Vreau TIMP!!!

Nu am niciodata timp. Traiesc alergand. 

Mananc in viteza, iubesc in viteza si dorm putin. De dimineata pana seara, uneori parca particip la o cursa. M-am trezit ca a trecut primavara, vara, toamna si inca o iarna au trecut deja!! By the way, e toamna deja de ceva timp! V-ati bucurat vreunul de ea? Anii trec in fuga si ei. Anii mei, ai tai, ai lor – a celor care trec in fuga prin viata noastra. A mea si a ta. Ne “ardem” viata intre casa si servici si ajungem sa ne amintim numai zgomotul tastaturii si al aerului conditionat. Ne inchidem in spatele unui calculator si ne gandim ca acela este un fel de fereastra catre alta lume. Hey, lumea este afara!!! 

Visez pe Google, rad pe facebook, primesc cereri de prietenie pe messenger!! Amintirile mi le pastrez pe un perete, virtual si acela…

Imi traiesc iubirea cu ajutorul telefonului, trimitand scurte mesaje si ne vedem prin intermediul pozelor trimise pe whatsapp si imi imaginez ca aceasta este fericirea. Aloooo, fericirea e acolo unde esti tu si eu ar trebui sa fiu langa tine, nu la sute de km departare!!!!

Ma duc la culcare citind ultimele stiri pe internet, ma trezesc apoi in acelasi mod ca in ziua anterioara si o iau de la capat. Alerg. Ma amagesc ca stiu ce fac. Nu-i sun destul de des pe cei la care tin si cand ma suna ei le spun ca nu am timp destul. Pentru ca traiesc in fuga…

Vorbesc mai mult la telefon decat fata-in-fata, chiar si cu prietenii. Cateodata evadez intr-o vacanta si atunci raman tot conectata la telefon pentru ca ma leaga de internet si ma trezesc ca mi-a trecut si vacanta! Cand a fost ultima data cand ti-ai inchis telefonul pentru mai mult timp? Eu nu tin minte sa o fi facut, insa imi doresc asta din ce in ce mai mult. 

O iau de la capat apoi, la fel de stressata, inveninata, avara, mereu la fel, ca o masina rigida care nu mai simte. Ma simt prizoniera propriei vieti si a unui sistem impus de altii. Daca m-as oprii, as avea aceeasi senzatie pe care o ai cand pierzi un tren de sub ochii tai. Ultimul tren, poate.

Citesc titluri, dar uit povestile lor. Pentru ca nu e TIMP! 

Acum imi dau seama ca pentru a face parte din aceasta lume nu e neaparat nevoie sa mergi la pas cu ea. Incerc sa imi stabilesc proprii pasi, ritmul meu. Uneori as vrea sa imi cer timpul pierdut inapoi, dar nu am timp sa o fac nici pe asta…

Ra

Advertisements

3 Comments (+add yours?)

  1. Oana Andreea
    Oct 23, 2012 @ 21:54:37

    Asa e Ra, nu e timp…pentru ca mereu alergam intr-o parte sau alta grabiti, pentru ca asa ne impune societatea aceasta moderna care cunoaste doar un stil de viata: fast…Poate daca am trai asa cum simtim, in ritmul nostru, timpul ar fi suficient..
    Pupici!

    Reply

  2. cristina
    Oct 25, 2012 @ 12:03:11

    “Oamenii trebuie sa înteleaga ca nimeni nu triseaza, uneori câstigam, alteori pierdem. Nu astepta sa-ti se dea ceva înapoi, nu astepta sa ti se recunoasca efortul, sa ti se descopere geniul, sa ti se înteleaga iubirea. Încheie niste etape. Nu din orgoliu, din neputinta sau mândrie, ci pur si simplu pentru ca acel lucru nu se mai potriveste cu viata ta. Închide usa, schimba discul, fa curat în casa, sterge praful. Înceteaza sa mai fii cine erai si transforma-te în cine esti!”P.C……CURAJ!

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: