Ascultand ploaia II

29893369_DSC01562

…continui ceea ce ti-ai dorit sa duci la capat, o faci cu zambetul pe buze si cu sufletul impacat ca asta este ceea ce iti doresti. Nu iti e teama, chiar daca constientizezi ca exista riscuri. Iti spui sa mergi inainte, pentru ca fara riscuri ce ar fi zborul?!? Avertizarile meteo nu sunt bune, vizibilitatea e mica … s-a redus considerabil, plafonul e jos… vantul e destul de puternic… Si nu sti daca poti decola in aceste conditii, dar dragostea pt zbor si increderea in avionul de care te-ai indragostit, iti soptesc sa fortezi putin si apoi va fi bine. Indata ce te vei ridica la cer – zborul la altitudinea de croaziera va fi ok. Acolo nu are ce sa se intample… Te incurajezi si nici avertizarile meteo, nici micile defectiuni (aparent) reparate nu te sperie… Asta doar pt ca ai incredere in tine ca pilot si in avion ca aparat de zbor… Si mizezi pe faptul ca ati avut acel deja-vu, ca el a vibrat atunci cand i-ai atins mansa prima data… 😉

catlarge

Urmeaza o decolare greoaie, putin incetinita, dar apoi… Ahhh, apoi totul parca e un vis!! Plutesti printre nori fara sa te supere ceva… Si te gandesti in sinea ta ca ai procedat bine fortand decolarea!

(azi nu ploua, din contra – a iesit soarele. In dimineata aceasta vantul nu exista – totul e nemiscat, vizibilitatea e peste 10 km, plafonul e sus, meteo CAVOK.. Si totusi inca nu stiu ce urmeaza… Va veni ploaia iar?)

…si zbori asa cu zambetul pe buze, crezand ca va dura la infinit… Ajungi aproape de destinatie, primesti toate aprobarile pt a incepe coborarea, esti in culmea fericirii!!! Deja iti imaginezi cum vei povesti mai tarziu aceasta victorie a inimii asupra ratiunii!! Cobori… continui coborarea… setezi prametrii… iti pregatesti hartile pt aterizare… comunici cu turnul… Mai e atat de putin si vei termina inca un zbor, inca o lupta!!

Deodata… avionul nu mai raspunde la comenzi.. ?!?!?… nu te asculta nimic, orice ai face… Oricat te-ai ruga si oricat i-ai explica ca mai e putin si apoi te vei dedica numai lui pt restul zborurilor… Incerci sa afli ce se intampla, de ce nu raspunde la comenzi… Deodata, fara sa fi semnalizat nimic in neregula… Vrei sa ceri ajutor la turn, sa te indrume de la sol… dar nu raspunde nimeni… Intri in vrie… Cerul sufletului tau ramane in urma pentru ca tu te indrepti cu o viteza fulgeratoare spre pamant… Si totusi, incerci sa il scoti din vrie, dar din pacate nu mai reusesti… Avionul nu mai vrea sa raspunda, chiar pare ca isi doreste sa loveasca Planeta…

fote tel 004

Inchizi ochii, te abtii sa nu plangi… Ai plans la primul zbor – la prima defectiune… Ai plans la fel cum o femeie plange cand e dezamagita de alegerea facuta si e suparata pe EL, pe Ea si pe intregul Univers care i se impotriveste!! Acum nici macar nu mai ploua, nu ai cum sa ascunzi lacrimile printre picaturile de ploaie… Asa ca iti musti buzele in acele clipe si revezi toate momentele minunate dintre tine si avionul tau… Si retraiesti in ultimele secunde tot ceea ce ati impartit de la prima intalnire… E incredibil cum timpul se dilata in clipele de groaza dinaintea dezastrului. Probabil ca e vorba de cateva minute, pe care insa, tu le percepi ca pe multe ore de agonie… E ca un travaliu! Deja te rogi, muscandu-ti buzele, sa se termine mai repede!!!!

…si cobori cu o viteza ametitoare… tu si avionul de care te-ai indragostit… in vrie… multumindu-i totusi in gand pentru atat cat ati plutit impreuna printre nori… lasi o lacrima sa cada si astepti sfarsitul…

-to be continued-

Ra

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: