum imi place mie sa gatesc carnea de miel. Mie imi place carnea de oaie si cea de miel, contrar majoritatii – imi place chiar si mirosul carnii de miel, mi se pare ca are o aroma iesita din comun si un gust pe care daca stii sa-l asezonezi cu condimentele potrivite, devine desavarsit.

Iubesc pulpa de miel la cuptor preparata cu sare de mare. Iata modul de preparare: mielul se gaureste cu cutitul si se largeste cu degetul gaura facuta. Separat se prepara intr-un mojar salvie proaspata pisata cu usturoi la care se adauga 3-4 linguri de ulei de masline, zeama de la o lamaie si rozmarin. Se freaca bine carnea cu amestecul astfel obtinut si se umplu si gaurile. Apoi se freaca cu sare de mare si la fel, se umplu gaurile. Toate gaurile apoi se umplu cu pancetta afumata. Se poate folosi si costita afumata. Apoi carnea astfel preparata se da la cuptorul incins la maxim, asezata direct pe gratar, cu o tava dedesubt in care sa se scurga zeama de la carne.

Carnea se tine la cuptor cate 13 minute pentru fiecare 0,5 kg de carne si inca 20 de minute in plus. Cu acest truc nu veti da gres niciodata ;).

Ca si garnitura eu folosesc cartofi noi pe care ii fierb foarte putin si in ultimele 20 de minute ii pun in tava de sub miel cu rozmarin.

Si sa va mai spun ceva ce sigur va avea efect si va merge perfect cu carnea de miel la cuptor si cartofii cu rozmarin pregatiti in sucul carnii (eu am uimit intotdeauna cu acest preparat garnitura): luati 4 cepe rosii maricele si curatati primul strat de frunze, apoi taiati-le in 4, dar nu pana jos si scoateti miezul. Taiati fundul astfel incat ceapa sa poata sta singura in picioare. Preparati un amestec de cimbru, unt la temperatura camerei, sare grunjoasa si zeama de lamaie. Cu acest amestec se umple ceapa si se unge bine. Se pune intr-o tava un strat de sare grunjoasa (preferabil sare de mare), se aseaza ceapa in picioare si se da la cuptor cam 30 de minute cca la 220 grade. Pe langa faptul ca e un deliciu, va arata absolut fabulos.

Sper ca am fost de folos, pofta buna,

Ra

4 martie 2010 14:27

Azi am facut Hummus. Este un fel de mancare specific arabesc. Boabe de naut fierte si facute pasta, amestecate cu sare, ulei de masline, zeama de lamaie, tahina – o crema ulei de susan si seminte de pin. Se pune si usturoi, dar eu nu am pus azi. Reteta o gasiti pe eBucataria, dar acolo e mentionata si ceapa, care -dupa parerea mea- nu are ce cauta in aceasta reteta. Macar in varianta originala. Am facut trei portii, doua pentru vecinele mele si una pentru mine. Mai jos aveti si cateva poze.


23 noiembrie 2009 6:40 pm

Vineri mi s-a intamplat ceva nesperat de frumos. Fiind la Bacau, parintii prietenei mele Alina, m-au lasat sa intru in bucataria restaurantului pe care il detin. Restaurantul Parc. Am intrat sa gatesc… Acesta este lucrul frumos care mi s-a intamplat.

Initial, un barbat care imi este drag, m-a rugat sa-i gatesc iepure.. Din pacate nu am gasit nicaieri in Bacau, desi am cautat in orice loc posibil. Apoi mi-a spus ca ar manca o tocanita cu “vita bine fezandata”… Nu era tocmai felul de mancare pe care imi doream sa-l prepar atunci, acolo. Asa ca am ales eu altceva ;). M-am gandit sa le incant simturile cu vitello tonnato ca starter si sa continui cu muschi de vita in foetaj ca fel principal. La final am lasat desertul care mi-a spus ca-i place: placinta cu mere, dar cu mere “taiate cubulete”. Deh, pe unii ii rasfata acasa de mici si cresc asa cu pretentii!!

Vitello tonnato e un fel de mancare lejer, cu un gust deosebit datorita combinatiei carne de vita cu sos de ton. Eu am improvizat putin si l-am asezat pe un pat de salata de rucola cu nuci… Da, am o problema cu nucile, incerc sa le pun in orice cred ca se potrivesc. Sunt foarte sanatoase ca aliment si nu prea mancam nuci, asa ca… In plus, are o aroma care imbina frumos aproape orice alimente.

Asa arata masa mea de lucru la inceputul distractiei ;). Iata cum se pregateste acest fel de mancare:

  • carnea de vita se pune la fiert cu legume. Asadar, am taiat morcovi, telina, praz si am amestecat cu sare, 3 parti de apa si una de otet – in care am pus muschiul la fiert.

Dureaza cam 2 ore pentru a se fierbe bine muschiul si a obtine o carne care ti se topeste in gura. Mare parte din perioada in care a fiert muschiul, am tinut oala acoperita. Pastreaza aromele, ajuta la fierbere. Cand a fost gata fiert l-am lasat sa se raceasca in zeama in care a fiert. Intre timp sosul de ton se pregateste foarte usor. 400 de grame de ton din conserva, dar nu in ulei – ci in suc propriu, 200 grame maioneza, file de anchois (vreo 8 pestisori), capere – toate se amesteca la robot pana cand devin o pasta de consistenta medie. Se subtiaza cu zeama in care a fiert muschiul pentru a se ajunge la consistenta dorita. Gata si sosul? Pai sa �pregatim totul pentru a fi dus la masa. Carnea se taie feliute subtiri, se aseaza direct pe farfurie sau pe un pat de rucola simpla, ori in cazul meu – salata de rucola cu nuci si deasupra se acopera cu sosul de ton. Pentru finalizare se adauga cateva capere si e tocmai bun de mancat!!!

Cu muschiul in foetaj e alta poveste, pe care am sa o scriu mai tarziu sau maine, acum fug sa mananc ceva buuuuun!!!

Ra

ora 01:44 am

Am luat cina la restaurantul meu libanez preferat – Picollo Mondo – mancarea este excelenta de fiecare data!

Sa continuam cu felul principal. Am pus carnea de vita la fezandat. Pentru cei care poate nu stiu ce inseamna asta, va spun ca este exact acelasi lucru cu a pune la marinat ;), dar pentru unii oameni suna mai interesant asa…


Pentru a marina carnea am folosit vin alb demisec si apa in cantitati egale si am adaugat putin ulei de masline. Am mai folosit sare, piper boabe, rozmarin si salvie (ambele proaspete) si am lasat la marinat aprox 2 ore, dar cu cat mai mult – cu atat mai bine. Mie nu mi-a permis timpul…


Dupa trecerea celor doua ore in care carnea a stat la marinat in frigider, am pus intr-o tigaie putin ulei si am incins-o pe foc. Pe rand am tavalit carnea impreuna cu rozmarinul, salvia si boabele de piper in care statuse la marinat (sau fezandat pt unii). Nu trebuie prajita pana se patrunde adanc, doar tavalita cateva minute pentru a ajuta carnea cand o bagam la cuptor.

Ar trebui sa arate cam asa dupa ce o luam de pe foc:

Pentru foetaj am ales sa folosesc foile care se gasesc in comert congelate. Insa, daca aveti timp si va place, puteti construi acasa un aluat facut in bucataria voastra. Foetajul odata decongelat, l-am uns cu ou batut, l-am tapetat cu prosciutto si am adaugat rozmarin & salvie proaspete. Am uns iar cu ou batut si am asezat carnea pe care la randul ei am uns-o cu ou batut ;). Am impachetat tot si am uns aluatul pe deasupra cu ou batut. Foetajul trebuie intepat cu furculita pentru a-i da voie sa respire, evitand astfel ca el sa se umfle exagerat cat timp sta in cuptor si Doamne fereste sa faca “poc” :)!

Am asezat in tava hartie de copt pe care am uns-o cu ou batut si am pus deasupra muschiul invelit in foetaj. Am dat la cuptor 45 de minute la 190 de grade C, timp in care foetajul s-a rumenit bine si carnea s-a copt la nivel mediu. Cartofii la cuptor cu rozmarin sunt cea mai buna alegere de garnitura in acest caz, dupa parerea mea.

Ospatarii au fost deosebit de draguti si mi-au oferit un serviciu de 5* la masa, aducand separat muschiul si cartofii, precum si pregatind farfuria in fata fiecaruia… Multumesc pe aceasta cale celor doi baieti de la restaurantul Parc din Bacau.

Iar in farfurie arata cam asa:

Pofta buna daca va hotarati sa faceti acasa. Nu este exagerat de dificil si e absolut fantastic de delicios!!

Ra

17 noiembrie 2009 10:38 am

Placerea de a gati nu consta numai in rezultatul final, si anume – acela al unui fel de mancare gustos… Placerea de a gati inseamna experienta, creativitate, mister, joaca… Eu personal cred ca sunt foarte putini aceia care ridica placerea de a gati la rang de arta, care inteleg o mancare buna, un vin bun si care respecta si acasa aceste lucruri. Multi dintre noi ne rezumam sa mancam acasa ceva gatit in graba si udat cu cola din belsug…!! Se poate gati acasa la fel de elegant si de gustos ca la un restaurant de top si se poate insoti orice mancare cu un pahar de vin bun, care nu trebuie neaparat sa fie si un vin costisitor.

In ceea ce ma priveste – a “pierde” timpul in bucatarie este una dintre cele mai mari placeri posibile 😉 – a pregati cu dragoste ceva delicios si sanatos de mancare pentru mine sau pentru cei apropiati este un mod placut de a trece prin viata.

Una dintre bucatariile lumii pe care, pur si simplu le iubesc, este “la cucina campana” – adica bucataria napoletana. Nu cred ca undeva in lume, exista feluri de mancare mai gustoase decat cele napoletane. Voi fi mereu recunoscatoare doamnei Maresca Pompea, de la care am invatat aproape tot ceea ce stiu despre bucataria traditionala napoletana si nu am sa uit niciodata momentele in care o asistam in bucatarie. Probabil ca multe dintre cele pe care le voi scrie aici, vor fi retete specifice zonei campane a Italiei, dar nu ma voi rezuma doar la atat.

Bucataria napoletana inseamna: soare, mare si munte. Cand spui CAMPANIA, gandul iti fuge la Napoli in primul rand. Apoi prin fata ochilor iti trece intreaga Costiera Amalfitana cu Amalfi, Salerno, Benevento, Caserta, Sorrento, Vico Equense, Avellino, Capri, Ischia, Procida, Vezuviu… Si CASTELLAMMARE di STABIA


Pentru a descrie intr-un singur cuvant bucataria campana, as alege sa spun ca e o bucatarie SOLARA. Pentru ca foloseste produse crescute si coapte sub soarle mediteranean. De exemplu – rosiile – sucul de rosii pentru pizza, faimosul “pommarola o pummarola”, este intalnit in toate bucatariile din lume, dar va asigur ca nicaieri nu este la fel de gustos ca aici. Pizza? Faimoasa pizza, atat de des intalnita pizza, in intreaga lume… Doar in Campania o sa mancati adevarata pizza si o sa vedeti ca nu se compara si nu se aseamana cu nici o alta pizza din Univers!! Si nu numai atat – productia de anghinare (carciofi), broccoli, dovlecei si vinete este apreciata si recunoscuta datorita climei blande. Lamaile faimoase din care se prepara faimosul Limoncello cresc la Sorrento, caisele cele mai gustoase se gasesc in livezile de pe Vezuviu care le da o aroma deosebita datorita terenului de origine vulcanica.


Pestele este unul dintre elementele principale ale bucatariei campane. Gatit des in cel mai simplu mod, pana si pestele pastreaza gustul specific zonei campane…

Un fir auriu uneste toate aceste produse: uleiul de masline. Campania este intre primele 3 producatoare de ulei de masline din Italia. Clima dulce, apropierea de mare, terenul de origine vulcanica favorizeaza cresterea maslinilor cu o aroma intensa. Aici maslinele sunt atent culese de mana si doar cele mai sanatoase sunt selectionate pentru a produce cel mai bun ulei de masline.


Sa nu uit de productia de grau pentru ca pastele de Gragnano sunt cele mai faimoase din lume. Apoi specifice Campaniei sunt: aroma de floare de portocal si mierea, pe care le regasim in multe dintre dulciurile napoletane. Amintesc Pastiera Napoletana si faimosul Baba!!


Nu stiu despre ce as mai putea scrie.. Cu siguranta in sectorul lactatelor avem cea mai delicioasa mozzarella, obtinuta din lapte de bivolita (mozzarella di buffala). La randul ei, aceasta mozzarella este cunoascuta si apreciata in intreaga lume pentru gustul unic si inegalabil. Tot din lapte de bivolita se obtine o ricotta fantastic de delicioasa, ambele caracterizate de o rara delicatete a gustului.


Am spus despre pizza ca este adevarata regina a acestei regiuni, simbolul Campaniei si al Italiei in lume. Dar de cafeaua napoletana uitam sa scriu si e de neiertat o asemenea greseala. Cafeaua napoletana este preparata cu o cafetiera napoletana (macchinetta napoletana). Sunt persoane care dupa ce au baut o cafea napoletana, pe una dintre stradutele inguste ale orasului, spun ca este o experienta de neuitat.

Trebuie sa incercati ca sa credeti asta, eu pot doar sa confirm – are un gust unic!! Ca orice alt preparat din regiunea campana…

Ra

15 noiembrie 2009 19:49 pm

Am creat aceasta pagina pentru a incerca sa-i ajut pe cei care o vor citi sa redescopere arta de a manca bine, sanatos, consistent si mai ales de a gati usor si rapid ceva delicios si cu un aspect minunat. Voi dezvalui diverse trucuri, mici secrete, va voi scrie retete facute de mine, inventate de �mine, auzite de la cunoscuti. Voi vorbi despre ingrediente, despre accesorii pentru bucatarie si gatit. Voi incerca sa scriu si despre vinuri, atat cat ma pricep si reusesc sa nu ma fac de ras. Nu stiu cum va arata, daca il voi imparti sau grupa pe sectiuni, daca voi pune poze putine sau mai multe, daca va iesi ceva sau va fi �inca o pagina��

Initial mi-am dorit un blog despre arta gatitului in general, dar mi-am dat seama ca timpul meu e limitat la maxim si nu as avea timp sa ma ocup de o asemenea provocare… Si nici nu am vrut sa-i fac concurenta lui Adi Hadean ;).

A gati inseamna in mod simbolic a cuceri natura (ingredientele fiind materialul brut), a o stapani si a transforma-o in arta ca produs finit. Este vorba despre un proces chimic, magic in anumite privinte, in care este nevoie sa exorcizam periculozitatea potentiala a ceea ce gatim. Pentru ca mancarea e ceea ce se introduce in corpul nostru cu ajutorul gurii. Astfel, mancarea ia o valoare umana si in afara nevoii naturale, capata o conotatie simbolica devenind stiinta care impleteste imaginatia cu experienta cotidiana. James Joyce, poet si scriitor irlandez a spus pe buna dreptate: � Dumnezeu a inventat mancarea si Diavolul a inventat bucatarii�. Aceasta doar ca sa evidentieze ca uneori ingredientele sunt atat de modificate in timpul manipularii lor, pana la a fi radical transformati in ceva diabolic�. Haideti sa nu fim diabolici cand e vorba de mancare si arta de a o prepara�

Ra

1. Paste cu dovleac si nuci

Pasta 1

Am folosit pentru aceasta reteta:

  • 300 gr penne rigate
  • 400 gr dovleac
  • 2 cepe
  • 50 gr lapte dulce
  • parmezan
  • nuci
  • ardei iute uscat (f putin)
  • sare si piper

Mai intai am spalat si curatat dovleacul, l-am “dezbracat” de coaja si l-am feliat in bucati groase pe care apoi le-am taiat julienne.

pasta 2

pasta 3

pasta 4

Am taiat cele doua cepe rondele subtiri si le-am pus pe foc cu ulei. Cand ceapa a inceput sa isi schimbe culoarea am inabusit-o cu putina apa si am lasat-o la foc mic cateva minute.

pasta 5

pasta 6

Dovleacul taiat l-am pus la calit impreuna cu ardeiul iute uscat, sare si piper – in primele minute la foc mare, mestecand continuu, apoi l-am inecat cu un pahar de apa si l-am lasat pe foc cca 20 de minute mestecand din cand in cand.

pasta 7

La sfarsitul celor 20 de minute, ceapa era deja pregatita sa fie amestecata cu dovleacul pentru a mai face un pas spre delicioasa cina din seara aceasta.

pasta 6

Am adaugat laptele si le-am lasat impreuna pe foc pentru a da timp aromelor sa se intrepatrunda.

pasta 7

Se adauga parmezan si pastele fierte si scurse de apa… se trag la tigaie impreuna…

Inainte de a fi servite se adauga in farfurie miez de nuca maruntit.

pasta 8

Sunt absolut delicioase!!!

Pofta buna,

Ra



21 Comments (+add yours?)

  1. Adi Hadean
    Nov 15, 2009 @ 21:17:32

    eu unul, abia aștept:-)

    Reply

  2. Adi Hadean
    Nov 16, 2009 @ 15:15:12

    excelent. miezul de nucă e o idee bună. ct despre poze, nu te necăji, am văzut mult mai rele (e modul meu sucit de a spune că sunt ok pentru nceput și că practica te va nvăța să faci poze cu adevărat faine). nici mie nu-mi ies mereu așa cum aș vrea. uită-te pe easypeasy. ro sau caută blogul laurei adamache, vei găsi acolo poze care să te inspire. la fel si aici:
    http://floridecires7.blogspot.com/2009/10/tort-regal.html. mi place că mbini literatura cu rețeta ntr-un mod natural, fără nflorituri inutile. să nu te oprești aici:-)

    Reply

  3. Ra
    Nov 17, 2009 @ 11:33:42

    Multumesc mult, Adi ;)!

    Reply

  4. marius nedelcu
    Nov 17, 2009 @ 16:24:51

    in loc de nuci incearca cu muguri de pin!e tot un truc din bucataria napoletana pe care se pare ca l-ai trecut cu vederea. POFTA BUNA!!

    Reply

    • Ra
      Nov 17, 2009 @ 16:42:15

      In cazul asta nuca e ingredientul potrivit care uneste aromele intr-un mod placut. Cu pinii e alta poveste, dar thx 4 the tip 😉

      Reply

  5. Razvan
    Jun 14, 2010 @ 14:10:36

    pastele cu dovleac si nuca arata….de-mi vine sa mananc monitorul:)) ca tot e vorba de retete de pe meleaguri italiene cu voia ta iti propun si eu una ce am invatat-o de la tata. Nu stiu daca ai gustat vreodata dar e unul din putinele feluri de paste care imi plac.
    Paste cu somon
    Se taie in bucatele mici 200g de somon afumat dupa care se calesc in ulei de masline.Se adauga 30 de ml de whiskey de preferinta (dar poate fi orice bautura spirtoasa care nu are un gust foarte puternic) si se flambeaza mie imi place sa pun mai mult whiskey pentru ca ramane ca un fel de sos si somonul ramane suculent. Dupa ce ai terminat de flambat inchizi gazul si adaugi 3 4 linguri sanatoase de smantana si putina pasta de tomate numai ca sa dai o culoare rozalie care sa semene a somon. Se amesteca bine sa iasa o culoare omogena. Se fierb 500g de spaghette dar pot fi si penne rigate. Nu recomand alt tip de paste ca dupa aia o sa ramana somonul pe fundul farfuriei..
    Pastele fierte se adauga peste sosul ala de somon cu smantana si pasta de tomate ca sa se distribuie sosul pe toate pastele si buon apetitto!

    Reply

  6. madys
    Sep 01, 2010 @ 10:51:03

    Ra, de ce nu mai postezi retete incercate de tine ? Era interesanta pagina asta.. Imi place blogul tau, so keep up the good work 🙂

    Reply

    • Ra
      Sep 01, 2010 @ 21:59:26

      In principal din cauza timpului si pt ca nu prea am cum sa fac poze in timp ce fac si mancare, aparatul nu e profesional si nu ies mereu ok, iar daca sunt cu mainile murdare de la gatit iar mi-e greu. Dar promit ca zilele acestea am sa postez cateva retete. Multumesc pt sugestie si pt compliment!

      Reply

  7. Robert
    Sep 01, 2010 @ 19:21:24

    Raluca, observ ca ai mult timp liber! Marturisesc ca mi s-a facut o foame “de lup” holbandu-ma la bunatatile acestea! Pai, tu stii sa gatesti nebuniile acestea?! Esti extraordinara! Am o curiozitate in privinta coeficientului tau de inteligenta: m-ai uimit de vreo cateva ori…Am o intuitie care-mi “spune” ca esti foarte inteligenta.Pacat ca ai un “mic” cusur: nu intelegi barbatii. De fapt, aceasta este slabiciunea ta. In fata unui “armasar” te cam pierzi cu firea.

    Reply

    • Ra
      Sep 01, 2010 @ 22:08:10

      Marturisesc, cu multa parere de rau, ca nu am deloc timp liber. Ca viata mea se desfasoara contra cronometru si ca as da orice sa am timp cu care sa nu stiu ce sa fac… Da, stiu sa gatesc, ba chiar am facut o pasiune din asta!!! Esti fantastic sa spui ca te uimeste coeficientul meu de inteligenta. Oare atat de tampa paream? Slabiciunea mea? Ce intelegi prin “armasar”? Poate ad literam, da. Pt ca un barbat nu va putea niciodata sa ma faca sa ma pierd cu firea. Iar barbatii din viata mea nu au fost niciodata genul “don juan” sau mai rau – “armasar”. Pffff, acum stau sa imi bat capul incercand sa aflu cine isi imagineaza ca ma cunoaste…

      Reply

  8. Robert
    Sep 02, 2010 @ 11:34:34

    🙂 Ti-am trezit curiozitatea? E bine… Nu ai parut niciodata “tampa” doar erai putin mai deosebita fata de alte fete. Acum imi dau seama ca esti deosebita si frumoasa, pe deasupra.

    Reply

  9. madys
    Sep 08, 2010 @ 09:54:05

    mmm, foarte bune vinetele la gratar , eu la fel fac si cu dovleceii , si intotdeauna cu un sos de usturoi. mancarea perfecta pentru o zi de vara 🙂

    Reply

    • Ra
      Sep 08, 2010 @ 20:09:48

      Da, si sa vezi ce bun e cand combini si cu morcovi la gratar si cu cativa ardei grasi tot la gratar… cu rosii la gratar… e o nebunie!!!

      Reply

  10. Seth
    Sep 17, 2010 @ 16:30:01

    Imagineaza-ti o plaja intinsa, nisip fin si auriu, o apa de chihlimbar, un Soare care te invaluieste cald in bratele sale, noi doi, mancarea ta cu morcovi si ardei gras :), un vin cu gust de anason si miros de menta, valuri, rasete si …cred ca mai era ceva, nu-i asa?

    Reply

    • Ra
      Sep 17, 2010 @ 18:29:22

      Nu pot sa imi imaginez, nu stiu cine esti 🙂 si nici nu am timp pt exercitii de imaginatie…Sau, stai, la mijloc este si o floare rupta la intamplare dintr-un camp de langa mare…?

      Reply

  11. Trackback: 2010 in review « Ra3pop's Blog
  12. madys
    Jan 21, 2011 @ 19:00:20

    hmmm, ce sa zic, arata bine ultima reteta , cea cu burta. Ciorba imi place si mie , dar doar zeama , din bucatile de burta nu prea ma incumet sa mananc. Mi se par cam gretoase. Asa ca ciorba o mananc strecurata 🙂 Poza de final arata mai mult a paste cu mult sos si parmezan. Vad ca pozele cu mancare sunt din ce in ce mai artistice si mai clare 🙂

    Reply

    • Ra
      Jan 21, 2011 @ 19:28:55

      Haha, eu din ciorba manac doar carnea ;). Si putina zeama, dar prefer carnea. Mai ales daca e curata si bine fiarta, e delicioasa. Insa acum am vzt doar burta semifiarta in magazine, f curata. Asa ca e mai usor. Multumesc, ma chinui cat pot sa fac pozele mai dragute, dar nu ma ajuta aparatul, fiindca e vechi si nu f bun. Dar intr-o zi voi avea unul buuun si sa vezi atunci!!! Seara faina!

      Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: