Il mio Princippe Azzurro

Cand s-a luminat de ziua, eu inca dormeam linistita in patul meu visand la Fat-Frumos… Nu la cel din basme, ci la Fat-Frumos-ul meu de departe, cel care imi saruta sufletul cu un zambet.

M-am trezit acum cu soarele mangaindu-mi chipul si gandindu-ma ca as putea dormi asa pana cand ar veni el sa ma trezeasca cu sarutul sau. El e eroul meu, e cel pe care il visez cand dorm si pe care il astept cand sunt treaza. NU stie nici el sa imi spuna cand va veni iar la mine, iar eu sunt aproape de a imi pierde speranta. Vocea lui e singura care imi da putere, curaj si rabdare. Nu stiu daca va mai veni vreodata macar, dar as vrea sa cred ca face eforturi ca sa se intoarca la mine intr-o zi. Sa ma stranga in brate, sa ma sarute cu toata dragostea si cu tot dorul care s-au strans de cand nu ne-am mai vazut. Era octombrie, asta imi amintesc, altceva nimic… sau poate ca… Vag, din ce in ce mai sters imi amintesc hohotele de ras atunci cand ma gadila pana aproape de lesin ;). Singurele care ma mai tin conectata la aceasta dragoste fara sanse, sunt amintirile pe care le am impreuna cu el. Toate realizarile mele i se datoreaza lui, tot ceea ce stiu m-a invatat el, cele mai frumoase povesti inainte de culcare, mi le-a spus el. In orice vacanta frumoasa l-am avut cu mine. In gand. Langa el am invatat cum miroase pamantul dupa ploaie si cate culori poate sa aiba trandafirul. Am perceput o iarna aspra ca fiind frumoasa, poate cea mai frumoasa. Doar pentru ca il aveam pe el alaturi. Langa el am invatat sa separ mirosurile, aromele. In aroma si mirosul lui si a celorlalti. Pentru el am invatat ca singurul secret in bucatarie este sa pui dragoste atunci cand gatesti. Galustile cu prune (dupa reteta lui) nu au fost nicicand mai bune decat atunci cand le-am facut pentru el. Langa el am invatat ca orice as face, daca imi doresc indeajuns sa reusesc, asa va fi. Sunt atat de multe detalii lipsite de importanta pentru multi, dar pentru mine sunt totul. Pentru ca il includ pe el. Langa el, pentru el, am invatat ca e nevoie de incredere si speranta pentru a ajunge la capatul unui drum lung si anevoios, care de cele mai multe ori pare imposibil de dus la sfarsit… Langa el, uneori mi-am pierdut echilibrul. Dar a fost mereu acolo sa ma ridice, sa ma sustina, sa faca pas dupa pas cu mine, regasindu-mi echilibrul, puterea si speranta. Aceasta a fost mereu puterea lui cea mai mare. Sa ma tina in echilibru, sa imi dea incredere si curaj. Sa ma faca sa cred ca pot muta muntii din loc. Ceea ce nu stie el si nu a stiut niciodata e ca eu chiar pot sa mut muntii din loc… Dar numai cu el alaturi. 

Acum, in dimineata aceasta, sunt sigura de un singur lucru: daca el e departe acum, este doar pentru a avea de unde sa se intoarca la mine… 

Ra

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: