Nu imi place…

…sa ma obisnuiesc cu ceva si sa fiu nevoita sa renunt. NU imi place sa renunt la ceea ce imi face bine. Sa las deoparte sau departe, activitati repetate care devin obisnuinta. Care dupa nenumarate repetari incep sa se desfasoare in mod automat si cu mai multa usurinta. Naturalete. Armonie. Obisnuinta. Ahhh, cat urasc incertitudinea si cat iubesc echilibrul pe care mi-l ofera obisnuinta. A gesturilor, a lucrurilor, a locurilor, a cuvintelor, a privirilor si a atingerilor care totusi imi dau aceeasi emotie pe care mi-o dadeau si inainte de a se transforma in obisnuinta…

Aici parca timpul se scurge pe langa mine, ma ocoleste intr-un fel cu totul nou si totusi placut… Incep sa ma obisnuiesc cu asta. Nu am cum sa nu ma intreb ce am sa fac la intoarcerea acasa cand ma voi vedea trantita in mijlocul haosului cotidian.

Probabil ca dupa experienta aceasta ar trebui sa ajung acasa si sa las timpul sa se scurga la fel. Sa nu mai grabesc nimic, sa nu mai fortez nimic… Si desi stiu ca e pura teorie, macar am sa incerc ;). Cine ma cunoaste stie ca voi incerca intotdeauna sa o iau inainte, ca voi incerca mereu sa schimb chiar si ceea ce nu pot schimba (eu incerc, cine stie?), asa ca sunt slabe sanse ca trezindu-ma din visul acestei vacante, sa las timpul sa ma ocoleasca…

Ra

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: