The lost morning…

M-am trezit si am deschis fereastra. Sa intre aerul rece de decembrie. Sa imi aduc aminte de diminetile in care cineva imi deschidea fereastra si se baga la loc in pat razand de mine ca tremuram… Sa plang de dor, verificand meteo in orasul X, gandindu-ma departe. Dar nu imi curge nici o lacrima. Nu e cu nimic diferita dimineata aceasta de altele. Ca nu te am? Nu te-am avut nici ieri si nu te voi avea nici maine. Cam toate diminetile sunt la fel. Si, stim amandoi ca nu te voi mai avea vreodata asa cum te-am avut iarna trecuta sau vara aceasta. Ma obisnuisem iarna trecuta sa ma trezesc langa tine si sa vad zapada, sa plec dimineata de la tine si sa imi scartaie zapada sub picioare. Intr-un fel, am suferit mai putin iarna trecuta. Nu mi-a fost nici atat de frig, nici atat de dor. Insa acelea sunt zilele speciale din viata mea. Azi e doar o zi obisnuita. O zi in care ma trezesc, deschid fereastra, verific meteo, zambesc amar in coltul gurii, constat ca nu mai am nici lacrimi de varsat, strang din dinti, insir aici cuvinte ce nu vor fi (poate) niciodata citite, imi organizez ziua si cand trag linie realizez ca singura care nu m-a parasit este speranta. Cu toate astea, pana si ea (saracuta) mai are putin si fuge de mine pentru ca in sinea ei stie ca s-a terminat. Stie ca ai uitat toate diminetile in care am fost langa tine cand ai deschis ochii, ai uitat toat noptile in care m-ai cautat langa tine si cand m-ai gasit – m-ai imbratisat cu atata dragoste, incat imi venea sa plang in somn de fericire, ai uitat toate serile in care adormeam povestind sau uitandu-ne la televizor, ori iubindu-ne…, ai uitat rasetele, da – momentele acelea de tortura in care nu te opreai din gadilat si eu aproape ca muream – Doamne, as fi vrut sa incetezi si acum as da orice sa fii aici si sa nu te opresti, sa ma gadili, chiar si de ar fii sa mor asa razand…


Ra

Advertisements

4 Comments (+add yours?)

  1. Lu
    Dec 28, 2010 @ 13:15:36

    Nu te recunosc… citesc si nu-mi vine sa cred cat esti de indragostita si cat de mult suferi… sper sa iti gasesti linistea candva… nu baga postul pe blog

    Reply

    • Ra
      Dec 28, 2010 @ 13:19:55

      Il bag, Lu… Nu ma feresc de nimeni… Si mai ales, nu e vina mea :)! Shit happens like every day… Si azi nu e cu nimic diferita de ieri si nici de maine si tot asa… Nu-s indragostita, iubesc o iluzie. Prea departe de mine si prea greu de crezut si oricat as incerca sa ma apropii, se indeparteaza. Un fel de Mecca, de linie a orizontului sau de himera… Pana la urma, e literatura, fictiune, sunt cuvinte insirate aiurea :)))!!! Chill… Pups si Sarbatori fericite tie si alor tai!!!

      Reply

  2. Irina
    Dec 30, 2010 @ 23:39:46

    Iti citesc randurile si raman uimita cum ma regasesc in sentimentele tale, gandurile tale ……in tine. Acum imi pare rau parca ca nu le mai traiesc…sau ca atunci cand am norocul de-al avea aproape eu ma indepartez. Abia astept sa-ti citesc post-urie peste un an jumatate. Un an nou asa cum iti doresti si sperante mari.

    Reply

    • Ra
      Dec 31, 2010 @ 00:06:47

      Peste un an si jumatate… Va fi la fel, din pacate nu va fi niciodata al meu pe de-a-ntregul si prea putin ma voi bucura de el, prea mult voi continua sa-l iubesc si implicit sa sper… Prea putine sanse voi da celor care le vor cere si poate si merita, din ce in ce mai rau ma voi inchide in lumea mea. Lumea pe care mi-o construiesc zi de zi, din pacate – o lume doar a mea…
      Un an nou minunat!

      Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: