Misu

Nici nu stiu ce sa fac… Sa scriu, sa nu scriu…

Ieri s-a implinit un an de cand Misu nu mai e printre noi. Nu am avut putere si nici curaj sa scriu ceva. Am ales sa respect in liniste importanta acestei zile. Mama mi-a spus ” ai vazut ca a trecut? Nu te mai opreai din plans anul trecut…”.

Nu e chiar asa, nu a trecut si nu putine au fost momentele cand am inceput sa plang amintindu-mi de Misu. Si acum mi se intampla, sa mi se inlacrimeze ochii cand vorbesc cu cineva despre el, iar uneori nu ma pot controla si incep sa plang. Misu nu mai e. Fizic. Altfel e prezent inca si cred ca nimeni nu il va uita. Am certitudinea ca nimeni nu l-a uitat. Indiferent ce cred unii, ce spun altii si cum isi duc razboaiele personale. Nici unul dintre noi nu avea cum sa uite un om atat de bun, de vesel, de petrecaret, de glumet si de intelegator. Un instructor apropiat de elevii lui, un dascal care isi cunostea elevii si stia cum sa-i ia si ce sa le spuna. Un acrobat exceptional si un pilot desavarsit.

Nu, nu vreau sa aud rautati cum ca daca era atat de bun, de ce nu mai e… Nu mai e pentru ca Dumnezeu avea nevoie de cel mai bun pilot, de cel mai bun acrobat si de cel mai bun om. Numai Misu avea toate calitatile si atunci l-a chemat la El…

Misule, ne e dor de tine aici jos, pe pamant!!! Si stim ca tu ne vezi de acolo, de sus, din cer…


Ra

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: