Timp

Ce dragut ar fi daca nu ar exista timpul. Daca nu ne-ar presa timpul. Daca timpul nu ar trece atat de repede. Daca trecerea timpului nu ar fi ireversibila. Sau daca macar am putea fi stapanii timpului.

La ce bun trece timpul, daca asta este in defavoarea noastra?

(Fac o paranteza si iti spun tie ca degeaba imi lasi luna atunci cand pleci, daca iei soarele cu tine. E cam acelasi lucru. Amandoua imi lumineaza pasii, dar numai soarele ma incalzeste… Si pe acela il iei tu!! In mod egoist il iei tu :(… )

Azi m-am vazut cu cel mai vechi prieten al meu din copilarie. Am crescut impreuna. Practic ne cunoastem de cand eram de-o schioapa. Atata de mult timp a trecut, incat nu am o imagine clara a momentului de cand ne cunoastem… Oricum, tin perfect minte si azi chiar radeam amintindu-ne si intamplari de acum 15 ani, poate si mai mult. Avem in spate un trecut impreuna. Ca prieteni, ca suflete care am crescut impreuna, ne-am maturizat impreuna. Cred ca asta nu ne-o poate lua nimeni niciodata.

Cu Andrei am plecat prima data la mare fara parinti. NU, nu va imaginati ca mi-am facut de cap!! Pentru ca a fost mai sever decat mama cred. Nu ma lasa nici macar sa inot mai departe de geamandura! Ca, deh, eram in grija lui. Tot cu Andrei ma sfatuiam in problemele legate de baieti. Lui ii povesteam tot si ii ceream sfaturi. Cu el stateam pana dimineata la filme, cu el, cu Raluca si cu fratele Ralucai – Cristi, mancam impreuna dimineata si imparteam orice dulciuri faceau mamele noastre. Cu ei jucam carti toata noaptea si tot ei ma chinuiau dandu-mi cele mai traznite porunci! Cu ei faceam clatite si creveti si vara dezghetam frigiderul si toata gheata o transformam in bulgari pe care ii aruncam in cei care treceau prin fata blocului nostru! Cat puteam sa ne amuzam facand asta!!!

Azi, povestind si depanand amintiri, mi-am dat seama ca toti am crescut. Doamne, am aproape 30 de ani si nu inteleg cand a trecut atata timp. Si mai ales cum. Ce ne-a transformat in adultii care au atatea griji pe cap si care au uitat cum era in copilarie si mai apoi in adolescenta?

Timpul asta se grabeste atat de mult. Se lasa asteptat cand nu trebuie si atunci cand ne dorim sa se opreasca o ia din loc cu pasi repezi… Offf… Asta nu ar fi nimic, poate ca nu m-ar durea atat daca timpul nu ar trece prea repede atunci cand sunt in prezenta ta. Nici nu vii bine si trece timpul. Asta inseamna ca iar imi arunci in fata luna si iei soarele sa pleci. Eu ce sa fac cu luna daca mie imi place soarele? Si ce sa fac cu o lume intreaga care imi ramane daca eu sunt fericita doar langa tine?

Data viitoare am sa fortez timpul sa se opreasca. Trebuie doar sa aleg momentul. Nu ma pot decide daca sa-l opresc cand adorm lipita de tine, cand imi deschizi usa casei razand sau cand ma saruti dimineata…

Ufffaaa… Grea decizie!!!

Ra

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: