De ce?

Oare de ce nu ma eliberezi de tine? De ce nu ma lasi sa plec? De ce inca te astept? De ce te cred? De ce imi spui ca nu e momentul acum? Cand va fi? De ce imi spui ca e doar o perioada? De ce dracului nu ai taria sa recunosti ca totul e inutil, ca toata asteptarea asta este in zadar pentru ca niciodata timpul nu va fi de partea noastra? Distanta dintre noi este prea mare, vietile noastre sunt perfect paralele fara cea mai mica sansa de a se intretaia vreodata si eu astept ca proasta ceva ce nu va veni nici azi, nici maine, nici curand si nici mai tarziu. Sau poate ca va fi posibil intr-o alta viata. Una in care nu ai sa mai muncesti mai mult decat este posibil sa isi imagineze cineva, una in care sa nu te intorci in fiecare seara acasa (alta casa) langa alta familie, una in care sa nu tanjesc sa iti aud vocea, una in care sa nu ma intreb ce faci cand esti departe de mine… Una in care sa nu imi mai spui ca discutiile astea nu isi au rostul intre noi si ca trebuie sa am incredere in tine ca va veni timpul sa… Sa ce? – te intreb eu!!! Timpul nu a tinut cu noi nici cand ne-am cunoscut, nici cand eu am plecat si nici cand ne-am regasit. Timpul nu a tinut cu noi nici in noptile care mi s-au parut mereu prea scurte langa tine si nici in zilele in care orele se topeau cand eram langa tine. Timpul nu a tinut cu noi nici cand te-am strigat si nu m-ai auzit si nici cand am plans si nu mi-ai sters lacrimile. Nici macar atunci cand m-ai facut sa rad pentru ca prea putin au durat si acele momente. Timpul nu face decat sa ne indeparteze. La mine e zi, la tine e noapte. Cand eu ma trezesc tu pleci in lumea viselor. Cand eu imi fac rugaciunea inainte de culcare, tu esti in sedinte, nu avem cum sa ne sincronizam… Si nici macar in lumea viselor nu ne putem intalni pentru ca visam in momente diferite si tot pe bietul timp il invinovatesc… Vreau sa te aud mereu, cum sa ma intrebi de ce nu te sun eu??! De ce crezi ca nu te-as suna in fiecare minut? Abea as termina de vorbit si as apela iar numarul tau. Si iar as lua-o de la capat. Dar nu pot sa fac asta. Ce ar insemna sa fac asa ceva?

Credeam ca dupa ce voi vorbi cu tine, ma voi linisti… Nu s-a intamplat asa, nu m-ai linistit nici de data aceasta. Sunt doar dezamagita, simt ca nu sunt sperante si ca ma agat de amintirea unor clipe minunate petrecute impreuna, dar si acelea furate. Furate de la familie, de la prieteni, de la munca, furate de la altii si petrecute cu mine… In concluzie, nu a fost nimic al meu niciodata si probabil daca unul dintre noi nu se opreste la timp, cine stie cate vor urma in viitor…? Cate alte asemenea clipe furate de la unul si de la altul ca sa putem petrece putin timp impreuna?

Ma simt pierduta… Intre amintiri.

M-am ratacit… In lumea viselor, cautandu-te.

Ma apasa… Distanta dintre noi.

Ma doare… Dorul de tine.


Ra

 

Advertisements

16 Comments (+add yours?)

  1. alex
    Mar 27, 2011 @ 10:54:16

    trăieşti prea mult în trecut şi o să îţi cauţi prea târziu viitorul

    Reply

  2. alex
    Mar 27, 2011 @ 11:19:27

    ba nu

    Reply

  3. alex
    Mar 27, 2011 @ 17:35:58

    dacă asta te ajută să reuşeşti, sure 🙂

    Reply

  4. alex
    Mar 27, 2011 @ 18:09:11

    când nu o să mai fii credulă, naivă, toate cele.

    tu pierzi câte un pariu în fiecare zi, dar nu cu mine.

    Reply

    • Ra
      Mar 27, 2011 @ 20:19:30

      Ce tare, acum ar trebui sa nu mai cred in nimeni si nimic si uite asa devenim mai rai si mai inchisi in noi…
      Nu, dragul meu, nu pierd nici un pariu. Greseala e doar cand o faci prima data. Apoi e o chestiune de optiune, de alegere. Nu mai gresesti, ci alegi sa faci asa sau altcumva. Daca aleg sa fac ceva, imi asum intreaga responsabilitate, implicit eventualele regrete… Asta nu inseamna ca gresesc in fiecare zi… Aproape ca am ramas fara oameni in jurul meu, pentru ca tot timpul cand cineva imi tradeaza increderea – renunt la inca un om pe care il credeam apropiat. Unde o sa ma duca asta? La o viata de sihastru, probabil… Insa sunt persoane la care nu vrem sa renuntam. E ca si cu Coca Cola, desi face un rau imens organismului nostru, parca o masa imbelsugata nu e masa fara un pahar de Cola :). Te pup!
      Cum ai sa stii ca nu mai sunt credula, naiva si toate cele?

      Reply

  5. alex
    Mar 27, 2011 @ 20:48:32

    un pariu nu il pierzi în fiecare zi pentru că greşeşti în fiecare zi, ci mai degrabă pentru că trece încă o zi şi amâni “teleportarea” în prezent de pildă.

    nu devii un om mai rău, fără prieteni dacă nu mai eşti credulă sau naivă. orice ne influenţează să fim în multe feluri, nu greşeşti doar prima oară, greşeşti de fiecare dată când iei o decizie neinspirată.

    degeaba te ancorezi în trecut, ca să nu devii măicuţă 😀 să nu faci niciodată din oameni o problemă de cantitate şi cantitate în acelaşi timp, pentru că sunt suficient de mulţi oameni de calitate.

    calităţile tale atrag anumiţi oameni, defectele tale, alţi oameni, aşadar, cauza (mereu cauza) eşti tu pe cine atragi în cercul tău de încredere, şi nu ei.

    mă plictiseşte awaiting moderation thingie

    Reply

    • Ra
      Mar 27, 2011 @ 20:56:38

      Ma refeream la a face aceeasi greseala de doua sau mai multe ori, nu era vb de greseli diferite.
      Cred ca te schimba ca om chestia asta cu a nu mai avea incredere in cei din jur…
      Probabil, dupa cum pui tu problema, am mai multe defecte decat calitati si atrag oameni “defecti”, iubiri “defecte”, intamplari “defecte”, etc…
      Imi pare rau ca te plictiseste sa astepti sa aprob eu comentariile… ;)!
      Imi face placere sa vb cu tine, ca intotdeauna.

      Reply

  6. alex
    Mar 27, 2011 @ 21:03:23

    nu, consider că la tine nu e problema de numărul de calităţi, ci de felul cum laşi pe altcineva să le descopere, să contribuie la acestea.

    eviţi o întâmplare nefericită dacă ştii cum să procedezi, indiferent de calităţi,defecte şi de numărul acestora. un om rău poate gestiona o situaţie foarte bine, şi la fel de bine poate şi un om cu suficiente calităţi.

    eviţi să faci ceva cu un om, făcând ceea ce trebuie, nu pentru că eşti rea sau bună.

    cauza e felul deciziei, momentul ei, iar nu calităţile tale.

    Reply

    • Ra
      Mar 27, 2011 @ 21:06:54

      Si revin la chestia cu incredrea… daca nu mai am incredere in oameni, cum sa-i lasa sa imi descopere calitatile?

      Reply

  7. alex
    Mar 27, 2011 @ 21:21:58

    încrederea nu e o cartelă de acces spre a descoperi calităţile cuiva, nu într-un sens larg desigur. calităţile şi defectele unui om sunt ca un fel de costum, văzut de oricine. ceilalţi nu se interesează suficient de mult de calităţile sau defectele tale, atâta tot ei nu le descoperă, ele sunt acolo demult. încrederea o oferi cui oferă încredere reciprocă şi cine este MAI interesat de calităţile şi defectele tale.

    Reply

  8. Madalina
    Mar 28, 2011 @ 23:02:18

    Buna Raluca! Iti citesc blogul de ceva vreme si am impresia ca te cunosc, macar putin. De aceea iti recomand o carte care mie imi place mult si poate o sa te ajute si pe tine.Ea se numeste Viata pe un peron si e scrisa de Ocatvian Paler.
    Spor la citit daca te hotarasti sa accepti aceasta recomandare!

    Reply

    • Ra
      Mar 29, 2011 @ 08:38:06

      Buna Madi, ma bucur ca mi-ai recomandat cartea. Nu am citit-o, recunosc, dar am gasit citate din ea si mi s-au parut sublime. Octavian Paler este unul dintre preferatii mei cand vine vorba despre scriitorii romani. Iti multumesc ca ma citesti si sper sa mai treci pe aici ;)!
      Zi frumoasa!

      Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: