Dureros

Dureros de greu sa asist neputincioasa la inca o plecare de-a ta… Sa raman. Sa pleci tu si eu sa stau doar ca sa te mai astept inca o data. Si apoi, cine imi spune, ca nu ai plecat pentru totdeauna? Ca nu e ultima data cand te vad? Ca te vei intoarce? Sau ca macar ma vei chema la tine? Cine ma asigura ca nu astept in zadar…? TU?! Tu mi-ai spus sa incetez cu plansul pentru ca nu pleci pe front…

Ai dreptate, e inca o plecare…

Pentru tine. Pentru mine e doar alta asteptare. Alta perioada intre acum si data viitoare. Atatia ani de asteptare. Pentru cateva momente de fericire. Da, stiu ca nu au pret si mai stiu ca din vina mea am pierdut dreptul de a stii ce faci… Implicit si acela de a stii cand te intorci… Daca te intorci. Sau daca te intorci la mine.

Inca un “de ce eu, Doamne?” fara raspuns…

Sunt iar in Amsterdam. Anul trecut ti-am scris ca te-am cautat pe strazile aglomerate ale Amsterdamului. Acum stiam ca nu ai cum sa fii aici. Dar parca te zaream printre turisti, parca te amestecai cu localnicii si uneori am tresarit simtind ca ma prinzi de mana usor. Te-am cautat chiar si asa, innebunesc cautandu-te si sunt obosita sa te tot ascunzi. (cat de greu mi-a fost sa ma desprind din bratele tale azi cand am plecat)

Eu ce pot sa fac? Acum mi-ai luat si asteptarea… Inainte de azi am stiut mereu ca va veni “data viitoare” si stiam exact ce avea sa se intample. Stiam intocmai ca vei suna, vom rade putin la telefon, dupa care voi adormi epuizata in bratele tale si dimineata imi vei spune “frumoasa mea”…

Mi-ai spus si azi “frumoasa mea”, dar la plecare…

Mi-ai spus: “du-te la Amsterdam si distreaza-te, odihneste-te” – de fapt ma indemnai sa plec ca sa te caut… Te-a durut si pe tine? Pe mine inca ma doare… Si am inteles cat iti este de greu si tie…

Ce trebuie sa fac acum? Fara sa stiu cat va dura? Fara sa socotesc in gand cand ar trebui sa te intorci la mine…

Nu stiu sa traiesc fara sa te astept, iar acum mi-ai luat si asta… Atat aveam – asteptarea. Asteptarea ne lega, acum ne desparte…

Am avut senzatia asta ciudata azi si stiu ca mi-ai spus ca nu pleci pe front, dar ceva imi spune ca va fi si mai greu de acum inainte…

De ce eu? De ce noi? De ce acum?

Ra

Advertisements

4 Comments (+add yours?)

  1. larisa
    Nov 11, 2010 @ 23:31:58

    Am vazut azi un film foarte interesant si la sfarsitul lui am ramas cu multe semne de intrebare referitoare la fericirea noastra,la dragostea noastra dar mi-au ramas in minte niste cuvinte. oare cati dintre noi traim asa?

    Putem accepta ca relatia noastra
    e un dezastru sa ramanem Ómpreuna oricum
    Putem accepta ca ne contrazicem des,ca abia mai dormim Ómpreun„,dar ca nu putem trai
    unul fara celalalt.
    asa ca traim nefericiti Ómpreuna dar fericiti ca nu suntem despartiti.
    Ne conformam si traim nefericiti de frica schimbarii,de teama ca totul o sa se darame peste noi

    Reply

  2. larisa
    Nov 12, 2010 @ 11:25:57

    un drog al sufletului si avem nevoie de acest drog zi de zi sa supravietuim..

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: