Pasageri (II)

Am putin timp inainte de cursa de azi si m-am gandit ca v-ar placea sa va povestesc o intamplare haioasa cu un minor neinsotit, de pe vremea in care lucram la Blue Air. Dupa ce v-ati mirat ca e posibil ca o mama sa isi inchida copilul in compartimementul de bagaje, acum pregatiti-va sa radeti (si) de mine putin :).

Cred ca am mai spus ca orice caz medical, daca e sa fie, va fi pe cursele mele. Nu stiu cat de medical poate fi considerat acest caz, dar cu siguranta, la inceput, eu l-am banuit a fi un caz medical ce trebuie tratat cu toata seriozitatea.

Minorul neinsotit este un copil (minor, desigur) care calatoreste neinsotit de o persoana adulta. Pentru a fi posibil acest lucru, el se preda in baza unor acte unui agent de sol care il aduce la avion si tot pe baza unor acte il ia senior cabin crew in grija si il preda la destinatie unui (alt) agent care il conduce la cei ce il asteapta si astfel el ajunge cu bine si toata lumea e fericita. De obicei acestora li se acorda atentie speciala si nu poti condamna pe nimeni pentru ca cine nu iubeste copii? Sunt pur si simplu atat de draguti!!

Minorul despre care va povestesc acum calatorea de la Valencia la Bucuresti, nu m-am uitat pe actele lui sa vad cati ani avea, dar estimez ca undeva intre 10 si 13 ani, era un grasut pe genul Geek, cu ochelari patrati si lentile groase ;). Haios asa, parea venit din filmele “american pie”. Este adus la avion, noi il conducem la locul lui, ii explicam cum sa ne cheme in caz ca are nevoie si ii spunem tot ce trebuie sa stie un minor neinsotit. Pana aici totul parea normal. Inchiseseram usile avionului, ne pregateam sa primim aprobarea de a incepe rulajul si eu imi asezam demo kit-ul pe primul rand de scaune in asteptarea demonstratiei care urma sa inceapa in curand. Cand… uitandu-ma la minorul nostru, ce vad? Era rosu ca racul la fata, avea bruboane de transpiratie pe chip – asemenatoare cu roua de pe flori, ce sa o mai lungesc – perspectivele nu erau imbucuratoare in ceea ce-l privea. Normal ca stiindu-ma cu musca pe caciula in ceea ce priveste pasagerii si cazurile medicale, am lasat tot si m-am dus intr-un suflet la minorul nostru. Dragastoasa si dulce ca mierea, am inceput sa-l mangai pe cap intrebandu-l ce are, ce simte, ce-l doare… Mi-a spus, tinandu-se cu mana de zona inghinala si aproape plangand ca il doare acolo jos… Drace!!! Am innebunit!!! Si alte intrebari: te-a mai durut vreodata? faci vreun tratament? iei vreo pastila? ai emotii? ai nevoie la toaleta? te-ai abtinut sa iti faci nevoile in aeroport?  Minorul nostru stia sa raspunda doar cu NU. Nu il mai duruse, nu facea nici un tratament, nu lua nici o pastila, nu facea pe el, nu se abtinuse in aeroport, nu avea emotii, nu ii era frica de zbor, nu stia ce i se intampla. Doar ca il doare acolo jos… pana la urma imi iau inima in dinti si il intreb: te doare putulica? Si raspunsul lui m-a lovit ca un fulger: “nu… mai jos!!”.

Acum va dau voie sa radeti de mine, in mintea mea era ca daca il doare mai jos si nu il doare putulica, sigur il doare funduletul.  Am omis cu desavarsire ca intre putulica si fundulet mai exista niste chestii, niste treburi barbatesti…

Am lasat minorul si m-am dus sa raportez sefei de cabina: “avem o problema, pe minorul nostru il doare acolo jos, cred ca la fundulet pt ca mi-a spus ca nu e putulica, ci mai jos!”. Bineinteles ca nu m-a crezut si s-a pus pe ras, dar si-a revenit repede vazandu-mi fata serioasa. Si calvarul (minorului) a luat-o de la capat pentru ca si sefa l-a supus aceluiasi sir de intrebari si l-a mangaiat la fel cum o facusem si eu inainte. Ceea ce era total gresit. Vazand amandoua ca nu o scoatem la capat, am decis sa-i spunem comandantului ca avem o problema careia nu-i gasim rezolvarea. Deja pasagerii din jur nu intelegeau ce se intampla si cei de langa copil il luasera si ei la intrebari, iar minorul aproape ca plangea speriat, neintelegand ce i se intampla si tinandu-se in continuare cu mana de zona inghinala :-P.

 Bun, zis si facut, i-am spus toate acestea lui Cpt si el a zambit spunandu-ne sa-i aducem minorul in cockpit si sa-i lasam singuri. Va dati seama ca toata tarasenia asta ne-a intarziat putin. Noi am asteptat mai rau decat asteapta un copil mic Craciunul, sa vedem ce ne spune Cpt, daca rezolva el misterul.

Dupa cateva minute, care au parut o eternitate, ne cheama sa luam minorul si sa-l ducem la locul lui, ii daduse si o prajitura si parea ca e mult mai linistit si relaxat, nu mai era nici rosu la fata si nici transpirat. Il conducem la locul lui sub privirile curioase ale pasagerilor si apoi mergem sa-l intrebam pe Cpt care era problema…

Surpriza!! Minorul tocmai devenise barbat…!! Avea ceea ce se numeste prima lui erectie… De unde sperietura si mirarea si neintelegerea in legatura cu ceea ce i se intampla… 

Intram in cockpit si Cpt ne spune: “gata, s-a rezolvat problema. I-am explicat ca acum e barbat si trebuie sa inchida ochii, sa inghita in sec si sa astepte sa-i treaca, de acum asa e!! Si tu, mah Raluca, nu stii ce e mai jos de putulica si putea sa-l doara? Pai trebuie sa inveti putina anatomie!!”

Ra 

Advertisements

5 Comments (+add yours?)

  1. Madalina
    Apr 22, 2011 @ 00:01:56

    Mersi ca mi-ai adus zambetul pe buze! Sarbatori Pascale fericite!

    Reply

  2. Razvan
    Apr 23, 2011 @ 19:55:20

    Daca fac si eu asa, ma ia captain in cockpit?:)) 😀 Paste fericit!

    Reply

  3. danut
    May 09, 2011 @ 10:58:26

    :))))foarte tare….:) …rad de unul singur prin casa….super

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: