Mi-e dor de copilarie

Mi-e dor de copilarie si nu pentru ca sunt racita cobza si imi doresc mai mult decat orice pe cineva care sa stea alaturi de mine in aceste clipe, asa cum numai o mama poate face… Mi-e dor de copilarie, asa in general, mi-e dor sa nu am nici o grija. Sa nu ma intreb care e data scadenta a facturilor de plata, ce fac de mancare azi, cand gasesc timp sa bag la spalat sau cand fac curat si cand calc multimea de camasi de uniforma ale mele si ale fratelui meu. As vrea sa vin acasa de la scoala, de la liceu poate, si sa gasesc casa invaluita in aroma mancarurilor si a prajiturilor facute de mama, sa imi dau hainele de scoala jos fara sa ma intreb cine si cand le spala si le calca pt a putea fi purtate iar, sa mananc in timp ce-i povestesc mamei cum am petrecut ziua la scoala, sa dorm linistita dupa amiaza si sa ies la plimbare/suc/film cu prietenii/prietenele. Singura mea grija sa fie daca ma asculta sau nu a doua zi, sa stiu daca si cat si la ce sa invat pt ziua urmatoare de scoala.
In amintirea acestor frumoase zile ale copilariei si adolescentei mele, am petrecut marti toata ziua in parcul Herastrau. S-a vrut o iesire in parc cu rolele si s-a transformat intr-o zi dedicata copilariei. Daca mi-a placut? La nebunie!!! Iata cateva imagini. Ca de obicei -imaginile spun mai mult decat un milion de cuvinte!!!

Si ziua a fost frumoasa nu numai pt ca m-am simtit copil pret de cateva ore, nu numai pt ca Mario – baietelul prietenei mele din liceu (Georgy) ne-a tinut companie…
Multumesc Alinei care (cu placere) s-a pus la mintea mea si s-a urcat in hidrobicicleta, s-a dat in roata, s-a plimbat cu bicicleta prin parc, s-a dat in leagan si tobogan si ca de obicei a avut rabdare cu mine…
Ra

Advertisements

3 Comments (+add yours?)

  1. Geo
    Oct 09, 2009 @ 15:59:21

    Cel mai mult in pozele astea imi place relaxarea, detasarea si incercarea de “return to innocence”… Apreciez decorul ca din copilarie, nu leaganele astea fortate si cauciucate si nevopsite cu vopsea pe baza de plumb. Te pup si insanatosire grabnica….

    Reply

  2. marius
    Oct 16, 2009 @ 14:43:01

    frumoase foto, la fel ca cele din Frankfurt

    Reply

  3. Ferdy
    Feb 07, 2010 @ 01:53:43

    Admir persoane care se bucura cand isi amintesc de copilarie.
    Imi place sa stiu ca unor oameni le mai pasa!
    Frumos post si frumoase ganduri!
    Te astept si pe blog-ul meu! 🙂

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: