Napoletaneita – part II –

Am scris acum mult timp, mai exact pe 23 iulie 2009, un post care se vrea un mic indrumar spre cunoasterea poporului napoletan. Nu stiu de ce l-am abandonat acolo, fara sa continui a scrie despre napoletani, asa cum ii vad eu. Poate pentru ca la inceput (atunci eram chiar la inceput) nu dadeam atata atentie blogului si nici nu aveam atatia vizitatori.

Imi permit acum, sa va reamintesc despre (celor care l-ati citit de atunci) si sa va initiez in Ź(pe cei care abea acum il vedeti) cunoasterea poporului napoletan. Cu un simplu click aici veti citi prima parte si acum aveti continuarea!! So, enjoy it!!!

Ramasesem la traficul napoletan, care chiar e infernal, dar are ordinea si regulile lui proprii pe care napoletanii le respecta cu strictete!!!

Urmeaza LIMBA NAPOLETANA. Uneori cred ca arta de a vorbi este o inventie napoletana.Arta de a vorbi a fost descoperita inaintea focului chiar, de napoletani, si a fost raspandita in lume pentru binele umanitatii. Asta explica de ce napoletanul iubeste sa vorbeasca. Si vorbesteeee (si aici ma regasesc šŸ˜‰ ). L’hommo neapolitans nu doar ca a inventat arta vorbirii, ba chiar a elaborat un intreg proces de comunicare in care isi foloseste intreg corpul… Napoletanul vorbeste cu mainile, cu ochii, cu nasul si cu urechile. Si nu, nu este vorba de un simplu limbaj al gesturilor, ci de o complexa forma de comunicare pe care napoletanul o aplica in paralel sau alternativ vorbirii.

Dillo co ‘e mani šŸ˜‰

Napoletanul autohton, nascut din mama si din tata napoletan, care la randul lor au numai stramosi napoletani, il putem recunoaste inca din primele luni de viata. Napoletanul invata sa gesticuleze inca din burta mamei. Ecografia este facuta sprea a demonstra ca ceea ce poarta mama in pantec este un copil napoletan veritabil. Si este mai sigura ca un test ADN. De exemplu, copilul inca nenascut va raspunde medicului ecograf cum numai un napoletan ar stii sa o faca. Din aceasta cauza, ecograful este pregatit sa vada in detaliu mana micutului nenascut inca. Daca este napoletan veritabil va raspunde prin gesturi. De obicei, fetusul reactioneaza stimulilor ecografiei, unind degetul mare cu toate celelalte degete ale mainii si miscand pumnul catre corp formuland clasica intrebare napoletana: “ma che vvuo?” (ce vrei?). Imediat se risipesc dubiile si se obtine certitudinea ca in burta mamei se afla un copil napoletan veritabil si sanatos.


Adevaratul napoletan este generos si magnific. La fel si cu limbajul. A dublat, ba chiar a triplat consoanele si a alungit vocalele. Ca sa va dau si exemple: o’ schiattammuorto, cchiattone, mmunnezza, ffeso, bbona…


Toto spunea ” abbundandis in abbundandum”, regula pe care napoletanii o aplica chiar si in vorbire, in orice forma de conversatie cotidiana. Napoletanul este cordial, calduros si expansiv. Daca va va intalni pe strada, nu-i va ajunge un simplu salut. Va va intreba de voi, de rudele voastre, de prietenii vostrii si de vecinii vostrii. In plus va va povesti totul despre el. Si nu e necesar sa fiti prieteni apropiati.

Dictionar:

Ue – ciao

Bonni – buongiorno

Bonasera – Buonasera

Statte bbuono – a presto

Ce verimme – a presto

In conversatia cotidiana, politetea se exprima pana si atunci cand intalneste o simpla cunostiinta. Clasicul Ciao se transforma in:

Ue, Pasqua, ma quantu tiempo ca nun ce verimmo, comme staje? E comme staje a ppappete, a mammete, a soreta, a mugliereta, a figlieta? Jamocenne a pigghia nu babba… Comme rici? Ah nun seje Pasqua? Maggio sbajato. Si Gennaro? No? Salvatore? Nemmanco? Scusasse, ma chi seje? Luigi? Piacere. Tutt’ a posto a famigghia? Comme si cresciuto. Che belle guaglione te si ffatto…

(Buna, pasqua, de cat timp nu ne vedem, ce mai faci? Ce mai fac tatal tau, mama ta, sora ta, nevasta-ta, fi-ta? Hai sa mergem sa mancam un baba. Ce spui? A, nu esti Pasqua? M-am inselat. esti gennaro? Nu? salvatore? Nici macar? Scuze, dar cine esti? luigi? Incantat. Totul bine in familie? Cat ai crescut. Ce baiat frumos te-ai facut…)

In concluzie, la Napoli nu va veti simti niciodata singuri ;).

Ca o curiozitate, multe dintre cuvintele napoletane se aseamana cu cele in romana. Vedeti mai sus “soreta”. Si mai sunt: miercuri, dummeneca… si inca multe altele! Doar nu vreti sa invatati napoetana acum ?!

Imi face placere sa va scriu aici si doua proverbe napoletane.

Quanno ‘o mare e calmo, ogni strunzo e ‘o marenaro. – Cand marea e calma, orice prost e marinar.

Nun basta metterce ‘o ‘rumm: o strunzo nun addeventa babba… – Nu ajunge sa pui rom, prostul nu devine baba ;), e un fel de a spune ca ce se naste rotund, nu moare patrat!

– va urma –

Ra


Advertisements

2 Comments (+add yours?)

  1. mihai
    Nov 13, 2010 @ 00:13:35

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: