Provocare, part 2

“Noi cand traim??” Nu stiu daca traim. Cati dintre noi cunosc intradevar raspunsul? Cati dintre noi doresc sa cunoasca raspunsul? Eu cred, ca cea mai mare iluzie a noastra este ca timpul trece…inchid ochii, ma uit in trecut si vad strazi, bulevarde, ma uit in sus si vad, Soarele, Luna, stelele, ma uit in trecut si vad un copil care si-a creat o lume a lui ,o lume in care nu exista decat ziua pe care o traieste, o zi care se repeta continuu… deschid ochii, ma uit in prezent si vad aceleasi strazi, aceleasi bulevarde, ma uit in sus si vad acelasi Soare, aceeasi Luna, aceleasi stele, ma uit in prezent si vad ca acel copil s-a schimbat,”haina” pe care o poarta, de cand s-a nascut, a inceput sa se modifice, sa se uzeze, desi Soarele, Luna, stelele au ramas la fel…si ma intreb…cine a trecut? Eu sau timpul?

Uneori imi imagizez cum ar fi, sa ma pot intoarce in acea lume, creata de acel copil, fie pentru o clipa, fie pentru totdeauna…cu totii am fost copii,cu totii suntem, singura diferenta o face “haina”, care se uzeaza din zi in zi, pana va trebui sa renuntam la ea si sa imbracam una noua.Un lucru este cert, suntem niste trecatori…care devin amintiri.

Sunt atatea lucruri pentru care nu trebuie sa ne facem griji si tot atatea pentru care trebuie sa fim fericiti. Priveste un om, care primeste o suma mare de bani si in acelasi timp priveste un copil, care isi primeste jucaria preferata…bucuria este uriasa, ambii sunt la fel de fericiti, poate copilul mai mult, dar ce s-ar intampla daca
omul ar primii jucaria si copilul banii? Cine ar fi mai trist? Eu cred ca, copilul…

Nu apreciem nimic din jurul nostru, nu vedem ce trebuie vazut, nu auzim ce trebuie auzit, nu simtim ce trebuie simtit…ceea ce cautam este chiar in fata noastra,ma chinui zi de zi…sa deschid ochii tot mai mult…

Maine urmeaza o noua zi…aceeasi zi…

(scris de un cititor, un trecator…)

Ra

Advertisements

1 Comment (+add yours?)

  1. Mario
    Mar 19, 2011 @ 01:15:44

    Trenul fericirii,

    Suntem intr-o gara pustie si asteptam…trenul intarzie, suntem nerabdatori sa ne urcam in el, dar el nu vine,la peronul alaturat un tren isi asteapta calatorii…trenul nostru continua sa intarzie, ca tot ce este frumos, dar asteptarea merita, insa noi saturati de dezamagiri si suferinte, ne-am urca in orice tren indiferent de destinatie, deoarece nu stim cu adevarat ce ne-ar face fericiti sau ce este fericirea.

    Asteptam…asteptarea devine din ce in ce mai grea,mai dureroasa, dar nu renuntam,nu trebuie sa renuntam…se vede ceva, cred ca vine trenul, suntem pregatiti sa ne urcam? Ne urcam, mergem la clasa I, deoarece asteptarile sunt mari, trenul pleaca,destinatia…nu o stim,dar ce mai conteaza,atata timp cat vom fi fericiti…timpul trece, destinatia, in continuare nu o stim…are trenul intarziere?Am ajuns la destinatie, fara sa ne dam seama,am ajuns cu mult timp in urma, cu iluzia ca tot mergem,am tot sperat, am tot visat…trenul, sosise demult…ce dezamagire.

    Am asteptat atata timp,am avut atatea sperante, acum, ne dam seama ca un alt tren ne-a asteptat, atat de mult, atat de aproape, ce orbi am fost…ne-am uitat in departare,dar el a fost atat de aproape…

    Nu trebuie sa mai asteptam nici un tren…deoarece, el ne asteapta pe noi, trebuie doar sa-l gasim…undeva, pe un peron, isi asteapta calatorii…

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: