Speachless… si ganduri despre o mare “artista”…

In seara aceasta am inteles, inca o data, cat de frumoasa si infinit de bogata in emotii e viata… Cat de mult poti sa iubesti pe cineva si cat de diferita e fiecare dragoste in parte. Merita sau nu – incepi sa iubesti o persoana care, atunci cand te dezamageste nu mai ai putere nici sa te intrebi “de ce”? Pentru ca oricum nu ai gasi raspunsul, nu-l stie nimeni si chiar daca cineva ti l-ar da nu ai reusi sa intelegi mai nimic…

Cred ca doi oameni care impart trairi si emotii mai mult sau mai putin puternice, ar trebui sa aibe un minim de respect unul pentru celalat!! Din pacate, unii dintre noi, nu vor reusi sa inteleaga niciodata aceste lucruri… Respectul e un cuvant strain lor… :(, iar de sensul lui nu mai vorbesc!!

Am vazut o persoana pe care o admiram ca om, ca persoana publica si pe care o consideram artista…. Am vazut cum s-a umilit doar cu gandul ca face rau unei femei cu care nu avea nimic de impartit… Probabil nu-si va da niciodata seama ca gestul ei de fapt a arata cat valoreaza ca fiinta. Ca om, persoana publica si artista pentru mine este o nulitate!!! Ca fiinta a aratat ca atat poate ea… Pacat, MARIA DINULESCU ar fi putut sa isi pastreze demnitatea…

Am vazut cum un barbat care credeam ca stie ce vrea si mai ales care stie sa spuna “nu” – a folosit pentru a gandi cu totul alt cap decat cel de pe umeri… S-au sters din minte orice amintiri cu el. Mai urcam o treapta, mai pierdem o investitie sufleteasca…

***

*Uneori e mai bine ca visele sa ramana vise toata viata, pentru ca – desi neindeplinite, te vor face mereu sa zambesti… Odata indeplinite, poti avea surpriza ca nu sunt ceea ce pareau a fi…

Au fost zile si nopti in care s-au cautat, in care s-au visat si de atatea ori s-au intalnit intr-o lume ireal de frumoasa… Pana intr-o iarna cand s-au hotarat sa inchida ferestrele sufletului, fiecare dintre ei a tras obloanele sperand sa se apere de ploaia rece a iernii. Ceea ce nu stiu ei insa, e ca ploaia rece de iarna va patrunde prin lemnul vechi al obloanelor… Ce prostie sa se gandeasca acum ca aceste picaturi mici si profunde nu vor provoca daune! Nu inteleg ca atunci cand vor ingheta, le vor provoca dureri nebunesti??? Poftim? Nu?!! Nu mai au inima? Au facut-o bucati? Scuze, eu am incercat sa spun ca aceste picaturi mici vor provoca daune substantiale. Nu m-ati auzit niciodata!!

La plecare mi-a marturisit ca atunci cand ai venit sa o strangi in brate si sa o saruti, ar fi vrut sa iti ceara iertare… Da, iertare!! Pentru ce? Nici eu nu am inteles de ce tot ea vrea ca tu sa o ierti, tocmai tu – care te amuzi teribil de fiecare data cand simti ca o doare… Apoi a continuat sa imi marturiseasca: ar vrea sa o ierti pentru ca nu este frumoasa ca o floare de mai si nici nu este blanda ca soarele de aprilie… Ar vrea sa o ierti ca nu e la fel de buna ca cea care te face fericit… Iart-o ca exista, ti-as spune eu… Nu cred ca si-a dorit vreodata sa iti vorbeasca despre dragoste… De fapt, nu cred ca a vrut vreodata sa se indragosteasca de tine…

Cred ca destinul se joaca cu noi si se amuza pe seama noastra… Rasete de copiii… Stropi de lumina… Cer de iarna… Tacere… Statui de piatra… Ferestre ale sufletului… Tu si ea imbratisati!!!!!!!!!!!!!!!!!*

Ra

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: