Greu.
30 May 2011 Leave a Comment
in Ganduri Tags: durere, greu, plumb
Mi-e trupul greu si parca tot plumbul din lume s-a strans in oasele mele. Mi-e inima grea si parca toate ploile torentiale de vara nu vor putea niciodata sa stearga urma lacrimilor de pe chipul meu. Mi-e sufletul incarcat si pierdute mi-s gandurile…
Ra
Ma impart in doua…
16 Dec 2010 6 Comments
in Ganduri Tags: Craciun 2010, dor, durere, fericire, iarna, iubire, tristete
Sunt zambet si lacrimi pe acelasi obraz…. Sunt ras si durere si vise… Si-n sufletul meu e vara si iarna si totusi am genele inchise…
Ma impart intre dorul de tine, absenta ta, golul din suflet cand sunt fara tine si incercarea disperata de a mima fericirea… Uneori imi iese, alteori nu…
Acum, de exemplu ma arde dorul de tine…
Duc in spate o cruce prea mare si prea grea pentru trupul meu atat de mic si de garbovit din cauza poverii ce o port de atatia ani… Durerea si dorul ma ingenuncheaza, iar eu ma ambitionez sa merg mai departe cu fruntea sus… Nu-mi iese mereu nici mersul demn, nici zambetul fortat si el… Nu-mi iese niciodata lumina aceea care da culoare albastrului ochilor mei.
Ma impart intre a te iubi sau a iubi iluzia iubirii tale si a cauta fericirea in alta parte agatandu-ma de oricine imi iese in cale, cu disperare, pana cand imi dau seama ca nu te poate inlocui nimeni si ca nimic din ce traiesc nu seamana cu ceea ce imi oferi tu…
Ma impart intre durerea de a ma sufoca de singuratate inca un Craciun si bucuria de a mai fi venit o iarna…
Si-s zambet, si-s lacrima pe acelasi obraz si totusi ma doare si tin genele inchise…

SCRISOARE
ëţi str‰ng uneori paşii-n priviri
Şi r‰sul ”n joc de petale,
ëţi dărui z‰mbind şi-ţi fur amintiri
Ascunse ”n şoapte domoale.
Sunt z‰mbet şi lacrimi pe-acelaşi obraz,
Sunt r‰s şi durere şi vise,
Sunt pusă pe şotii şi plină de haz
Şi-s tristă ca genele-nchise !
Sunt basmul frumos dorit de-un copil
Sărutul furat la-nt‰mplare,
Sunt mersul st‰ngaci din nopţi de april,
Sunt prima şi ultima floare …
Sunt m‰inile tale duioase şi moi,
Sunt şoapta ce n-o poţi rosti;
Sunt visul purtat ”n g‰nd de-am‰ndoi,
Sunt miezul de noapte şi zorii de zi !
de George Sovu
Ra
Dureros
22 Oct 2010 4 Comments
in Ganduri Tags: asteptare, dragoste, durere, zbor
Dureros de greu sa asist neputincioasa la inca o plecare de-a ta… Sa raman. Sa pleci tu si eu sa stau doar ca sa te mai astept inca o data. Si apoi, cine imi spune, ca nu ai plecat pentru totdeauna? Ca nu e ultima data cand te vad? Ca te vei intoarce? Sau ca macar ma vei chema la tine? Cine ma asigura ca nu astept in zadar…? TU?! Tu mi-ai spus sa incetez cu plansul pentru ca nu pleci pe front…
Ai dreptate, e inca o plecare…
Pentru tine. Pentru mine e doar alta asteptare. Alta perioada intre acum si data viitoare. Atatia ani de asteptare. Pentru cateva momente de fericire. Da, stiu ca nu au pret si mai stiu ca din vina mea am pierdut dreptul de a stii ce faci… Implicit si acela de a stii cand te intorci… Daca te intorci. Sau daca te intorci la mine.
Inca un “de ce eu, Doamne?” fara raspuns…
Sunt iar in Amsterdam. Anul trecut ti-am scris ca te-am cautat pe strazile aglomerate ale Amsterdamului. Acum stiam ca nu ai cum sa fii aici. Dar parca te zaream printre turisti, parca te amestecai cu localnicii si uneori am tresarit simtind ca ma prinzi de mana usor. Te-am cautat chiar si asa, innebunesc cautandu-te si sunt obosita sa te tot ascunzi. (cat de greu mi-a fost sa ma desprind din bratele tale azi cand am plecat)
Eu ce pot sa fac? Acum mi-ai luat si asteptarea… Inainte de azi am stiut mereu ca va veni “data viitoare” si stiam exact ce avea sa se intample. Stiam intocmai ca vei suna, vom rade putin la telefon, dupa care voi adormi epuizata in bratele tale si dimineata imi vei spune “frumoasa mea”…
Mi-ai spus si azi “frumoasa mea”, dar la plecare…
Mi-ai spus: “du-te la Amsterdam si distreaza-te, odihneste-te” – de fapt ma indemnai sa plec ca sa te caut… Te-a durut si pe tine? Pe mine inca ma doare… Si am inteles cat iti este de greu si tie…
Ce trebuie sa fac acum? Fara sa stiu cat va dura? Fara sa socotesc in gand cand ar trebui sa te intorci la mine…
Nu stiu sa traiesc fara sa te astept, iar acum mi-ai luat si asta… Atat aveam – asteptarea. Asteptarea ne lega, acum ne desparte…
Am avut senzatia asta ciudata azi si stiu ca mi-ai spus ca nu pleci pe front, dar ceva imi spune ca va fi si mai greu de acum inainte…
De ce eu? De ce noi? De ce acum?
Ra
Ramai
13 Jul 2010 4 Comments
in Ganduri Tags: bucurie, durere, fericire, indragostita, iubire, lacrimi, tristete, zambet
…ti-as oferi lumea mea, doar ca sa ramai. Dar stiu, mi-ai spune ca ai lumea ta. Doar ca sa ai unde sa te intorci. De fapt, ca sa inteleg eu de ce te tot intorci…
…ti-as oferi lumea mea, doar ca sa intelegi ca ceea ce simt e mai puternic decat mine si ca invinge ratiunea. Dar stiu, mi-ai spune ca folosind inima nu pot ajunge prea departe…
…ti-as oferi lumea mea, doar ca sa o colorez frumos cu prezenta ta. Dar stiu, mi-ai spune ca nu avem timp sa mai coloram… Am crescut deja amandoi…
…ti-as oferi lumea mea, doar ca sa vad si eu cum e cu tine parte din ea. Dar stiu, mi-ai spune ca poate e mai frumos asa…
…ti-as oferi lumea mea, doar ca sa faci parte din ea. Sa adorm fericita, sa ma trezesc linistita, sa zambesc in fiecare clipa stiindu-te parte din lumea mea… Dar stiu, mi-ai spune ca imi sunt de ajuns si ca nu am nevoie de tine in lumea mea…
Iti ofer lumea mea!!! Ramai, te rog, ramai… Nu mai pleca… Nu ma mai lasa sa astept… Iti ofer lumea mea!!!!

RAMAI!!!!!
sad
Ra
…clipe! Pentru ca…
30 Jun 2010 10 Comments
in Ganduri Tags: asteptare, copilarie, deja-vu, dragoste, durere, fericire, Ganduri, iubire neconditionata, Ra, soare, zambet
Ce e sufletul pereche? E cineva cu care te potrivesti perfect? Cu care te imbini perfect? E persoana pe care o intalnesti o singura data in viata si daca o scapi, atunci gata? s-a terminat cu sufletul tau pereche?
Am citit undeva ca sufletele pereche ne apar in viata pentru a ne obliga sa ne trezim! Sa ne descoperim alte fete ale propriei noastre persoane… Dupa care pleaca…

Nu inteleg de ce iti spui ca nu iti doresti, cand de fapt in tine dorinta de a ma tine legata e mai puternica decat orice? Oare nu ar trebui sa traim clipa, pur si simplu? Pentru ca niciodata nu vom putea trai pe pamant daca inima noastra pluteste in vazduh…
Pentru mine, in cartea vietii, in dreptul tau e un semn de intrebare si gustul aromat cu dragoste al relatiei noastre. Si tot ce il mai rog pe Dumnezeu, in scurtele noastre dialoguri, e sa nu lase uitarea sa intervina intre noi…
Pentru ca recunoscator iti este sufletul meu pentru zambetul tau pe care l-a vazut doar el si nimeni altcineva…
Nu am glumit cand am spus ca totul se dezintegreaza in jurul meu atunci cand tu nu vorbesti cu mine, cand nu esti, cand te strig si nu raspunzi, cand te caut si nu te gasesc, cand te chem si nu vii, cand plang si nu imi stergi lacrimile…
Pentru ca ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata. Iar noi deja ne-am pierdut o data…
Ma doare capul de la cat ma framant, corpul meu e prea mic pentru atatea intrebari fara raspuns, incertitudini si tristete…
Pentru ca destinul se ascunde uneori in cea mai insesizabila banalitate…
Privirea mea, vorba mea, toata persoana mea in prezenta ta nu e decat dragoste!
Pentu ca viata nu iti da de doua ori aceeasi persoana…
Indraznesc sa spun ca fericirea mea poarta numele tau si ca as fi nedreapta sa spun ca o clipa langa tine este mai frumoasa decat alta clipa langa tine…

Daca as fii barbat si as iubi o femeie, daca as tremura gandindu-ma ca am sa fac dragoste cu ea si m-as topi de dor sa-i simt buzele, corpul si imbratisarea… Daca as iubi la ea tot si as intelege ca ea ma iubeste chiar mai mult… Atunci as da orice sa o imbratisez cand adoarme, sa o sarut cand se trezeste, sa-i spun cat mi-a fost de dor, asa, fara nici un motiv – in miezul zilei… Dar fiecare are felul sau unic de a intelege dorul si iubirea…
De aceea felul meu de a iubi este diferit de al tau. Eu te iubesc in orice moment al zilei si cand spun ca mi-a fost dor inseamna ca asta am simtit imediat ce am plecat de langa tine. Si ca dorul asta merge cu mine peste tot… Ca pentru tine am invatat sa scriu. Ca sa imi pastrez amintirile. Sa fiu sigura ca nu uit nimic.
Pentru ca ti-as spune ca nu e nimic mai spectaculos decat sa te vad barbierindu-te…
“…prea tarziu!” – cuvintele lui au lovit-o cu aceeasi intensitate cu care fulgerele lovesc cerul in timpul unei furtuni de vara. Cum sa fie prea tarziu pentru a avea incredere in ea? Oare atat de mult l-a ranit in trecut incat sa nu uite, chiar daca a iertat? Se intreaba in sinea ei, convinsa fiind ca pedeapsa cea mai mare vine de la Dumnezeu sub forma iubirii neimplinite pe care i-o poarta… De ce sa o pedepseasca si el? El, pe care Ea il iueste atat de mult…
Pentru ca tu mi-ai fost dat mie la fel cum eu ti-am fost data tie, fara sa ne alegem… Altcineva a ales pentru noi, altfel nu imi explic de ce toate astea…
Pentru ca nimeni nu si-ar dori o astfel de poveste daca ar putea sa aleaga…
Pentru ca de fiecare data cand pleci, iei si o parte din mine cu tine…
M-am obisnuit cu linistea asta a ta, liniste care face un zgomot infernal uneori… Liniste care doare in general!!!!
E superb sa te stiu la o imbratisare distanta!! E fantastic sa te am langa mine, e minunat sa fii acasa…
Pentru ca ating cerul de fericire cand sunt langa tine…
Ma dor buzele, simt inca barba ta pe fata mea! Ma doare sanul drept pe care l-ai sarutat… Ma trec fiorii, inca, acolo unde m-ai mangaiat si simt furnicaturi de la gadilat in tot corpul! Urasc sa fiu gadilata, dar as da orice doar ca sa ma gadili tu…
Pentru mine ramai cel pe care l-am cunoscut acum o multime de ani… Cu care radeam seara inainte de culcare si dimineata la dus. CU care ma plimbam imbratisata dupa cina… Cu care mancam ardei gras cu branza si paine cu unt ca si cum ar fi fost caviar si stridii… Esti un nebun sa iti refuzi singur o asemenea iubire…
Vreau sa stiu adevarul. NU cum trebuie sa fie. Ci cum e. Nu ce trebuie sa simti. Ci ceea ce simti. Asa cum ma iubesti, daca ma iubesti…
Pentru ca povestea noastra a inceput acum mult timp, cand eu eram inca un copil si nu stiam sa ma prefac…
Ra
