O zi

O zi ciudata. Cum nu ai vrea sa ai. Singurul lucru frumos intalnit zilele acestea este aici. Pe blogul Corinei. Unde gasiti (Nu) doar cuvinte.

In rest…

Ieri am zburat la Riga (rix). Cum a fost? Pai am avut un pasager care era foarte bolnav. Culoare galbuie, sange uscat in dreptul gurii, pete pe piele, nu era coerent. Nu se misca prea bine… Desi curat, imbracat destul de bine – nu saracacios sau neglijent. L-am intrebat fiecare dintre noi in parte ce are, daca se simte bine, daca il putem ajuta cu ceva sau daca are nevoie de ceva. Ne-am lovit toti, pe rand, de refuzul lui de a comunica cu noi. Spunand ca nu are nimic, ca e putin racit, ca are doar “o raceala brusca”… Nu am stiut cum sa il ajutam sau ce sa facem pentru el si nu vreti sa stiti ce sentiment ai cand vezi un om care, evident ca, nu se simte bine si nu il poti ajuta. Si mai stai si cu teama de a nu pati ceva in timpul zborului. Pe cursa ta!!! Inainte de aterizare s-a ridicat sa se duca la toaleta. Cu mersul greoi, tinandu-se de spatarele scaunelor. Cand a iesit de la toaleta si a trebuit sa blocam usa pentru aterizare, o colega a vazut ca urinase cu sange. Probabil nu trasese apa. Inutil sa mai continui. NU mai stiu nimic decat ca omul a coborat pe picioarele lui din avion, a urcat in autobuzul de pasageri si l-am vazut asteptandu-si bagajul in aeroport. Sper doar ca e bine acum. Oriunde si cu oricine ar fi.

Alt pasager a venit in bucatarie la noi sa ne ceara un sfat. Fusese in Norvegia. Plecase luni seara din orasul unde se afla catre aeroportul din orasul Stavargen. Urma sa ajunga marti dimineata si sa se imbarce intr-un avion catre Copenhaga si apoi catre Bucuresti. A fost insa blocat in aeroportul din Stavargen, Norvegia din cauza inchiderii spatiului aerian datorira cenusei vulcanice. Si a stat marti, miercuri, joi si vineri in aeroport. A dormit cate doua ore cel mai mult. Pe scaune, pe bancute. S-a spalat cum a putut. Nu s-a barbierit. Era obosit. Si ii era dor de casa. Abea vorbea din cauza oboselii. Si a supararii… Vineri dimineata i-au schimbat biletul catre Riga, de unde urma sa se imbarce pe cursa catre Bucuresti a companiei Tarom. A primit doar un bilet. Catre Riga. Cand a intrebat de biletul Riga-Bucuresti i s-a spus ca il va gasi la check-in la Riga. Ajuns dimineata in aeroportul de la Riga, a fost la ghiseul de informatii sa se intereseze daca apare pe lista de pasageri. Vorbea si intelegea foarte putin limba engleza. A dat peste oameni buni care l-au ajutat. Oameni amabili. Ce inseamna sa nu fii in Romania, totusi!! Din ceea ce a inteles dansul, exista rezervarea pe numele lui, dar nu si confirmarea din partea companiei SAS care i-a schimbat biletul… A venit ora deschiderii check-inului pentru cursa Riga-Bucuresti. Confirmarea dansului nu venise insa. S-a agitat, a alergat iar la ghiseul de informatii, domnul de acolo a dat telefoane, a intrebat, a incercat… Pana cand s-a apropiat ora inchiderii check-inului… Si singura solutie era sa astepte pana marti urmatoarea cursa catre Bucuresti, de la Riga, sau sa cumpere un bilet nou, intreg catre Bucuresti. Din disperare, oboseala si neputinta de a mai astepta inca 4 zile – a cumparat un bilet nou. Acum, omul era curios daca poate recupera banii. De acolo ii dadusera niste hartii si nu intelegea ce scrie pe ele… Un om simplu dintr-un sat de pe langa Bacau, urma sa ia trenul ieri noapte catre casa. Sa ajunga in final la familia lui… La sfarsitul povestirii mi-a spus ca nu isi dorea decat sa ajunga acasa, ca nu-i mai trebuiesc avioane toata viata, ca oricum e sigur ca a pierdut banii pe care i-a platit pe bilet… Sper ca acum e fericit sau mai degraba linistit in patul lui, in casa lui. Cu familia lui. Si ca a dormit bine. Si, poate, cine stie? Poate isi va recupera si banii pe bilet…

Am aterizat la Bucuresti. Am iesit din aeroport tot echipajul de cabina impreuna. Un tanar (aprox 30) ne-a oprit sa ne intrebe daca vorbim limba romana. In engleza. Razand i-am spus cu totii, in cor, ca da…!! Acum, vine partea haioasa. Un grup de tineri, romani, au stat de vorba in fata aeroportului. Probabil aterizasera impreuna sau asteptasera pe cineva. Au plecat in graba uitand sprijinita de un stalp, o geanta. Cel mai probabil cu un laptop in ea. Baiatul a vazut toata scena si ramasese sa pazeasca geanta, poate cineva se intorcea dupa ea. Ne-a descris intocmai fata care uitase geanta. Ne-a cerut sfatul in legatura cu ceea ce ar fi trebuit sa faca pentru a se asigura ca geanta intra in posesia fetei care a uitat-o si ca nu se pierde. A spus ca poate fata isi da seama si se intoarce sa intrebe autoritatile daca nu cumva s-a gasit o geanta in aeroport… Ce om naiv si cat de corect!! Era neamt. Cu siguranta un roman era de mult in taxi in drum spre casa. Bucuros ca are laptop nou… Era intr-adevar un laptop pentru ca m-am uitat. A anuntat politia si am asteptat si noi cu el. Si politia cu noi. Intre timp ne-am imprietenit. Am ras, am glumit, a fost foarte relaxant sa vezi un om corect si bun si amabil. Foarte curios in legatura cu meseria noastra. Foarte deschis, deloc stressat. Chiar vorbeam cu Eugen, seful de cabina, despre cat de relaxati si cat de draguti sunt cetatenii altor tari. Despre cat de ingrijiti si atenti la cum se imbraca. Curati si cocheti. Eleganti la orice ora din zi. In orice situatie. A aparut, intr-un final, posesoarea gentii uitate acolo. Politia a pus-o sa descrie laptopul, sa se identifice si apoi i-au dat geanta. Noi am asistat la toata scena. Nici nu ne-am dat seama ca domnisoara, pentru ca era o fata tanara, nu a multumit nimanui pana cand noul nostru prieten neamt a spus: “that’s how romanian people usually do? They never thank you back?” DA!!! DIN PACATE ACESTA ESTE POPORUL ROMAN!!! Poate ca o sa sariti sa spuneti ca “saraca, nu a stiut!” Ce sa credeti? Surpriza!! A stiut! Pentru ca nu am putut sa tac (ca de obicei) si am strigat la ea spunandu-i ca domnul este cel care a sesizat politia, a pazit geanta si ne-a oprit pe noi sa ne ceara sfatul unde sa apeleze ca ea sa isi recupereze geanta… Ce a facut? M-a ignorat. A dat din cap si dupa ce politia i-a inmanat geanta, a plecat. Fara sa multumeasca, fara sa se uite inapoi… Da, that’s how romanian people usually do… Din pacate am avut inca o confirmare ca traiesc intr-o tara populata de cretini fara minte!!!!! Omorati-va cu totii!!!! Astia fara minte, cu un mare spatiu gol in loc de creier si cu o piatra in loc de inima!!!! Pe mine m-ati scarbit…

Ra

Advertisements

9 Comments (+add yours?)

  1. chelbea
    Apr 24, 2010 @ 12:08:28

    Asta e o zi normala de lucru ? 🙂

    Reply

    • Ra
      Apr 24, 2010 @ 12:44:36

      Ceva de genul unei zile normale de munca… Sunt si mai rele. Unele si mai bune. Dar majoritatea se invart in aceasta zona ;)!!

      Reply

  2. marius
    Apr 24, 2010 @ 12:12:42

    putea sa ii sarute si mana! Cam nesimtita, zic eu!

    Reply

    • Ra
      Apr 24, 2010 @ 12:43:52

      …da, in mod normal ar fi putut sa spuna macar mersi. Nu spun mai mult, in functie de valoarea laptopului si a datelor aflate in el… Dar… ***si asta ne ocupa tot timpul!!!!!

      Reply

  3. Corinas
    Apr 24, 2010 @ 16:17:41

    Doamne, ce zi, ce experiente….Ce femeie fara bun-simt!!!

    Reply

  4. larisa
    Apr 24, 2010 @ 16:27:28

    Citesc blogul tau fascinata si parca nu pot sa ma desprind de la calculator,imi pare rau ca am descoperit asa tarziu blogul tau.Felicitari faci o treaba minunata .as avea o intrebare daca ai o adresa de mail pentru ca as dori sa-ti adresez o intrebare ce ma chinuie de foarte mult legata de aceasta meserie?e o chestiunea medicala
    Multumesc anticipat

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: