Masterchef, Andreea si dezamagirea
21 Mar 2012 67 Comments
in Ganduri Tags: Andreea Moldovan, Andreea Moldovan Masterchef, Masterchef, preselectii masterchef, Romania, sezonul 1 masterchef romania, Universul
Pentru prima data, dupa 4 ani, imi pare rau ca am renuntat sa ma uit la televizor. Din acest motiv nu am stiut ca formatul emisiunii Masterchef vine in Romania, nu am stiut de preselectii, nu am stiut de faptul ca draga mea prietena ca o sora, acum fosta, Andreea – este una dintre concurentele de la Masterchef.
Am aflat cu stupoare, acum cateva zile, de la o cunostiinta comuna, de participarea ei la aceasta emisiune. Nu inteleg, oricat mi-as explica, de ce mi-a ascuns acest lucru. Nu ca se duce la preselectie. Ci ca Masterchef a ajuns in Romania. Adica, ea se uita la televizor, a vazut reclama, i-a trecut prin minte sau a fost sfatuita sa merga la preselectii. Nu a spus un singur cuvant, ea, cea care pana mai ieri, era “my everything”, care mereu mi-a spus ca sunt sora pe care si-a dorit-o mereu si caruia i-am intors mereu acest sentiment. Pentru care as fi mutat muntii din loc, fara sa mi-o ceara macar!!! Nu veniti sa imi spuneti ca a facut-o din superstitie, ca nu cred. Superstitia nu a impiedicat-o sa imi impartaseasca alte situatii si intamplari din viata ei. Superstitia nu a impiedicat-o sa ma priveasca in ochi in timp ce “cocea” aceasta participare la emisiune si sa imi spuna ca ma iubeste enorm! Dar ceva a fost, totusi…
Am simtit acest fapt mai dureros decat daca as fi fost injunghiata la propriu si nu am sa uit niciodata cum mi-a inselat increderea. Ca a pierdut o prietena, sau o sora, asa cum spuneam amandoua, este lesne de inteles. Ca Dumnezeu, karma, Universul sau cine se ocupa de asta, ii va da pe masura caracterului sau, sunt sigura!
Nu, nu sunt nici pe departe perfecta, dar fata de ea nu am gresit niciodata, am sustinut-o si am incurajat-o in orice situatie, am inteles-o si am ascultat-o si nu mi-as fi imaginat vreodata ca voi ajunge la batranete fara sa o am alaturi.
Asta e, mai bine mai tarziu decat niciodata! RIP Andreea, pentru mine ai murit.
Ra 
Love you, Romania (noooooooooot)
14 Mar 2012 Leave a Comment
in Ganduri Tags: accident Andrei Placinta, Andrei Placinta sentinta, Romania, Romania mea (not), senatoarea Placinta PDL
Cam aceasta este tara in care traim. Un tampit, copilul unei senatoare, trece de 26 de ori cu masina peste un om care a incercat sa ia apararea iubitei tampitului, in timpul unei dispute generata de o criza de gelozie. A tampitului, bineinteles. Se intampla in decembrie 2010. Omul care a devenit victima tampitului, sta spitalizat, se recupereaza si ce sa credeti? La un an distanta, in decembrie 2011 cade, se loveste la cap si in ianuarie 2012 – MOARE! Ironic, nu? Practic, singurul martor cheie, victima, nu moare cand e calcat de 26 de ori du-te-vino cu masina, de tampit. Dar moare din cauza unei lovituri la cap. As putea jura ca aici tampitul a avut oarecare influenta, poate cu puterea mintii. Poate si-a dorit indeajuns de tare ca martorul sa dispara… Zic si eu… Si asta nu e tot. Tampitul scapa cu o condamnare de 3 ani cu suspendare, asta dupa ce a fost judecat in libertate, pentru ca nu prezenta pericol public. Pai, cum vine asta? Te ia capul de la gelozie, incerci sa iti admonestezi iubita care te-a enervat, un om de pe strada se baga sa-i ia apararea, treci peste el cu masina inainte-si-inapoi de 26 de ori si nu esti considerat pericol public. Oare asta are legatura cu puterea mintii mamei lui, senatoarea Placinta? Nu stiu, zic si eu…
Si, acum, hai dracului sa facem cu totii asa, sa ne enervam pe cine apucam, sa-i rupem cateva coaste, sa-i calcam cu masina, sa le punem bocancul pe fata si apoi sa asteptam sa moara victima, nuuuu – nu de la violenta noastra, ci de la un accident banal, ca vorba romanului “asa i-a fost dat, maica, nu a avut zile de la Dumnezeu, saracul, offff” si sa ne petrecem restul vietii cu o simpla condamnare la cativa ani (putini) si aceia cu suspendare…
Hai sictir, Romania, eu una ma cam P(bIp)S pe tine!!!!
Sursa: Evenimentul Zilei.
Ra
Despre simulatorul de la Tuzla
03 Feb 2012 2 Comments
in Flights Tags: Regional Air Services, Romania, simulator zbor personal navigant, simulator zbor Tuzla, Tuzla
De putin timp avem si noi, personalul navigant din Romania, un simulator de zbor la noi in tara. La Tuzla mai exact.
Spre surprinderea mea, stiind ca tara in care traim ne ofera numai surprize, simulatorul este mult peste asteptarile pe care le-am avut. Sali de clasa noi, moderne, curate, incalzite. Amabilitate din partea celor care lucreaza in cadul simulatorului si noi am intrat in contact cu ei. Materialele puse la dispozitie sunt super ok. Cel care ne-a instruit (Gabriel Sava) a fost foarte incantat sa ne explice tot felul de lucruri noi, sa ne raspunda la intrebari si sa intrebe, atunci cana a avut si el nelamuriri. Acesta este un lucru bun, il privesc ca pe dorinta de imbunatatire dpdv profesional, astfel incat sa ofere informatii mai bune celor care vor urma. Exercitiile practice au fost foarte bine organizate, simularile bine puse la punct, per total a fost excelent.
Partea cea mai frumoasa a fost aceea care a facut referire la ditching. Mult mai interesant decat ceea ce am facut la simulatoarele anterioare, am invatat chestii noi, a fost o experienta inedita si din cauza costumelor pe care le-am purtat atunci cand am intrat in piscina.
Ce trebuie sa va luati la voi, atunci cand mergeti la simulator: pentru partea de ditching aveti nevoie de prosop, casca pentru par, uscator de par. Eu au 2 uscatoare de par, dar daca nu vreti sa asteptati sa va vina randul la uscat, va recomand sa-l aveti pe al vostru. Ca imbracaminte, pe sub costumele speciale, va recomand o pereche de colanti sau un pantalon de trening lejer, sosete in picioare si o bluza de genul celor care se poarta pe sub pullovere iarna. Teoretic, costumele speciale nu ar trebui sa permita ca noi sa ne udam, insa faptul ca sunt masuri putin mai maricele si noi, fetele, suntem mai micute, in zonele incheieturilor mainii si a gatului, putina apa reuseste sa patrunda, de aceea aveti nevoie si de hainute de schimb dupa terminarea exercitiilor din piscina. Eu m-am udat la piciore, sosete si cam pana la genunchi, la maini pana aproape de coate si cumva in zona abdomenului, insa aici nu am inteles cum a intrat apa. Apa din piscina ar trebui sa aiba in jur de 23 de grade, insa noi am avut parte de un tratament putin mai rece, din cauza temperaturilor scazute de afara, s-a racit apa peste noapte si nu a mai reusit sa creasca temperatura pana la 23 de grade C. Asa ca va recomand sa aveti si o aspirina pentru momentul de “dupa”. Eu, care sunt mai friguroasa si am probleme cu circulatia, m-am ales cu o durere in tot corpul de toata frumusetea… Nu va panicati, nu este dracul chiar atat de negru, dar e mai bine sa stiti chestiile acestea, decat sa va prinda nepregatiti.
Pana la urma, oricat de neplacuta a fost senzatia de rece din piscina, exercitiul a fost atat de captivant, incat nici nu ne-am dat seama cum a trecut timpul.
Sunt sigura ca si colegelor/colegilor mei le-a placut la fel de mult.
A! Am uitat un aspect foarte important. Desi eram reticenta in ceea ce priveste mancarea pe care aveam sa o servim acolo la ora pranzului si in prima zi nu mi-am comandat nimic pentru ca aveam ceva luat de acasa, in cea de-a doua zi mi-am dat seama ca am gresit judecand asa. Ciorba a fost excelenta si va spune asta o persoana care nu e prietena cea mai buna a ciorbei, am mancat tot pana la ultima picatura (ciroba de vacuta) si felul principal a fost la fel de bun. Personalul de acolo a fost, deasemeni, amabil si dragut, lucru din ce in ce mai rar la noi in tara 
.
Felicitari celor care organizeaza si conduc simulatorul de zbor pentru personalul navigant, de la Tuzla. Abia astept sa ma intorc la voi, sper pe o vreme mai buna decat cea din iarna aceasta.
This slideshow requires JavaScript.
Ra
Like this:
Poza nr 12
28 Jan 2012 3 Comments
in Ganduri Tags: adapostul de caini Glina, Bucharest, cainii de la Glina scosi de sub zapada, Lehliu, Romania
Poza este facuta azi la adapostul de caini de la Glina, unde o multime de voluntari inimosi au fost sa ajute la dezapezirea cainilor de sub nametii de zapada formati in tarcurile unde sunt tinuti cainii. Munca era infiorator de multa si de grea, conditiile meteo nu ajutau deloc, adapostul fiind pozitionat in camp deschis, unde vantul se juca in voie, ca la el acasa si asta facea totul mai greu, iar frigul isi spunea cuvantul. De cateva zile, oamenii se “lupta” cu zapada, cainii cei mai mici (pana in 6 luni) au fost dusi in alte adaposturi, pensiuni, cabinete veterinare, pentru ca nu ar fi rezistat frigului. Azi am vazut caini care erau incredibil de fericiti cand oamenii intrau la ei sa le dea zapada sau sa le curete custile pentru a le pune paie care sa le tina de cald. M-am jucat cu cativa dintre ei, combinand placutul cu utilul si mi-am incalzit mainile degerate mangaindu-i pe ei, care aveau atata nevoie de afectiune. Din pacate, am vazut si caini care nu se mai opreau din tremurat de frig, dar oamenii de acolo le acordau mai multa atentie si am siguranta ca sunt pe maini bune. Inca o data, dupa isprava frumoasa cu salvatul cailor din Delta, am vazut ce inseamna ajutorul neconditionat si frumusetea oamenilor care au venit sa faca bine, fie ca asta insemna sa dea la lopata, sa curete custile, sa aduca mancare, sa puna apa sau sa intrebe de ce mai este nevoie. Nu va imaginati cati oameni buni si frumosi am vazut azi acolo.
Din cate am citit, adapostul de caini de la Lehliu (drumul vechi spre mare, la 70 km de Bucuresti) are nevoie de voluntari pentru ca sunt in aceeasi situatie si sunt doar 2 oameni care se lupta cu zapada de acolo si unii dintre caini nu au rezistat…
Daca aveti timp liber, drum pana acolo sau puteti ajuta cu ceva, mergeti si faceti o fapta buna. La sfarsit, conteaza la numaratoare si va asigur ca sentimentul de a face bine neconditionat este minunat!!!
Ra
Like this:
Aseara am fost premiati!!!
11 Nov 2011 Leave a Comment
in Ganduri Tags: Bucharest, cai, cai padurea Letea, cai salbatici, caii salbatici din Delta Dunarii, CeRe, Romania, Voluntari, Voluntariat
