Oameni si cai, partea a 2a

Multa lume se intreaba cum de tocmai acum a izbucnit acest haos in ceea ce priveste caii salbatici din padurea Letea, Delta Dunarii.

Cel caruia trebuie sa-i multumim noi si calutii salvati, este Kuki Barbuceanu de la fundatia Vier Pfoten. Kuki ducea furaje cailor din Delta, iarna, prin intermediul fundatiei si a aflat de la sateni ceea ce se intampla cu caii salbatici. Ei erau prinsi de catre tarani, vanduti pe nimic (100 ron) unui samsar care mai apoi facea toate aranjamentele ca ei sa ajunga buni de macelarit la abator.

Parerea mea este ca ar fi putut macar sa-i trateze de la inceput, pana la sfarsit, asa cum se cuvine. Nu sa-i prinda in mod brutal, sa-i inchida undeva, sa-i tina nemancati, nebauti si sa le aplice batai si alte rele tratamente care au provocat cailor rani foarte grave. Si pot sa inteleg, chiar daca nu pot sa accept, ca mai apoi ii transporta si vindea la abator, unde erau omorati in conditii ok, fara sa sufere. Pana la urma rostul vietii este asa la toate speciile. Cel mai puternic, il omoara pe cel mai slab, pentru a supravietui. Dar nu in acest fel.

Kuki stia despre ceea ce se intampla acolo, dar doar din auzite. Nu avea dovezi palpabile a ceea ce se intampla. Nu descoperise nici un transport si nici un loc unde erau tinuti caii de cand erau prinsi si pana cand se strangeau destui, cat sa fie transportati la abator.

Pana in ziua in care a ajuns intr-un asemenea loc, a mers zeci de km pe jos, noaptea, pentru a nu fi descoperit de oamenii rai si a incercat chiar sa elibereze caii inchisi in acele tarcuri ingrozitoare. A riscat, dar a meritat. Nu a reusit sa elibereze caii pe ascuns, dar macar a vazut cu ochii lui ceea ce se intampla acolo. A anuntat televiziunile, a facut poze si a pus pozele pe fcbk si de aici stiti cu totii. AU urmat zile de cosmar in Letea, atat pentru oameni, cat si pentru caii inchisi in acel loc. Caii erau cand incarcati, cand descarcati pentru a fi transportati. In tara, pe fcbk, oamenii au dat dovada de mai mult decat de solidaritate, au raspuns intr-un mod fara precedent in Romania si au reactionat in consecinta.

In acele zile ma aflm la Sighisoara, la primul show ecvestru international de la noi din tara si vedeam pe net, in camera de hotel, ce postau oamenii care strigau dupa ajutor pentru acei caluti. Am plans neputincioasa vazand acele imagini si oricine ma cunoaste stie ca iubesc caii, asa cum iubesc oxigenul si viata insasi. Recunosc, daca era vorba despre alte animale, nu as fi reactionat la fel. Nu spun ca nu as fi ajutat sau ca nu as fi suferit, dar nu as fi stat ca leul in cusca cu gandul la ceea ce suportau aceste animale nobile. De exemplu, de curand au fost ucisi 200 de caini la Botosani. Am refuzat sa citesc si sa vad orice poza cu ceea ce s-a intamplat, pentru a nu imi face rau si a nu ma incarca cu asemenea emotii. In ceea ce priveste caii, ma uitam si plangeam. De tristete si de furie. As fi vrut sa pot sa le aplic aceleasi tratamente celor care au chinuit caii zile in sir…

Intr-un final, o parte dintre caii stransi in acel tarc din delta, au fost incarcati intr-un tir, claie peste gramada, asa raniti cum erau si au luat drumul spre abator.

Oameni din Bucuresti si din alte orase ale tarii, care au urmarit, ca si mine, cu sufletul la gura, cu inima stransa si cu lacrimi in ochi, povestea lor, au pornit sa opreasca acel tir al mortii, asa cum la-u denumit. Au luat cu ei lanturi si lacate sa se lege de tir in caz de nevoie, erau cu totii atat de disperati, incat ar fi facut orice ca sa salveze caii. Iubita lui Kuki, Roxana Radu, o fata extraordinara, avea in minte sa intre cu masina sub tir, daca altfel nu se putea opri. Pe principiul: mergem pana la capat, chiar daca se intampla o tragedie, cumva trebuie sa-i oprim. Inca mi se face pielea de gaina si mi se umezesc ochii cand ma gandesc la oamenii acestia si la ce au trait in acele momente. Li s-a alaturat si Cristina Topescu si consider ca prezenta ei, ca persoana publica, a ajutat mult. Oamenii, 15 masini, au plecat in coloana, sa opreasca de la moarte, caii. Erau oameni care nu se cunosteau, nu au vorbit inainte, ci pur si simplu aveau un tel comun de atins.

Tirul a fost oprit mai intai in comuna Viziru de catre politia locala, dar a fost lasat sa isi continue drumul. Apoi, putin dupa miezul noptii a fost oprit iar de politie in orasul Ianca, de data aceasta fiind retinut soferul, pentru transportul neregulamentar al cailor. Caii au stat in tir aproape 9 ore pe barja pe Dunare, apoi tot drumul din Tulcea pana in Ianca si de la miezul noptii pana dimineata cand au fost descarcati acolo unde sunt acum. Probabil ca sunt mai mult de 24 de ore de chin pentru niste animale infometate, deshidratate, insetate, batute, incarcate in tir cu lopeti, furci si rangi. In tir se aflau la gramada manji, iepe si armasari. Armasarii se pot bate intre ei. Erau in tir 52 de cai, intr-un spatiu unde nu incapeau mai mult de 30. Se calcasera in picioare intre ei. Erau speriati si slabiti. Probabil ca niciunul dintre cai nu intelegea ce are omul cu ei, pentru a-i chinui in acest fel, cu o asemenea cruzime.

Toata noaptea, cei care au mers in urma tirului si au ramas langa caluti, au dat telefoane si au cautat pe net o locatie unde sa poata descarca din tir, caii. Au dat, pana la urma, de o ferma in localitatea Urleasca. Nu stiu inca numele intreg al proprietarilor, dar am sa intreb si am sa revin cu un update. 

Caii au fost descarcati dimineata abea, in incinta fermei nr 8. 

Conditiile in care erau calutii, in momentul in care au fost descarcati, le puteti vedea in urmatoarele filmulete. Care, chiar daca sunt extrem de scurte, spun mai mult decat un milion de cuvinte. 

 

Au urmat clipe de cosmar inca, pentru cei aflati acolo. Imi imaginez doar disperarea, tristetea si durerea pe care le-au simtit, aflandu-se fata in fata cu moartea, care incerca sa le ia calutii.

Acesti oameni minunati au salvat caii, dupa mai bine de 30 de ore de stat inchisi in acel tir si dupa multe zile de chin in Letea.

Din pacate, nu au avut toti aceeasi putere sa supravietuiasca. In tir se aflau deja 2 cai morti…

Am sa revin, curand, cu o continuare a povestirii. 

Milioane de multumiri si ganduri de apreciere celor de la Vier Pfoten, GIA, oamenilor care au facut tot acest miracol posibil si celor care au sarit in ajutorarea cailor prin orice mijloc posibil. Fie ca au share-uit informatii, apeluri de ajutor pe fcbk, fie ca au mers acolo sau au donat bani/medicamente si produse necesare tratarii cailor.

Nimic, niciodata, nu va fi de ajuns pentru a-i rasplati pe acestia!!!!

Ra

Advertisements

4 Comments (+add yours?)

  1. Ioana
    Jun 05, 2011 @ 09:22:02

    Toata chestia a plecat de la VF.
    Cum se explica prezenta lui Kuki chiar in acea noapte la locul respectiv.Ong-urile stiau ca animalele se vand de ani buni, ei au recunoscut.
    Sau hmmm:Omul potrivit la locul potrivit:))
    De ce nu zici si de cei de la Ecvin Protect care au grija de caii din Letea…si acei cai au fost salvati din acelasi tir…

    Reply

    • Ra
      Jun 05, 2011 @ 12:51:20

      Buna Ioana (sau dana), imi cer scuze daca am omis ceva sau am scris ceva in neregula. Eu am spus povestea, asa cum am trait-o eu. Ins ensul ca nu am vazut pe nimeni la Urleasca de la Ecvin Protect, nu am stat (personal) cu nimeni de vb, nu am strans balegar, cosit, adapat sau hranit caii cu altcineva in afara de voluntari sau Vier Pfoten sau Gia… Asadar nu aveam cum sa fiu informata despre existenta celor de la Ecvin Protect si lucrurile minunate pe care ei le fac pt calutii din Delta. daca vrei, te rog da-mi un mail pe adresa mae (ra_3pop@yahoo.com) si povesteste-mi despre ei, am sa le laud initiative, eforturile si grija fata de cai. Multumesc si inca o data, imi cer scuze!!

      Reply

  2. lucaci arnold
    Jun 10, 2011 @ 01:46:40

    totusi interesant daka ong-urile au stiut de ce naiba nu au actionat?mi se pare absurd deoarece legi avem…

    Reply

    • Ra
      Jun 11, 2011 @ 08:22:36

      Pentru ca, asa cum am spus, nu aveau nici o dovada, stiau doar din cele ce le povesteau unii dintre localnici….

      Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: