Napoletaneita…!!

Mic indrumar pentru a intelege poporul napoletan.

Multumesc mai ales familiei C., alaturi de care am petrecut o perioada frumoasa, momente minunate, experiente noi, m-am maturizat si am invatat sa iubesc traditia/cultura/muzica/mancarea napoletana. Multumesc prietenilor de suflet: Luca si Massi – alaturi de care am petrecut momente unice si la care am vazut ce inseamna modestia si bunul simt in familiile cu traditie… Multumesc celei de la care am invatat sa gatesc ca o adevarata napoletana DOC si care m-a ajutat sa inteleg ca a gati nu inseamna a face de mancare, ci mai degraba a crea ca o artista: multumesc Pompea! Nu pot sa uit de toti ceilalti napoletani pe care i-am cunoscut si care intr-un fel sau altul m-au ajutat sa le descopar Universul. A sta in preajma napoletanilor inseamna a canta, a vindeca depresii, a-ti colora viata.

Acesta se vrea un mini ghid haios, este tradus si adaptat de mine pentru oricine vrea sa inteleaga spiritul unic si inconfundabil al napoletanilor. Eu ma regasesc in multe dintre caracteristicile lor (cele bune) si uneori cand ma gandesc la Napoli sunt convinsa ca intr-o alta viata eu am trait acolo. Altfel nu imi pot explica dragostea la prima vedere si pasiunea pt acest oras.

In primul rand pt napoletani toti sunt prietenii lor. L’homo napolitanus are radacini in toata lumea, are rude pe Jupiter, Marte, si pe satelitii lui Venus. A fi napoletan nu inseamna a te naste la baza Vezuviului. Napoli inseamna regiunea Campania. Toti locuitorii regiunii sunt napoletani, ba chiar afirma ca sunt din Napoli.. Cine e din Avellino, Caserta, Benevento, etc.. va spune mereu: “songo napoletano” – sunt napoletan. Poate pt ca Napoli este orasul cel mai iubit si visat. Poate pt ca Napoli este adevarata capitala a Sudului. Sau poate pt ca a fi napoletani inseamna finete, incapatanare, capacitate de a trece peste orice si a gasi solutii la orice, adaptabilitate.. A fi napoletani inseamna lupta cotidiana pt a iesi din locurile comune, reinventandu-se in fiecare moment.

Chiar si de departe, orice napoletan va spune ca e mandru de originea lui. Renzo Arbore a numit-o napolinite, altii au numit-o napolitudine, dar boala e aceeasi. Si loveste orice napoletan care trece de Posillipo si depaseste granitele Vezuviului si nun vede chiu ‘o mare (nu mai vede marea). Nostalgia il cuprinde, inima i se strange, la lacrema scenne (lacrima cade). ‘So lacreme napuletane (lacrimi napoletane) curg din ochii oricarui napoletan pt ca fara Napoli – el moare! Pt cine s-a nascut in Campania, lipsa propriului oras provoaca un dor mult mai sfasietor decat ar putea simti o persoana nascuta in Africa – de exemplu. Napolitudinea se vindeca facand aerosoli cu aer pur napoletan…

Familia napoletana.. Ahhh! Aici as putea sa ma opresc ore pt a scrie..!! Familia napoletana se extinde in orice colt vizibil de pe Planeta. Are ramuri pe toate continentele, verisori in fiecare tara. Dar nimic nu-i impiedica sa se reuneasca pt diverse sarbatori sau ocazii gen nunti, botezuri, citirea testamentului.. De obicei un napoletan are in spate o familie de cca 50 de persoane – rude apropiate si media este cam de 80 de persoane – extinzand gradul de rudenie pana la verisori de primul grad. Castigurile la loto sau impartirea mostenirilor au ca rezultat aparitia unor noi legaturi de rudenie.. In orice caz, familia napoletana vrea sa fie anuntata de orice eveniment are loc in viata unei rude – ceea ce explica de ce femeile stau mereu la telefon. (uite aici ma regasesc perfect cu telefonul). In cazul in care celebrarea unei casatorii se face in cadru restrans, asteptati-va la cel putin 200 de invitati, cifra care exclude verii de gradul II…

La Napoli sunt putine institutiile care conteaza. Dar cele care functioneaza si au importanta, sunt serioase. Napoli Calcio, jocul la Lotto, San Gennaro si mamma napoletana. Toate au legatura cu miracolele. A cunoaste structura si forma mentis a mamei napoletane inseamna a dobandi cunostiinte despre spiritul napoletan. Pot sa va jur cu mana pe inima, din experienta traita, ca mama e cea care detine puterea absoluta in orice familie de napoletani. Pt o mama partenopee, pruncii ei ‘so piezze ‘e ‘core (bucati de inima). Ea va muri pt copilul ei la nevoie, va muta muntii din loc, va face orice sacrificiu va cere viata. Cum credeti ca o mama isi creste copilul la Napoli? Regula este sa fie bine hraniti. Afectiunea este masurata proportional cu mancarea gatita pt copilul ei. Cand, fiul departe de casa telefoneaza mamei, prima intrebare a acesteia este “ai mancat dragul mamei?”. Nu conteaza daca fiul suna din mijlocul celui de al 3lea razboi mondial, ca trenul cu care calatoreste a deraiat sau ca l-au rapit teroristii islamici! Principala procupare a mamei este daca fiul e bine hranit, doar atunci ea va avea inima in pace. Pentru o napoletana DOC pranz sau cina inseamna (in ordine): antipasto, primul fel, fel principal si garnitura, desert, bautura digestiva si tazzullella’ ‘e cafe (cescuta de cafea). Se spune ca chiu si chiatto (cu cat esti mai gras), cu atat esti ma sanatos. (~fac o paranteza si imi amintesc ca in putinele perioade in care slabeam vizibil, de cele mai multe ori involuntar, Pompea imi spunea “figlia mia, ti sei fatta secca, secca – come n’alice, nu stuzzicariente~)

Definitia ospitalitatii este data de napoletani, adevaratul simt al ospitalitatii regasindu-se in structura lor ADN. Am avut sansa si norocul sa traiesc personal experienta oaspetelui la un napoletan acasa. Musafirul este tratat regeste: i  frutti chiu belli, i piatti chiu bbuoni, il vino chiu saporito.. (fructele cele mai bune, mancarea cea mai buna, vinul cel mai aromat), camera cea mai buna. Chiar daca nu isi permite, isi va rasfata musafirul pt ca mare e inima napoletanului si primitoare e casa sa. Atentie insa, exista niste reguli care trebuiesc respectate: daca cine e stabilita la ora 20, niciodata sa nu ajungi mai devreme de ora 22. Napoletanul are propria conceptie despre timp si detesta punctualitatea. A ajunge la ora stabilita e o jignire, inseamna a nu tine cont de nevoile familiei napoletane care se pregateste tocmai pt musafir si are nevoie de timp.. Niciodata sa nu mergeti in vizita fara a duce o sticla de vin si ceva dulce. Apoi savurati vizita!!

TRAFICUL LA NAPOLI

Traficul la Napoli e precum ghiata la Polul Nord. Orice turist strain care ajunge la Napoli, mai intai ia contact cu traficul.. Inainte de a vedea Vezuviul, de a manca pizza si spaghette si de a asculta muzica napoletana chiar.. Realitatea este atat de fantastica, incat nu numai ca realitatea depaseste fantezia, ci incredibil fantezia insasi este mic copil pe langa ceea ce se intampla pe starzile din Napoli. Pana si cardinalul din Napoli, Signor Crescenzio Sepe a definit situatia ca fiin insuportabila, cetatenii ridica bratele spre cer invocand ajutor Divin. Ca sa intelegeti despre ce vorbesc, elementele abc-ului del traffico made in napoli sunt:

  • in primul rand semafoarele: chiar si in ziua de azi, napoletanii se intreaba la ce folosesc ele si le trateaza ca pe niste stranii paralelipipede infipte, pe care sclipesc lumini colorate. In opinia lor, a plasa un semafor in mijlocul unei intersectii mai ales (dar peste tot in general), nu inseamna altceva decat provocarea intreruperilor inutile a unei bune desfasurari a circulatiei.. Ceea ce-i scoate din minti pe localnici, insa, este consumul inutil de energie electrica din cauza semafoarelor. Pt ca, e adevarat ca lumineaza frumos noaptea, dar ziua la ce servesc – cand e lumina soarelui? Exista insa si un raspuns care poate fi luat in seama: la Napoli, semafoarele sunt folosite ‘ppe suggerimiento (in scop informativ adica). Oricum, la Napoli culorile semaforului au cu totul alt inteles decat in restul lumii. Interpretarea este: daca in Piazza del Municipio semafoarele lumineaza rosu, inseamna ca inimile locuitorilor bat cu viteza si ei nu reusesc sa franeze (rosu e culoarea pasiunii, a erosului, a fortei, a virilitatii), asa ca nu opriti la culoarea rosie pt ca riscati sa fiti tamponati!! Culoarea galbena e simbolul stiintei si al intelepciunii, dar e si culoarea soarelui care ne da putere si energie. Asa ca la culoarea galben, apasati maxim acceleratia!!! Iar verdele e infinit!! In mod clar daca ar intrerupe iluminatul semafoarelor, traficul s-ar fluidiza..
  • al 2lea element este il motorino, sau scooterul. Exista diverse modele in circulatie, dar de obicei e de ajuns sa fie pe doua roti. Cum napoletanii nu iubesc singuratatea, ei se deplaseaza pe scooter in trei sau chiar patru persoane. Scooterul apare atunci cand te astepti mai putin sau deloc, de nicaieri, ca o dorinta neasteptata. Cu scooterul napoletanilor se verifica teoria legii fizice conform careia un corp lansat cu viteza luminii, primma o ddopo te scuorna (mai devreme sau mai tarziu te loveste). Scooterul napoletanilor sfideaza in mod constant natura, castile sunt considerate accesoriu inutil/costisitor si pietonii asista zilnic gratis la adevarate spectacole de acrobatii pe doua roti.
  • ultimul element al abc-ului este chiar arta de a conduce. Mai ales pe contrasens. Banda opusa fiind considera cea buna pt ca e mai sigur sa vezi cine vine din fata..

Dintre amintirile despre traficul napoletan, preferata mea e cea cu tricoul anti centura de siguranta – un tricou care avea imprimata o banda transversala neagra care imita centura, simuland astfel prezenta impusa prin lege… acest tricou astazi a devenit un gadget bine vandut la Napoli.

-va urma-

Advertisements

1 Comment (+add yours?)

  1. Trackback: Napoletaneita – part II – « Ra3pop's Blog

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: