09 Sep 2011
by Ra
in Ganduri
Tags: fericire, ganduri de iubire
Am avut o saptamana fericita. Mai mult decat minunata. Presarata cu clipe de fericire. Si nu numai. Doamne, de cand nu am mai fost atat de fericita!!! Ciudat cum in unele momente nu realizam cat de putin ne trebuie pentru a fi fericiti. Eu am realizat. Franturi de fericire, clipe de bucurie, momente frumoase, liniste si armonie – toate vin atunci cand te astepti mai putin. Si, desi pot veni in cantitati mici, e bine sa te bucuri de absolut orice mic pachetel care le contine. Urmeaza pachetele mai mari!!!!
Cat sunt de fericita!!!
Ra
Like this:
Be the first to like this post.
17 Apr 2011
by Ra
in Ganduri
Tags: fericire, flori, Primavara
Sunt atat de mandra de florile mele pe care cu atata dragoste le ingrijesc! Si nu exista bucurie mai mare decat aceea de a le vedea cum infloresc, daruindu-mi imagini de neuitat si amintiri care raman tiparite in albastrul ochilor mei pentru totdeauna!!!
Ra
Like this:
Be the first to like this post.
15 Mar 2011
by Ra
in Guest Posts
Tags: alerg prin viata, fericire, intrebari, raspunsuri, viata
“Noi cand traim??” Nu stiu daca traim. Cati dintre noi cunosc intradevar raspunsul? Cati dintre noi doresc sa cunoasca raspunsul? Eu cred, ca cea mai mare iluzie a noastra este ca timpul trece…inchid ochii, ma uit in trecut si vad strazi, bulevarde, ma uit in sus si vad, Soarele, Luna, stelele, ma uit in trecut si vad un copil care si-a creat o lume a lui ,o lume in care nu exista decat ziua pe care o traieste, o zi care se repeta continuu… deschid ochii, ma uit in prezent si vad aceleasi strazi, aceleasi bulevarde, ma uit in sus si vad acelasi Soare, aceeasi Luna, aceleasi stele, ma uit in prezent si vad ca acel copil s-a schimbat,”haina” pe care o poarta, de cand s-a nascut, a inceput sa se modifice, sa se uzeze, desi Soarele, Luna, stelele au ramas la fel…si ma intreb…cine a trecut? Eu sau timpul?
Uneori imi imagizez cum ar fi, sa ma pot intoarce in acea lume, creata de acel copil, fie pentru o clipa, fie pentru totdeauna…cu totii am fost copii,cu totii suntem, singura diferenta o face “haina”, care se uzeaza din zi in zi, pana va trebui sa renuntam la ea si sa imbracam una noua.Un lucru este cert, suntem niste trecatori…care devin amintiri.
Sunt atatea lucruri pentru care nu trebuie sa ne facem griji si tot atatea pentru care trebuie sa fim fericiti. Priveste un om, care primeste o suma mare de bani si in acelasi timp priveste un copil, care isi primeste jucaria preferata…bucuria este uriasa, ambii sunt la fel de fericiti, poate copilul mai mult, dar ce s-ar intampla daca
omul ar primii jucaria si copilul banii? Cine ar fi mai trist? Eu cred ca, copilul…
Nu apreciem nimic din jurul nostru, nu vedem ce trebuie vazut, nu auzim ce trebuie auzit, nu simtim ce trebuie simtit…ceea ce cautam este chiar in fata noastra,ma chinui zi de zi…sa deschid ochii tot mai mult…
Maine urmeaza o noua zi…aceeasi zi…
(scris de un cititor, un trecator…)
Ra
Like this:
Be the first to like this post.
14 Mar 2011
by Ra
in Ganduri
Tags: fericire, intrebari, intrebari fara raspuns, iubire, prezent, provocare, raspunsuri, sperante, trecut, viitor, vise
Provocare:
In viata ne dorim sa alegem oameni, momente, care sa ne faca fericiti… sa ne trezeasca sentimente de fericire,de implinire, … dar oare putem intelege intr-adevar aceste sentimente? Ma intreb, la ce se rezuma aceste trairi? De asemenea ma intreb, cine sunt acesti oameni la care renuntam atat de usor? Uneori am sentimentul ca acel om care nu face parte din “selectia” mea, undeva ,candva, l-am mai intalnit…dar oare atunci l-am ales eu sau m-a respins el? Am atat de multe intrebari…si atat de putine raspunsuri…
Un sentiment interesant atunci cand zbori, este ca toata aceasta lume pare atat de mica, de neinsemnata, iar tu pari un simplu observator, deasupra tuturor…dar atunci cand aterizezi, cred ca singurul sentiment cu care ramai este acela ca, aceasta lume ramane la fel de mica si neinsemnata, iar tu devii un lucru mic, neinsemnat…eu nu am mai zburat de aproape un an…ce mic si neinsemnat ma simt.
Aceasta este provocarea pe care am primit-o sub forma de comentariu la unul dintre posturile mele. Sa spunem ca stiu de la cine vine si mai ales care este scopul acestui comentariu. Sa spunem si ca imi place foarte mult ce a scris si ca am sa-l provoc eu (este un EL) sa scrie ca invitat la mine pe blog, despre ce vrea el. Sa spunem ca va raspunde afirmativ invitatiei mele si ca ne va uimi cu vorbele sale.
Pana atunci am sa-i raspund ca reintoarcerea pe pamant, dupa un zbor mai lung sau chiar si unul mai scurt, nu te face sa simti ca lumea e mica si neinsemnata. Din contra, uneori atat de mult tanjesti dupa pamant cand esti acolo sus – printre nori – incat la intoarcere nu faci decat sa apreciezi fiecare pas pe care il faci aici jos. Ca multi dintre noi, cei care facem din zbor un mod de viata, ramanem cu privirea catre cer, cu capul in nori – desi cu picioarele pe pamant, este alta poveste. Ca ne simtitm invingatori la capatul fiecarui zbor, este o alta poveste…
Iar despre faptul ca in viata toti ne dorim oameni si momente care sa ne faca fericiti, parerea mea e ca cu cat vom avea asteptari mai amri, cu atat vom fi dezamagiti mai mult. Ce-ar fi ca nimeni sa nu mai ceara, sa nu mai astepte, sa nu isi mai doreasca anumite trairi, anumite sentimente de la anumiti oameni? Poate ca am aprecia ceea ce ni se ofera, ceea ce avem si nu am mai plange nefericiti dupa ceea ce nu putem avea… Si nu putem trai…
In aparenta cu totii stim teorie, dar in esenta nu o aplicam niciunul dintre noi… Toti renuntam la ceva sau cineva pe care la un moment dat l-am iubit, despre care am spus ca nu ne vom desparti niciodata. Obiectele se uzeaza si incet nu ne mai sunt folositoare si oamenii, ca si sentimentele – imbatranesc si atunci ne indreptam atentia catre altele mai noi si mai frumoase, care ni se par mai atragatoare si mai interesante. Pentru ca ne plac provocarile, ne place ceea ce nu putem avea si mai ales ceea ce ne este refuzat…
La fel ca si tine, am o multime de intrebari fara raspunsuri si o alta multime de raspunsuri care nu ma ajuta sau nu ma satisfac. As vrea sa cunosc viitorul, sa stiu ce ma asteapta si mai ales cand si cum se vor intampla anumite evenimente in viata mea. Sa stiu de la inceput sa nu mai pierd timp cu oameni care sunt doar trecatori prin viata mea, sa nu mai investesc sentimente care nu aduc nimic (bun) inapoi si in general sa stiu ce se afla in spatele fiecarui pas pe care il fac, a fiecarei umbre pe langa care trec si a fiecarui suflet pe care il ating…
Pana atunci ne cufundam intr-un prezent care de cele mai multe ori nu ne multumeste, sperand intr-un viitor mai bun si regretand un trecut intunecat… Noi cand traim??
Ra
Like this:
Be the first to like this post.
Previous Older Entries
