Hachiko

Azi am avut day off, zi libera sau puteti citi ca am ramas cu picioarele pe pamant… Desi cu capul in nori, cu gandul la EL si cu inima stransa de dor, macar am stat acasa. Nu am simtit prea mult ca as fi fost libera. Ziua asta libera vine atat de greu si trece atat de repede. Intre a face curat in camara, sifoniere si a dormi putin mai mult – am avut timp sa vad un film deosebit. Trist, dar frumos.

Cand am intrebat ce poveste de dragoste va place mai mult intre Love Story si P.S. I love you, unul dintre raspunsuri a fost Hachiko. Nu l-am luat in ras pentru ca am incredere in cel care mi-a dat acest raspuns. Si nu m-am inselat acordandu-i toata increderea mea. Probabil ca frumusetea acestei povesti de dragoste, exemplu de loialitate si daruire, este mai presus decat orice altceva am vazut pana acum.

Recunosc oarecum timid ca am plans in hohote azi singura acasa, vazand filmul, am inceput sa plang cu Andreina la telefon cand i-am povestit (am plans amandoua, ha) si am plans iar vazand acest clip pe youtube.

Pentru cei care nu au citit descrierea clipului, o aveti aici, asa cum a scris-o cel care a montat clipul.

Hachiko, the legendary Japanese akita, proves that there is nothing more loyal than mans best friend in this modern retelling of a cherished true story. It all begins when a college professor adopts an abandoned dog named Hachiko. The two form such a strong bond that Hachiko walks with the professor to the train station each morning and returns to the station each evening to walk the professor home again. The routine continues until one day the professor does not return to the train station. Hachiko, however, does not give up. He returns to the same train station at the same time, faithfully waiting for his owner to return. Hachiko does this for more than nine years, until his own death. This heartwarming tale that is already the stuff of legend in Japan is finally making its way to America by way of prominent director Lasse Hallstršm. With an equally capable cast, the experience of Hachikos unending loyalty is certain to stay with you. Hachikos story is one of love, unwavering devotion, and the resounding impact one dogs affection can make.

Acest film a fost un prilej bun sa retraiesc amintiri din trecut, amintiri legate de animalele care mi-au marcat copilaria. Nu am cum sa uit de cainele de pe strada bunicii mele. Era cainele vecinilor, dar crescut de mine si iubit de toata strada. Eram mica, probabil ca aveam in jur de 8 ani din cate imi amintesc. I-am pus numele Baiatul si imi aduc aminte ca de fiecare data cand veneam la mamaie ma astepta in capatul strazii dand din coada. Nu s-a intamplat niciodata sa lipseasca, multi ani la rand, pana cand batran fiind a murit. Nu am cum sa il uit vreodata. Apoi imi amintesc de Tomita, pisica pe care am avut-o tot cand eram micuta. A fost primul animal pe care l-am avut in casa. Iesea afara si venea singura la usa apartamentului, era un motan maidanez care nu inceta sa ne surprinda. A venit acasa cu iubita intr-o noapte. Alta data i-a spus tata ca nu e in stare sa prinda nici macar un soarece si a doua zi a venit cu soarecele in gura la usa. Da, nu e poveste, e adevarat. Tomita era cel mai destept motan!!! Apoi draga de Cara, care mi-a murit acum cativa ani si la care ma gandesc si acum, neputand sa ma obisnuiesc cu lipsa ei. Uneori vorbesc despre pisicile mele, uitand ca ea nu mai e… Si acum este Bella, ea imi tine de urat in linistea casei, cu ea dorm si cu ea vorbesc prima data cand intru in casa. Are 15 ani si sper sa traiasca inca pe atat cel putin, pentru ca Bella imi face fiecare zi mai frumoasa!!!!

Voi aveti animale?

Ra

P.S. am uitat sa va spun ca Bella a vazut Hachiko impreuna cu mine astazi ;).

Advertisements

10 Comments (+add yours?)

  1. andreea
    Sep 25, 2010 @ 23:55:21

    buna ,Ra,mi-a placut enorm de mult filmul,doar ca eu am vazut filmul original,japonez,nu am vrut sa il vad pe acesta cu Richard Gere,dar acum vazand thrilerul,imi dau seama ca am gresit.Am plans,binenteles si acum,si plang de cate ori revad secvente din film.Am avut animalute,pisicute,apoi un caine care a murit de dorul tatalui meu.Acum am o pisica….dar e cam obraznicuta,imi zgarie mereu fetita….
    Si,ca sa nu te plictisesc prea mult,inchei..dar nu inainte de a-i multumi Corinei ca mi te-a “scos”in cale.Ma bucur sa te cunosc,si sper ca nu te superi ca voi poposi din cand in cand in “casa” ta.

    Reply

    • Ra
      Sep 26, 2010 @ 00:03:06

      Intotdeauna incantata de oaspeti si mai ales de cai care se simt bine si vor sa revina sau (mai bine) sa nu mai plece ;). Multumesc mult pt vizita. E superb filmul cu Richard Gere si nu numai din cauza actorului, care face un rol de exceptie, dar povestea in sine este absolut minunata… Multumesc Corinei si eu, pentru noii mei prieteni. Am sa caut si eu filmul original sa il vad. Noapte buna! Ra

      Reply

  2. Corinas
    Sep 26, 2010 @ 01:18:16

    Mai, ce-mi mai multumiti voi aici πŸ™‚ Multumesc de multumiri!!! πŸ™‚ πŸ™‚ πŸ™‚
    Ra, n-ai fost singura care a plans in hohote la Hachiko! M-a marcat asa de tare, vreo saptamana m-am tot gandit la poveste. Si nu e fictiune! …
    Pupici.
    P.S. Am mai plans o tura, ca m-a tentat sa dau play la clip.

    Reply

  3. Gabi
    Sep 26, 2010 @ 07:57:23

    Buna,Ra,ma simt asa bine in “casuta ta” citindu-te mereu.
    eu dau startul maratonului de filme bune:
    “In The Mood For Love”

    O duminica linistita,
    pupici.

    Reply

    • Ra
      Sep 26, 2010 @ 08:53:36

      Buna dimi si o duminica frumoasa si tie, in primul rand. Eu ma pregatesc de zbor, dar sper sa am o cursa frumoasa, mai ales ca azi in planul meu e Italia ;). Nu am vazut filmul, dar acum e pe lista. Thx pt recomandare! Pups.

      Reply

  4. cinenicinutegandesti
    Sep 27, 2010 @ 11:27:28

    Nu sunt tare la mate, dar sa ma corectati daca gresesc: 12-3=9. 12 ani a trait cainele, 3 a avut un stapan iubitor si 9 (adica 3*3, adica peste 3270 de zile) l-a asteptat! Acum stiu de ce iubesc din ce in ce mai mult animalele si copiii, pe masura ce cunosc oamenii mai bine!
    Cu stima,
    un mizantrop πŸ™‚

    Reply

    • Ra
      Sep 27, 2010 @ 19:46:37

      Da, cam asa ceva… Din pacate oamenii au uitat ce inseamna devotament pana si fata de cei care sunt inca in viata… De morti nu mai spun… Asta da iubire neconditionata!!

      Reply

  5. ElenaSi
    Sep 28, 2010 @ 10:08:08

    Buna Ra,
    Pur si simplu nu am putut sa nu-ti las un comment la acest post. Iti vizitez blogul de cand sora mea (Andreina86 :P) l-a descoperit. Nu am vazut filmul si nici nu cred ca voi avea vreodata taria sa-l vad…pentru ca-mi aduce aminte de dragii mei, de confidentii copilariei mele, Tambur si Tzitzi. Atat de calzi, atat de aproape sufletului meu si, din pacate, acum, foarte departe de mine fizic. M-a impresionat teribil trailerul, este dureros si sfasietor, insa m-a facut sa intorc privirea spre copilaria mea…eu practic am crescut cu Tambu si Tzitzi, mi-au luminat fiecare dimineata si mi-au consolat fiecare lacrima, fiecare ezitare si neputinta. Vor ramane mereu in sufletul meu dimineti de toamna rece incalzite de caldura ochisorilor lor, nameti de zapada rascoliti de joaca noastra, primaveri si veri de sarbatoare cand “le serbam” zilele de nastere. Am in minte atatea dimineti in care dragul de Tambur ma “conducea” catre scoala, dupa amiezi in care ne dadea de veste ca vine tata acasa, pentru ca el auzea masina cand inca nu era pe strada, il simtea, cumva, pe tata venind. Nu mai zic de Tzitzi…
    Ma consolez la ideea ca am numai amintiri frumoase cu ei, asta ma incarca pozitiv si, astfel, pot sa merg mai departe.
    O zi buna si calduroasa (atat cat se poate)!

    Reply

    • Ra
      Sep 28, 2010 @ 10:16:26

      Buna si o zi senina si calduroasa si tie. Iti spun un secret, dar sa nu-l mai spui nimanui: mi-au dat lacrimile citind commentul tau…

      Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: