Recomand:

Astazi, 29 mai, 2010 RECOMAND cu mana pe inima sau “col cuore nel mano” sa vedeti filmul “Lettes to Juliet“. Da, e intr-adevar o comedie romantica light, un film de duminica seara sau de relax intre prietene daca vreti.
Dar ceea ce este frumos la acest film, pe langa faptul ca dragostea triumfa intotdeauna – atat la 20 cat si la 60 de ani – sunt peisajele incantatoare ale Italiei, dragostea si pasiunea unui bucatar pentru meseria lui, coloana sonora pur si simplu relaxanta si actrita Amanda Seyfried care este absolut incantatoare.
Chiar merita vazut, nu o sa va para rau. The best love story ever is your own…
Ra
Astazi, 10 martie, 2010 – va RECOMAND sa mergeti la teatru. Mergeti cu increderea sa vedeti “Burghezul Gentilom”, adaptare dupa Moliere.
Piesa este rezultatul unei cereri a regelui Ludovic al XIV-lea, care si-a dorit un divertisment cu elemente turcesti, “un balet turc ridicol”. Imperiul Otoman era o forta in estul Europei, in Orientul Mijlociu si la Marea Mediterana, iar Franta si Turcia au avut relatii comerciale importante. Pentru francezi, turcii erau obiectul unei vii curiozitati, un popor care reprezenta exotismul Orientului si misterul Islamului.
Piesa, comedie-balet, in 5 acte, cu muzica de Jean – Baptiste Lully, a fost tradusa in 20 de limbi si se joaca cu regularitate din 1680 de cand a intrat in repertoriul teatral. Este una dintre cele mai populare piese ale lui Moliere.

Este adaptata in zilele noastre cu personaje care, din pacate, traiesc in jurul nostru si le intalnim la tot pasul in Romania de azi. Din pacate, legea naturii umane nu s-a schimbat de la Moliere pana azi si Monsieur Jourdain al lui Moliere si Domnul Jurdanescu al nostru au acelasi “credo” ca totul se cumpara. Nu numai materia bruta, dar si cea umana. Si bunele maniere, dragostea, arta, relatiile, prieteniile, avansarea sociala, legile, totul. Aici, in Romania, regasim intocmai tabloul lui Moliere: locul unde toti se manipuleaza pana la dementa, fiind capabili sa isi vanda si sufletele pentru a isi asigura si garanta doar aparentele, in care bogatiile se nasc peste noapte la televizor, in aplauzele tuturor si unde exotismul cel mai kitch domina estetica…
Nu va spun decat ca domnul Jurdanescu, imbogatit peste noapte, vrea cu orice pret sa patrunda in inalta societate politica locala si pentru asta trebuie sa isi fabrice o educatie. Isi angajeaza un consilier de imagine, un profesor de dans, un coach d eimagine, un profesor de muzica, un maestru de arte martiale, un filozof contemporan care sa-l invete cum sa faca proza…  A! Si sa nu uit de stilistul personal…
De aici actiunea “curge” lin si timpul pare ca sta pe loc, atat de absorbita am fost in timpul spectacolului. Distributia este de exceptie, vorbim de Victor Rebengiuc in rolul domnului Jurdanescu, Cecilia Barbora in rolul dnei Jurdanescu (face un rol de exceptie), Maia Morgenstern in rolul lui Lady D’Or (nu m-a impresionat deloc, mi-a parut seaca si rigida si sper sa nu par eu acum nebuna pt ca o scriu aici), Maria Buza in rolul Niculinei – menajera familiei (mult peste rolul sau peste interpretatia maiei, dupa parerea mea), Eugen Cristea in rolul profesorului de muzica, Claudiu Bleont in rolul maestrului de arte martiale… Ma opresc putin pentru ca daca nu va spun cat de extraordinar este Claudiu Bleont ca actor, nu voi putea trece mai departe. Cred ca am ras cum nu am mai facut-o de mult, urmarind si savurand fiecare aparitie pe scena a lui Claudiu Bleont. Este desavarsit ca actor, joaca un rol de exceptie in aceasta piesa (ca si in celelalte pe care le-am vzt cu el) si reuseste sa emotioneze publicul in orice situatie, rol, piesa, spectacol… Alte nume importante sunt: Medeea Marinescu/ Rodica Ionescu, Marius Manole, Costel Constantin, Vlad Ivanov, Dorin Andone, Damian Crasmaru, Mihai Niculescu, Marcelo Cobzariu, Cristian Cretu, Aristita Diamandi… In plus  mai sunt o multime de oameni care interpreteaza rolurile jurnalistilor, guvernantelor, asistentelor medicale, tarafului, cascadorilor, luptatorilor ninja, lacheilor, bucatarilor, doctorilor, contabililor, preotilor… Plus solistii vocali, corul, orchestra, solistii baletului si ansamblul de balet. Fiecare om in parte face ca spectacolul sa fie unul reusit. Spectaculoase sunt costumele, decorurile si coregrafia. Cred ca succesul coregrafiei este asigurat din start de catre Razvan Mazilu care prin aceasta piesa isi demonstreaza inca o data talentul cu care ne-am obisnuit!
Va doresc vizionare placuta!
Ra
Astazi, 3 februarie, 2010 – RECOMAND ca un MUST desavarsit, filmul NEW YORK, I LOVE YOU. Aparut in octombrie 2009 in USA, avand acelasi producator ca “Paris, je t’aime” si un cast de exceptie – considerat ALL-STAR CAST: Shia LaBeoufNatalie PortmanHayden ChristensenOrlando BloomChris CooperAndy GarciaChristina RicciIrrfan KhanRobin Wright PennJulie Christie si Ethan Hawke.
New York, I love you – este o colectie de 12 filmulete, fiecare avand in jur de 10 minute – fara nici o legatura intre ele, dar cu acelasi subiect comun – cautarea si gasirea iubirii.
Participarea a 12 scenaristi diferiti, a 12 regizori diferiti si desfasurandu-se la New York – the city that never sleeps, unde every moment another story begins, filmul este un MUST SEE care sper sa va placa atat de mult cat mi-a placut si mie.
Nu stiu daca vreodata am mai vazut un film in care comedia, drama si poezia se imbina atat de perfect. Poate ca vi se pare fara sens si plictisitor ceea ce va spun acum si stiu ca despre New York si despre dragoste s-a tot scris si s-au tot facut filme. Dar ce proiect curajos are acest film!!! Sa unesi 12 dintre cei mai tineri scenaristi si regizori, unii dintre cei mai buni actori, sa alegi ca loc de desfasurare al actiunii – orasul New York si sa infatisezi dragostea in toate formele ei… Sa treaca de la prima dragoste, la dragostea de moment, la dragostea pe care nu o uiti niciodata, la dragostea negata, la dragostea castigata si sa ajunga la drgostea care dureaza o eternitate… Povestea traverseaza, pe rand, cele mai interesante zone ale New Yorkului – the Diamond District, Chinatown, Upper East Side, Central Park, The Village, Tribeca, Brooklyn si Coney Island. Si gata, nu mai spun nimic, va las sa va bucurati de cateva imagini si va doresc Vizionare Placuta pentru atunci cand filmul va rula in cinematogtafele noastre.
…si cateva secvente din film:
Ra
Astazi, 7 decembrie, 2009 – RECOMAND cu mana pe inima piesa de teatru “AVARUL INDRAGOSTIT” – adaptare dupa MOLIERE, pusa in scena de actorii Teatrului de Comedie.
Nici nu stiu cu ce sa incep si pe cine sa laud mai intai. Nu as vrea sa uit pe nimeni si sa omit nimic… Sa-i multumesc in primul rand Oanei Madalina Dinu, cea datorita careia am fost aseara la teatrul de comedie si am vazut aceasta minunata reprezentatie.
Apoi va spun ca piesa e intr-adevar hilara, ca actorii sunt fantastici si isi joaca rolul exceptional. Nu am cum sa laud un singur actor in mod deosebit, toti au contribuit in egala masura la a ne simti bine – noi cei care i-am urmarit pe parcursul celor 110 minute, cat dureaza spectacolul.

Eugen Comarnescu a scris in Cronica Romana (atunci cand piesa era o premiera) despre Avarul Indragostit si cu mare placere redau in continuare, intocmai, cuvintele dansului. Sper sa va fie de ajutor si sa mergeti la Teatrul de Comedie, merita intr-adevar.
“Recenta premiera a Teatrului de Comedie, “Avarul indragostit”, este o piesa de actualitate care preia drama si, in buna masura, personajele din “Avarul” de MoliŹre. Autorul, Cristian Juncu, fiind si regizor, a prevazut efectele comediei sale de moravuri contemporane percutand la o anume categorie de spectatori alcatuita mai ales din tineri, care digera mai greu un text clasic, dar sunt dispusi sa se amuze la poante cam grosiere, vehiculate de unele programe de divertisment de pe micul ecran. La randul sau, regizorul Vlad Massaci, cu un impresionant palmares la 37 de ani, a incercat, cu inteligenta si simtul umorului, sa creeze un spectacol alert, bine gradat, cu poante ce amuza uneori, dar si cu momente grosiere, de la un limbaj ce frizeaza vulgaritatea, pana la impardonabilele parturi cauzate de consumul de fasole.
Totusi, piesa, a carei actiune este plasata in zilele noastre, desi sare uneori calul in ce priveste calitatea umorului, porneste de la principii morale expuse de MoliŹre: “Am observat – spune clasicul francez – ca teatrul are marea virtute de a corecta. Un text moralizator poate fi adeseori mai putin virulent decat o satira, nimic nu indreapta mai bine un om decat descrierea defectelor sale. Viciile pot fi atacate numai daca sunt expuse batjocurii intregii lumi. Acceptam cu usurinta insultele, dar nu acceptam deloc zeflemeaua. Ne place sa fim rautaciosi, dar nu ne place deloc sa fim ridicoli”. Departe de profunzimile morale si satirice ale lui MoliŹre, autorul “Avarului indragostit” reia si duce pana la hiperbola o replica din “Avarul”, conform careia tara e plina de hoti. Batranul tata, indragostit de tanara printesa, este obsedat sa nu i se fure “cocoseii”, de fapt dolarii pe care-i tine intr-o servieta, pe care o imbratiseaza ca pe un copil, schimbandu-i mereu ascunzatoarea. Se impotriveste casatoriei fiului si fiicei sale din ratiuni strict financiare, de spaima cheltuielilor cu nunta si de lipsa zestrei. “Printesa” de care e indragostit tatal si fiul, fara a sti unul de altul, este petita pentru batran de o moderna agenta matrimoniala. Un moment copios al spectacolului este cel al “ospatului” de nunta, minus inutilele vulgaritati, la care se consuma supa de fasole si bunatati aduse de la atelierul de butaforie a unui teatru. Apare si un Baron, un soi de mafiot care nu cumpara, ca altii, o echipa de fotbal, ci un teatru, pe care vrea sa-l transforme in cazinou, pentru a face bani. Inspiratia din realitatea noastra de astazi este evidenta, intrucat stim cate sali destinate actului cultural (cinematografe, teatre) au devenit, din cauza unor astfel de baroni, gazde de jocuri de noroc, cluburi de noapte ori cazinouri. Sunt amuzante scenele in care Baronul procedeaza la “viziuni” (in loc de vizionari ale unor fragmente din “Avarul”, jucate in stil parodic, la adresa manierei teatrale desuete. Autorul mai aduce pe scena un revoltat cubanez (?!) din trupele lui Che Guevara care incurca lucrurile, alunecand spre comedia politista. Textul, desi aparent cu o intriga simpla – mizand pe satirizarea unor moravuri actuale, denuntand hotia in stil mare, avaritia ridicola, lupta dintre iubirea adevarata si cea bazata pe targuieli meschine – este destul de incoerent. Meritul regizorului Vlad Massaci este ca l-a limpezit, tratand toata povestea ca pe o joaca de copii, “interpretata” de adulti.
Dincolo de prima scena, a trecerii personajelor prin nenumarate usi, fiecare avand ceva de ascuns, scena lungita, initial, pana la plictis, spectacolul poate fi agreabil pentru un public cu nu prea multe pretentii. Iar succesul pe care il prevad realizatorii se bizuie in primul rand pe talentul si devotiunea interpretilor, multi dintre ei tineri si foarte tineri. I-am remarcat, pentru jocul firesc si nuantat, pe Dorina Chiriac (fiica, iubita consilierului), pe Bogdan Cotlet (fiul, iubitul “Printesei”). O mentiune speciala merita Dragos Huluba (Consilierul), un talent promitator, pe care l-am apreciat si in “Poiana boilor”, si caruia ii prevedem, daca va avea noroc de optiunea regizorilor, o frumoasa cariera. Foarte bun (poate cu putine ingrosari) este Dan Tudor, in rolul Badaranului si semidoctului Baron. Completeaza distributia, in nota parodica a spectacoluui, achitandu-se cu profesionalism de rolurile incredintate, Laura Cret (“Printesa”), Serban Georgevici (un revoltat), Aurelian Barbieru (un bucatar), Mirela Zeta (Agenta), Angel Popescu, Domnita Iscru, Ecaterina Tugulea, Andreea Samson (actori in episoadele preluate din “Avarul”).
Cat despre protagonistii spectacolului, interpretul Tatalui, se cuvine sa observam ca experimentatul si daruitul actor Ion Chelaru (din pacate, prea putin folosit) si-ar fi dorit tare mult sa joace in “Avarul” de MoliŹre, “haina” actualizarii comediei fiindu-i prea stramta. Dar isi face datoria cu inalt profesionalism, mai ales replicile reproduse din MoliŹre interpretandu-le cu mult patos si simtire.
Desigur, nu toate spectacolele unui teatru ating perfectiunea, mai ales ca Teatrul de Comedie tine sa cultive cu osardie piesa romaneasca, cea contemporana in special. Dar e foarte bine ca dramaturgia romaneasca isi are fanii ei, caci nu se stie niciodata cand poate aparea capodopera. Iar pentru un public nu foarte exigent, “Avarul indragostit” este un spectacol deconectant, care poate avea succes.”
Intre timp, s-a dovedit ca piesa are succes, dupa 4 ani de la premiera, aseara era sala plina… Nu poate decat sa ma bucure faptul ca inca oamenii merg la teatru si ca majoritatea sunt tineri. Asadar, mergeti cu incredere la Avarul Indragostit, la Teatrul de Comedie, la teatru in general….
Ra
Astazi, 18 octombrie, 2009 – RECOMAND cu incredere piesa de teatru “MOLTO GRAN’ IMPRESSIONE” !! Cuvintele care urmeaza, preluate integral de pe site-ul “Hai la teatru”, descriu intocmai atmosfera in care ne introduce acest spectacol fantastic. Mai adaug ca Silviu Biris si Ilinca Goia sunt extraordinari, nu are rost sa mai spun de Mircea Albulescu si Ileana Stana Ionescu – fara de care seara nu ar fi fost la fel. Satira moravurilor si comediile limbajului fac din aceasta piesa un succes garantat!

“Vineri, cum Ēmi petrecui soareaua văzČnd piesa Molto, Gran’Impressione, nu n-am găsit dacă să rČz or să plČng. Žmprejurările fură de partea mea, pen’că aflai teatrul ce acum Ēl mai găseşti doar Ēn fascicole. A fost o Ēmbinare de stări de lucruri. Totul fuse“ceva nemaipomenit, ceva de spaimă”. A fost TEATRU. Negrăbit, nealterat, fermecător, o “spumă de drojdioară”, cum i-ar spune Mateiu Caragiale.

Acţiunea “a unduit agale, Ēmpletind Ēn bogata-i ghirlandă nobile flori culese din literatura” zugrăvită de Romulus Vulpescu după Ēnfăţisările unei vremi depărtate şi străjuite de Costache Faca, Matei Millo şi Costache Caragiali. Ai fi zis că alunecoasele vorbe, lipsite de funingime şi mucegai, ce te fac să cunoşti ameleaţa aprigă a culmilor, au pierit Ēn rămăşiţele ĒntČrziate ale lumii de odinioară, dar ia că apucară şi noile vremi.

Mircea Albulescu şi Ileana Stana Ionescu, “cucoana Ēn malacov”, iar “boierul cu favoriţi”, deşi cocČrjaţi de păţaniile drese de prea-măriţi, au avut căutături semeţe şi vorbe răspicate. Făcură, alături de mai sfredelitorii Tomi Cristin, Magda Catone, Ovidiu Cuncea, Oana VČnătoru, Ileana Olteanu, Ilinca Goia, Monica Davidescu, Andrei Duban, Armand Calotă, Dorin Andone, Răzvan Oprea, Raluca Petrea, Orodel Olaru, Daniel Badale, Afrodita Androne şi Silviu Oltean, făcură ziceam sindrofie mare.

Credincioasă prejudecăţilor pČnă la habotnicie“, lumii i-a pierit ĒngČmfarea cČnd i-a auzi pe actori grăind. Darul pe care ei l-au avut Ēn privinţa aceasta a fost mai uimitor decČt ţinerea noastră de minte. Orice mărunţiş de fleac de nimic a avut felul său anume care i-a lăsat pe toţi fără memoria ananghiilor de mai devreme din zi. Făureala artiştilor i-a făcut pre mulţi să se hohotească şi să afle că faima se Ēnalţă deasupra muritorilor de rČnd.

Scriitura a pomenit mai mereu de trecutul teatrului nostru, cČnd dČnd-o pe frantuzeşte, cČnd mergČnd pe lČngă limba din Anglitera. Žntovărăşirile de cuvinte, Ēndelung Ēncumetate, au fost sublime şi ne-au redat plăcerea de a le asculta, ba chiar de a le lectura.

Fără a născoci ceva, piesa este un giuvaeriu, “A fost di granda”, ca să-l amintesc din nou pe Mateiu Caragiale şi Ēi jelesc pe cei ce n-or merge să o vază. Recunoştinţă le păstrez tainicilor cămătari Romulus Vulpescu şi Dan Tudor, care au deschis baierele trecutului, nelăsČndu-ne să ne prăpădim Ēn dezamăgire şi dezgust – de care suntem prea sătui – şi poftindu-ne să ne fandosim printr-un tunel al timpului. De-acuma depinde de noi dac-om vrea să ne Ēnsărcinăm şi să mai citim cČte-o veche fiţuică şi să răpunem cu dispreţ damblageala unora ce rČvnesc la avuţii morale şi la alte capriţii financiare.

SfČrşitul avu răsunet, dar nu prin el Ēnsuşi, ci prin felul Ēn care se petrecuse. Şi de-om sta Ēn cumpănă şi-om avea ţineală de minte, i-om cinsti şi le-om ura de sănătate marilor noştri actori, care fac dintr-o zdreanţă de hČrtie o bucurie cČt o răpăială de toamnă.

Notă inspirată de textele lui Mateiu Caragiale

25-cronica-teatru-1

molto

Ra


Astazi, 16 octombrie, 2009RECOMAND cu incredere sa vedeti filmul “Julie & Julia”.

Este delicioasa poveste a doua femei – Julia si Julie, separate de timp si spatiu… Filmul este bazat on a true story!

Povestea dnei Julia Child se situeaza la sfarsitul anilor ’40 in Paris, acolo unde sotul ei era delegat ca agent OSS. Dupa mai multe incercari esuate de a isi gasi o vocatie sau macar ceva cu care sa isi umple timpul liber, cat sotul era la munca, isi descopera pasiunea de a gati si incepe sa scrie o carte despre bucataria franceza pentru americanii “serventless” – adica cei care nu au un bucatar personal acasa.

Un proiect care face ca Julia sa devina autoarea celei mai bine vandute carti de bucatarie din America, carte numita – MASTERING THE ART OF FRENCH COOKING.

Decenii dupa, Julie Adams, 30 de ani, incearca sa gateasca singura toate cele 534 de retete ale Juliei Child, din faimoasa carte de bucate; face un pariu cu ea insasi ca va reusi intr-un an sa treaca prin toata cartea in mica ei bucatarie din Bronx, face un blog despre asta si scrie zilnic si la sfarsit devine scriitoarea propriei carti de bucate.

Numeste experimentul THE JULIE/JULIA PROJECT.

Filmul este o incantare, aventura celor doua femei si a sotilor lor prin secretele bucatariei este presarata de momente comice din plin.

Meryl Street in rolul Julia Child este absolut fantastica si ar trebui nominalizata la Oscar, daca deja nu este, din cate stiu mai sunt in jur de 140 de zile pana la decernarea premiilor…

Este un film care demonstreaza ca in viata ai nevoie de PASIUNE, AMBITIE si… UNT!!!! Si reusita este asigurata… mmmm..

JULIE si JULIA va vor tine cu zambetul pe buze pe parcursul celor 2 ore, cat dureaza filmul.

Ambele actrite: Meryl Streep si Amy Adams sunt fantastice! Si Stanly Tucci, in rolul sotului Juliei Child intra spectaculos in pielea personajului – reusind un rol impresionant!

Recomand filmul ca reteta sigura pentru o seara la cinema!! A! Sa nu uit – nu mergeti cu stomacul gol la acest film, o sa vi se faca foame cu siguranta!!!!!

julie-julia-4

Julie-Julia-movie-03

Julie-Julia-movie-20

julie-julia-english-movie-stills15

julie-julia-movie-011

julie_and_julia_movie_review_part_1

RA

Astazi, 9 octombrie, 2009 – RECOMAND cu incredere cinenicinutegandesti blog. Cuvinte scrise din suflet, poveste de iubire, emotii puternice, un blog de vis care merita citit!!!!
***
Astazi, 24 septembrie, 2009 – RECOMAND cu incredere restaurantul RIVIERA.
Intr-o atmosfera de poveste, la restaurantul RIVIERA am petrecut o dupa amiaza frumoasa si relaxanta, impreuna cu Andreea Moldovan si fetita ei baby Ava, dar si cu capaul familiei Moldovan – Bogdan. Mancarea delicioasa si serviciile bune intaresc recomandarea mea in ceea ce priveste acest restaurant. Eu m-am simtit excelent si nici nu ma asteptam la altceva, din moment ce Andreina m-a dus cu incredere in acest loc. Stiind cat sunt eu de critica, iar eu stiind cat e ea de critica!!! Ospatarii prezenti, fara sa-i cauti prea mult cu privirea, dar si fara sa iti dea impresia ca iti sufla in ceafa, serviciile ireprosabile. Bravo, deci se poate si daca nu e locatie centrala si restaurant de promenada! O surpriza placuta de care sunt multumita! Am mancat Clatite Mexicane – un fel de quesadilla, o portie uriasa de lipie umpluta cu un amestec de carne, sos si diferite legume proaspete – putin picanta, servite cu un sos de rosii pregatit cu ardei iute proaspat!! Poza e facuta cu tel, asa ca scuzati calitatea imaginii, iar din portie lipsesc doua clatite pt ca nu ne-am putut abtine sa nu mancam inainte de poza!! Ha – atat erau de gustoase!!!
Ra


Pic1525
http://www.restaurantriviera.ro/galerie.php – pt mai multe imagini Restaurant Riviera
*
RECOMAND: *****
“In criza de profesionisti, hipismul trage mai mult spre calaritul de agrement: 50 de lei plimbarea in padurile din jurul Bucurestiului
In lupta cu caii-putere ai bolizilor moderni, hipismul romanesc si-a pierdut calaretii. Considerata sport aristocratic, echitatia trece de 17 ani incoace printr-o criza de personal profesionist, de la potcovari, ingrijitori pana la calareti si instructori. Cei mai buni dintre ei mana acum caii in Spania sau Italia. Cluburile aparute in ultimii ani, cu cai importati sau crescuti in putinele herghelii ramase prin tara, s-au orientat spre latura profitabila, a calaritului de agrement. 50 de lei costa cea mai scumpa plimbare la padure cu calul si poate fi practicata de oricine in cateva cluburi private din jurul Bucurestiului.Sport scumpLa o aruncatura de bat, la marginile Bucurestiului sunt raspandite cateva cluburi de calarie. Cel mai aproape gasiti Riding Club Baneasa, unde calareste doamna Basescu. Mai departe, pe DN 1 ajungeti la Clubul Piccadilly, unde-si tine calul doamna Berceanu. Tot inainte, spre Snagov, starnesc praful caii din Clubul Arkadia, unde nu calareste nicio celebritate. Spre Mogosoaia ajungeti la Academia Ecvestra a celebrului crescator Ion Dulugeac. Se mai poate incerca la Corbeanca sau la vechiul Club Steaua, din Ghencea. Preturile difera, dar nu sar de 50 de lei nicaieri, pentru 40-50 de minute de calarie, in functie de cat se tine in sa calaretul. Copiii se distreaza mai ieftin – 25 de lei/30 de minute de manej. Abonamentele de 10 sedinte beneficiaza de reduceri. Cine merge prima data intr-un club nu e crezut pe cuvant ca stie sa calareasca, asa ca e supus la un test. Daca-l trece, calaretul primeste acceptul unei plimbari la padure. De regula, se practica plimbarile cu insotitor, pentru ca nu poti sti de ce s-ar putea speria calul in padure sau pe camp.Echipamentul pentru profani se poate limita la o pereche de pantaloni, pantofi sport si o bluza. Daca echitatia va prinde, ganditi-va sa cheltuiti de la cateva sute pana la cateva mii de euro pentru cizme, costum de calarie si eventual o sa. Daca pasiunea merge pana la achizitia unui cal, scoateti din cont in jur de 5.000-10.000 de euro si mai platiti lunar gazduirea lui intr-un club, in regim de pensiune – 200-250 de euro.Andrei Costea e antrenor de calarie din 1972. A prins vremurile cand orice instructor avea norma de elevi selectati si invatati sa calareasca de pe bancile scolii. Acum antreneaza cei 65 de cai ai „domnului Piccadilly”, cum e supranumit Florian Medelet, proprietarul Clubului de calarie Piccadilly. Costea recunoaste ca, pentru tanara generatie mai sedentara, caii-putere daruiti de la varste fragede de parinti sunt mai tentanti decat galopul, fie el si pe un pursange englez. Potcovari din Franta„Domnul Medelet a deschis clubul asta din pasiune, si ca el mai sunt cativa. Insa micii proprietari de cluburi nu sunt interesati, deocamdata, sa faca scoala ca sa creasca si viitorii calareti. Dar va veni vremea cand nu va mai avea cine sa le calareasca caii”, intuieste Costea, care deplange lipsa de interes la nivel national. Tot din pasiune, dar fara profesionisti autohtoni, s-a nascut si Clubul Arkadia, unde potcovarul e venit din Franta. Emilia Dumitrescu, proprietara, si-a cumparat primul cal, pe Nuntas, botezat mai tarziu Ciocolata, apoi a ajuns la sase cai, si inca nu s-a decis sa se opreasca. Acum mai tine 17 cai in pensiune si anul asta isi va deschide si o mica pensiune cu restaurant, ca sa organizeze weekenduri de calarie cu toate facilitatile. Vede in Arkadia taramul ei de vis, dar se plange ca Romania nu are o scoala care sa formeze profesionisti. „Calaretii buni s-au format inainte de 1989, de la varste fragede, si acum ii numeri pe degete.Castiga bani lucrand pentru mai multe cluburi. Am zis ca singura solutie pentru a asigura viitorul ar fi ca actualii calareti sa faca cat mai multi copii”, glumeste serios Emilia Dumitrescu.
LOCURI bune de pus saua pe cai
Cluburile din jurul Capitalei va asteapta zilnic, mai putin lunea, cand sunt toate inchise: Arkadia Ciofliceni – strada Al.I. Cuza, satul Ciofliceni, comuna Snagov, telefon 021.352.36.69/ 0722.243.227 – http://www.arkadiahorse.ro.”

-articol preluat din Evenimentul Zilei-

Ra

9 Comments (+add yours?)

  1. marius
    Feb 03, 2010 @ 11:46:42

    I Love , New York..suna bine. notat!

    Reply

  2. cinenicinutegandesti
    Feb 14, 2010 @ 18:15:27

    Ms mult de recomandari si de aprecieri,
    Almasi Maria &cinenicinutegandesti

    Reply

  3. Trackback: My new look « Ra3pop's Blog
  4. adn
    Jul 03, 2010 @ 03:57:33

    da, f dragut “letters to Juliet”, eu una l-am vazut singura ūüôā

    Reply

  5. Trackback: 2010 in review « Ra3pop's Blog
  6. ticu
    Jan 03, 2012 @ 15:47:36

    ce vrajeala aiurita cu cirpa asta in cur de Medelet Florian un hot de buzunare care a facut avere in danemarca furind carti de credit dela batrine deunde naibi a ajuns domn peste noapte asta ca imi vin draci sa aud asta ,tot il dati om de afaceri pe asta ,e normal oricine are bani stie sa faca ceva cu ei o saracie de om sa inchis in restaurant casa nu mai ceara nimeni nimic dela el

    Reply

    • Ra
      Jan 03, 2012 @ 16:18:20

      hey, nu ma intereseaza absolut deloc cum a facut omul acesta bani, in schimb ar trebui sa te deranjeze pe tine ca nu scrii corect dpdv gramatical ;)!!!!

      Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: