Nu stiu d’astea :)))))

Vine cateodata, pentru fiecare dintre noi, perioada aceea in care nu iti gasesti locul, nu stii ce vrei sa faci in viitorul apropiat, iar la cel indepartat iti este frica si sa te gandesti! Sunt momente in care doar imi doresc sa fug de toate si de toti, sa ma ascund undeva, unde sa nu ma vada nimeni, dar de unde sa-i pot vedea pe toti. Sunt momente in care realizezi cat de recunoscator trebuie sa fii pentru tot ceea ce ai, pentru familie, pentru prietenii care asemeni vinului, sunt mai buni odata cu trecerea timpului, pentru bunurile materiale pe care le detii, pentru locul in care traiesti, pentru viata pe care o ai. Si sunt momente in care esti dezamagit, in care ai pierdut increderea in toti cei din jurul tau, in care nu mai speri ca ceva bun se poate intampla… Sunt zile in care emani fericire prin toti porii, nopti in care te indragostesti de zeci de ori si dimineti in care te trezesti zambind fara motiv… Pe toate, bineinteles, le platesti cu toate momentele de ratacire, cu noptile in care adormi plangand si cu diminetile in care nimic nu face sens… Si nu reusesc sa inteleg daca sunt mai multe zambete sau mai multe lacrimi in viata mea, daca diminetile mele sunt preponderent fericite sau daca deschid ochii si ma intreb ce caut eu in viata mea. Probabil ca se echilibreaza cumva toate acestea, insa eu mi-as dori ca toate amintirile mele sa aiba miros de primavara, aroma de dragoste, stralucirea verii si ceva din magia iernii. As vrea ca toata treaba asta cu dorinta de a o lua de la inceput sa fie o chestie trecatoare, sa ma trezesc maine si sa spun ca vreau sa raman… Si sa o fac… 

La fel cum sper ca peste un timp, definit sau nu, sa pot scrie aici cu sufletul impacat, cu inima bubuind de la prea multa fericire si cu un zambet tamp intiparit pe fata!! 

E clar ca nici unul dintre noi nu stie ce il asteapta in clipa urmatoare, la urmatorul pas, si poate ca acesta este si farmecul vietii, sa treci prin ea luand totul ca pe un surprise party de la care nu stii ce sa astepti, dar neaparat iti aduce bucurie, insa eu imi doresc in acest moment un glob fermecat in care sa ma vad de acum inainte pas cu pas pana cand nu voi mai fi. Sa stiu ce se va alege de mine, unde ma vor indrepta pasii, de cate ori imi voi mai pierde capul nebuneste , cate esecuri si dezamagiri voi mai avea… 

Si poate ca in acest fel mi-as gasi linistea, incetand sa ma mai intreb care e scopul, daca e bine sau daca e rau ce fac… 

But, cheer up, am o zi intreaga in fata azi, maine ma astepata o alta si tot asa. Un zambet mare si tamp (cum imi place sa spun), stralucirea in ochi si bucuria in suflet, acestea sunt armele mele in fata destinului. 

P.S. de ce ACUM trebuie sa fie totul atat de bine? 

Ra

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: