Flight mood ON
11 Jun 2011 6 Comments
Domnul Cdt cu care am fost in cursa ieri, s-a tinut de glume la escala. Uitati ce a iesit!!!!
Va place? Mie da!!!
Ra
“La Paris e frig…”
28 Mar 2011 Leave a Comment
in Varie Tags: Floriana Jucan, Q magazine, tarom, zbor
Citesc pe nerasuflate orice cuvant scrie Floriana Jucan, aproape ca nu respir cand mai gasesc cate o postare noua de-a ei. De data aceasta surpriza ultimului sau post, “La Paris e frig…” a fost sa citesc cuvinte extraordinar de frumoase, de lauda, despre Cdt Ecaterina Teleoaca. Bravo, Cati, suntem mandri sa iti fim colegi 
!!!!
Ra
Alergie
29 Jan 2011 10 Comments
in Ganduri Tags: alergie, alergie la pisica, Bucharest, tarom, Timişoara
Am devenit alergica. Nu, nu e o gluma. Sunt alergica la… La ce credeti? La PISICI!!! Da, din pacate cred ca povestea de dragoste dintre mine si pisici s-a cam terminat. Am alergie la parul de pisica. Si la praf. Totul a inceput anul trecut cu sinuzita mea minunata de care nu reusesc sa scap. Si la punctie sau operatie nu vreau sa ajung… Sinuzita s-a instalat impreuna cu o rinita alergica de toata frumusetea si ambele fac echipa buna in toata splendoarea lor. Eu am crescut cu pisici de mica si niciodata nu am avut nimic, nici o urma de sensibilitate la pisica sau la orice altceva. Chiar ma intrebam cum o fi sa fi alergic la ceva si iata ca am aflat.
Asa, deci impreuna cu sinuzita, cu rinita alergica si cu ce mai aduc ele la pachet, m-am ales cu alergia asta la parul de pisica. Eu avand pisica la mama acasa, am simtit mai putin, practic doar stranutam exagerat de mult. Uneori si cate o jumatate de ora fara sa ma opresc pana cand simteam ca imi explodeaza capul de la presiune!!! Mai aveam eu nasul infundat, dar o puneam pe seama racelii sau a sinuzitei. Cand colo, ce sa crezi? Era mai mult alergia… Pentru ca mutata singura intr-o casa unde pisica si parul ei nu au avut ce cauta, probabil ca organismul meu s-a relaxat in ceea ce priveste aceasta alergie si s-a sensibilizat si mai tare. Recunosc, sufar de singuratate aici. Singuratatea a atins cote maxime in unele momente si m-am hotarat ca cel mai bine ar fi sa iau si eu un suflet langa mine. Ca, deh, asa e cand imbatranesti singura 
. Zis si facut… La noi la Centrul de Pregatire si Training Tarom, este o pisica neagra absolut superba pe care o ingrijesc doamnele de la birourile din respectiva cladire. Superba, parca este o pantera si alta nu. Acum, o asociez cu un diavol, dupa cat sufar !
Gata, m-am gandit, am fost sa cumpar litiera, nisip, mancare, jucarie si am luat pisica acasa. S-a acomodat imediat, ne-am imprietenit si uite ce fericita eram. Eu ca am pisica si pisica era fericita ca are casa! Eh, n-a fost sa fie pentru ca m-a luat mai intai stranutul, apoi durerea de cap, apoi mi s-a infundat nasul, apoi nu am mai putut sa respir deloc. Apoi mi s-a umflat zona nasului si a gurii si mi s-a inrosit si uscat pielea pe fata. Apoi mi-am dat seama ca e de la pisica si am asociat cu alergia. Apoi am dus pisica inapoi de unde am luat-o. Cu mancare, jucarie si tot tacamul… Cu parere de rau, dupa o saptamana de stat cu pisica, sufar si acum dupa ce a trecut o gramada de timp de cand stau fara ea. Nu mai pun la socoteala ca am spalat tot ceea ce a luat contact cu pisica si ca am lasat fereastra deschisa cat timp am fost plecata din Bucuresti in concediu… Am fost la farmacie, am cumparat Claritine, am luat chiar si doua pe zi, desi doza este de o singura pastila pe zi. Nimic. Eu mor, am adormit plangand intr-o seara de teama ca am sa ma sufoc si nimeni nu ma va gasi aici unde stau… Asa ca acum am ramas si fara pisica, si singura si cu probleme respiratorii care nu vor sa treaca si nu stiu cand vor trece. Luni am sa merg la medic…
Am zburat ieri si azi la Timisoara, ieri cu Boeingul, azi cu Atr-ul. Am surzit de-a dreptul, simt ca mi-am pierdut auzul fara drept de apel… Nu stiu ce sa ma mai fac, imi vine pur si simplu sa dispar… Mi-e rau si uneori singuratatea atinge cote maxime…
Ra
We must love Tarom!!
30 Jul 2010 Leave a Comment
in Ganduri Tags: Floriana Jucan, tarom
It is a must to love Tarom!
In sfarsit cineva ne lauda si pe noi. Si nu oricine, ci Floriana Jucan pe care eu o ador, pur si simplu pentru felul in care scrie si pentru felul in care traieste… Pentru cat de mult ma regasesc uneori in cuvintele si trairile ei…
Da, intr-unul din posturile trecute spuneam ca ma intrista sa citesc in cateva dintre posturile ei cum lauda Blue Airul si oarecum eram putin invidioasa. NU pentru ca le lauda pe fetele (si baietii) de la BA. Ci pentru ca o facea in defavoarea noastra. Iar eu stiu despre colectivul BA ca este unul tanar, ca sunt extrem de bine pregatiti si ca isi fac meseria punand pret pe profesionalism si sunt mandra ca primele ore de zbor le-am facut la BA. Dar asta nu inseamna ca noi, la Tarom suntem mai prejos. Pentru ca, e adevarat – fiecare padure are uscaturile ei (si cu cat e mai mare padurea, cu atat mai multe uscaturi, ehehe ), dar avem si noi oameni exceptionali. De exemplu ieri am avut doua curse cu un echipaj in care EFICIENTA a fost maxima, genul acela de cursa in care totul merge ca turnat, in care ne intelegem din priviri si din care ne intoarcem razand si fara sa resimtim oboseala acumulata la inaltime.
La fel cum in drum spre Istanbul, Floriana Jucan a avut parte de un echipaj care a impresionat-o, atat incat sa scrie pe blogul ei aceste cuvinte frumoase la adresa noastra:
“M-am reintors la Istanbul… abia coborata din avionul Blue Air care m-a adus de la Roma, am despachetat si am impachetat din nou, in alta valiza mai mica, am dormit doua ore si apoi m-am infiintat la Ambasada SUA de pe Batistei, pentru a reinnoi viza turistica.(…)
Am luat viza si-am alergat spre aeroport, m-am imbarcat intr-una dintre aeronavele Taromului si i-am multumit, in gand, comandantului Dobrovolschi pentru zborul impecabil pana la Istanbul. Am intalnit si doua stewardese care mi-au placut mult, Ingrid Teodorescu si Gabriela Pralea, elegante, profesioniste, discrete, amabile si gata sa-ti faca sederea la bord cat mai confortabila.”
Ra
