A venit, a venit toamna

Cred ca a venit toamna. Da, chiar daca dpdv calendaristic suntem inca in luna lui cuptor (“e august, nu degeaba-i spune <luna lui cuptor>” mi-a spus Andreea zilele trecute), peste mine a venit toamna. Diminetile sunt racoroase (ieri am plecat la aeroport cu caldura pornita in masina, sa nu radeti) si serile friguroase (aici, langa lac, e si umezeala si sunt cu atat mai friguroase), iar vantul deja isi face de cap in timpul zilei.

De cate ori vine toamna si totul in jur incepe sa capete culori pamantii-aurii-rosiatice, gandul meu fuce la NY si asta pentru ca atat de mult mi-ai laudat NY-ul toamna, incat nu imi imaginez sa-l vad in alt anotimp. Si nici sa o fac fara tine. Ciudat, cum iarna ma duce cu gandul la tine si la orasul in care traiesti acum. Ciudat pe dracu’!!!! E normal sa ma duca cu gandul la tine, traiesti intr-o iarna aproape continuaaa!! :)) Haha! Nu prea imi ies glumele in dimineata aceasta… Poate pentru ca in vara asta am incercat sa iau o pauza. De toamna, de iarna si de tine. Nu mi-a iesit… Ce sa crezi? Nu din vina mea! “Te asteptai la raspunsul asta?”

A venit toamna, acum trece septembrie, vine octombrie si imediat o sa ma trezsc in dulcele noiembrie, prinsa, captiva in febra pregatirilor pentru Sarbatori. Iar rece, iar zapada, iar tristete. Iar decembrie. (O sa iau iar numaratoarea de la capat, o sa numar iar pasi facuti fara tine. Acum as putea sa ince sa-i numar si pe cei din casa, doar locuiesc intr-o casa mai mare… La asta nu m-am gandit niciodata, sa numar pana si pasii pe care-i fac prin casa fara tine…) Apoi o sa vina ianuarie. Cu linistea ei inghetata, ianuarie al regasirii interioare, ianuarie al planurilor (care de cele mai multe ori esueaza lamentabil), ianuarie alb, ianuarie trist, ianuarie in papuci roz…

Anul trecut pe vremea asta tocmai petrecusem un weekend cu tine, adormisem razand pentru ca niciodata nu te-am auzit vorbind atat de mult si facand atatea glume. Cine se gandea ca ai sa mori in numai cateva luni??? Plecat la razboi?! 

Niciodata nu m-am gandit ca ma vei lasa in mijlocul unui aeroport plin de oameni, plangand, dupa ce mi-ai promis ca ai sa te intorci, ca nu pleci pentru totdeauna, ca nu ai sa mori… 

Fie-ti tarana usoara, dragul meu… Sufletului meu i se inchid ranile in timp ce tu te racesti departe…

Ra

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: