Semne de intrebare

Cred ca starea mea civila, ca sa ma exprim asa, ridica semne de intrebare. Nici eu nu stiu carui fapt se datoreaza aceasta singuratate prelungita ;). Nu e una impusa de mine si mentinuta printr-un auto-control si o vointa de fier. Caci, Dumnezeu mi-e martor, cad prada tentatiilor mai rau decat un copil in fata unei vitrine de dulciuri :). Insa, probabil dramul de ghinion combinat cu “toti barbatii buni sunt ai altor femei sau sunt homosexuali”, rezulta a fi SINGLE. As completa cu happy in love with life and single ;).

Dar de aici si pana la a mi se cere sa arat poze cu mine si cu “un barbat” sau “barbati” mi se pare cale lunga si oarecum destul de deplasat. Do I need to prove somethin’ or what, dude??!! Nu imi place sa vorbesc despre cel care mi-a “furat” cei mai multi si poate cei mai frumosi ani (cu voia mea, bineinteles) pentru ca reactiile sunt doua: oamenii ori se sperie, ori se mira si ambele duc la o schimbare de comportament fata de mine pentru ca automat judeca. Fara sa cunoasca. Doar de dragul de a o face. Ca si cum stiu ei mai bine pentru ca au stat ei in casa cu acel om 4 ani, nu eu ;). Nu vreau si nu pot vorbi despre cel care imi saruta sufletul cu zambetul lui pentru ca este vorba despre cea mai nepretuita comoara a mea si cine si-ar arata comoara si ar dezvalui locul unde o tine ascunsa? Nu are rost sa vorbesc despre privirile furate, saruturile furate si ele, despre intalnirile de-a lungul unor perioade scurte de timp si nici despre cei care nu reusesc sa imi trezeasca nici o emotie atunci cand ma uit in urma, cautand ceva cu care sa-i identific… 

Cred ca numai eu stiu cat de mult imi doresc sa ma indragostesc, sa rad fara motiv cat e ziua de lunga, sa fredonez cantece vesele fara sa le fi auzit undeva, sa am sclipirea aceea in ochi (pe care atat de mult as vrea-o inapoi) si sa mi se para totul mai usor si mai frumos, doar pentru ca exista EL… Din pacate nu se intampla nimic programat in viata. Din fericire savurez fiecare moment pe care mi-l pot (inca) oferi cu mine insami. Momente, pe care in cuplu sau in familie (atunci cand apar si tancii) nu le mai ai, oricat ti le-ai dori. 

Asa ca, pls mind your own business and let mine… :-P!!! 

Ra

Advertisements

3 Comments (+add yours?)

  1. byanca
    Jul 12, 2011 @ 01:09:40

    nu iti bate capul pentru ca desi suna a cliseu realitatea e ca asa ceva tre’ sa traiesti ca sa intelegi ….doar si eu am un motiv pentru care te citesc…la fel probabil ca si multi alti de pe aici … si anume ca ma regasesc …. nu ma laud cu asta mai degraba uneori imi plang iubirea odata cu tine ….

    Reply

    • Ra
      Jul 12, 2011 @ 09:48:18

      Buna Bianca, nu imi bat capul, dar anumite intamplari nu le pot digera atat de bine pe cat as vrea ;)!
      Pups!

      Reply

  2. larisa
    Jul 21, 2011 @ 21:09:57

    Poate e mai bine asa…din pacate asta e ironia sortii.Oare chiar nu le putem avea pe toate?dar macar sa avem partea de dragoste si fericire acel lucru care sa te faca sa te simti implinit ,oare cerem prea mult?
    pup scumpo

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: