Nu inteleg…

…de ce unii se grabesc sa ma judece si sa isi imagineze ca ma cunosc si ma inteleg doar pentru ca mi-au citit aici cateva randuri scrise, de multe ori numai pentru mine? Asa cum i-am raspuns unei fete, intr-un comentariu, ceea ce fac acesti oameni e asemenator cu incercarea de a vizualiza imaginea finala a unui puzzle vazand doar o piesa. E imposibil sa faci asta. Sunt om si eu si uneori scriu aici, e adevarat. Dar sunt mai mult decat ceea ce cititi aici.

Incercati, va rog, dragii mei – sa nu mai regizati tot felul de filme cu si despre mine, pentru ca am tot atatea bucurii, pe cate neimpliniri am si niciodata nu mi-am pierdut increderea sau speranta, indiferent de ceea ce mi s-a intamplat. Nu e totul chiar atat de tragic cum pare, Andreina ma alinta Drama Queen, deci probabil dramatizez eu tot ceea ce traiesc. Dar nu as mai scrie unele cuvinte atat de frumoase, daca nu as dramatiza. Mie imi place sa vorbesc, cand nu am cu cine sa vorbesc, ma apuc sa scriu. Cand nu voi mai avea cu cine sa vorbesc si nici ce sa scriu, probabil ca voi fi murit…

In rest sunt un om normal, rad mult, chiar daca nu am cum sa arat asta aici. Imi plac plimbarile, ador marea si iubesc soarele, imi place sa imi rasfat prietenii cu feluri de mancare gatite de mine, as dormi lipita de pisica mea daca ar (mai) fi posibil, mi-e dor, iubesc, ma tem, ma cert, ma revolt, cant (pe ascuns mai mult, sa nu se sperie cei din jur), sunt innebunita dupa filmele vazute la cinematograf, nu trece o zi fara sa citesc (carti, nu ziare colorate), as calatori in fiecare zi pentru tot restul vietii de acum inainte, fotografiez cate ceva la tot pasul (sunt o mica japoneza, deh), ma bucur ca un copil mic si acum cand mananc vata de zahar si as putea insira aici nenumarate altele; dupa cum vedeti sunt un om absolut normal, cu bune si cu rele, cu defecte si calitati, cu bucurii si tristeti, cu impliniri si neimpliniri, cu iluzii si deziluzii… Unele ma inspira sa astern cuvinte aici, altele raman scrise doar in sufletul meu…

Va multumesc tuturor celor care ma cititi, dar luati-o ca atare, ca pe niste cuvinte scrise pe o coala virtuala. Atat si nimic mai mult. Nu veniti sa imi spuneti ca nu imi pot echilibra gandurile, viata si credinta in ceva frumos, real sau ca ratacesc intr-o lume mult prea gri. Pana si visele imi sunt colorate, la fel si realitatea…

Si… chiar sunt fericita si multumita, as fi putut sa am mult mai putine, sa fiu mult mai saraca in amintiri si in simtiri… Sunt totusi norocoasa sa stiti.

Cu drag,

Ra

 

Advertisements

8 Comments (+add yours?)

  1. adn
    Apr 07, 2011 @ 15:58:53

    am pus zilele trecut pe facebook: “I just adore Ra3 pops’s blog” , deci sper ca nu faceai referire la mine cand ai scris ce ai scris mai sus :)) nu ma regasesc, dar fiecare gandeste altfel! deci sper ca nu am suparat pe nimeni cu nimic πŸ™‚

    Reply

    • Ra
      Apr 07, 2011 @ 16:54:44

      Buna, Andreea, nu – nu faceam referire la tine, au fost mai multe care s-au adunat si ieri mi-a lasat inca o cititoare un comentariu care m-a facut sa scriu acest post. Nu are cum s ama supere ceea ce ai postat tu pe fcbk, stai linistita, ba chiar iti multumesc!!! Zi frumoasa!!!

      Reply

  2. Andreea
    Apr 07, 2011 @ 19:51:42

    Din pacate unii oameni tind sa ii judece pe ceilalti, sa isi creeze o imagine despre viata lor doar pe baza a ceea ce aud ei sau a ceea ce citesc pe un cont de socializare, pe un blog asa cum e cazul tau. Cum ai spus tu, blogul este doar o coala virtuala pe care insiruim o mica parte din ganduri, insuficienta pentru a forma o imagine despre viata cuiva.
    Tu scrii pe acest blog multe cuvinte frumoase, pe care le citesc intodeauna cu mare placere si in care uneori ma regasesc. Si sunt convinsa ca o multime de oameni iti citesc blogul cu placere.
    Iti doresc numai vise colorate si zile colorate si pline de zambete pentru ca pana la urma viata e frumoasa, indiferent de ce cred altii πŸ™‚

    Reply

  3. adn
    Apr 08, 2011 @ 22:04:58

    ah, ma bucur atunci ca suntem ok πŸ˜€ , n-ai pt ce sa-mi multumesti, eu iti multumesc pt ce faci aici, uneori parca imi citesti gandurile, si le “asterni” asa cum eu nu cred ca as putea… P.s: am fost azi la cumparaturi, am vazut fluturasi si m-am gadit la tine!” πŸ™‚ ;))

    Reply

  4. Madalina
    Apr 10, 2011 @ 20:10:27

    β€œWe can never judge the lives of others, because each person knows only their own pain and renunciation. It’s one thing to feel that you are on the right path, but it’s another to think that yours is the only path.” ( Paulo Coelho)

    β€œWhen you judge another, you do not define them, you define yourself.” (Wayne Dyer)

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: