Si acum ce fac?
18 Aug 2011 1 Comment
in Ganduri Tags: asteptare, deja-vu, iubire neconditionata, Ra, zambet
Mai mult ca sigur nu ma asteptam sa te aud ieri. Credeam ca o parte din starea mea generala din ultimul timp ti se datoreaza si tie. Sau mai bine spus faptului ca nu aveam vesti de la tine de atat timp. Ce sa crezi? Acum, ca te-am auzit, nu ma simt mai bine. Nici mai rau. Poate doar putin mai nelinistita. Pentru ca nu inteleg nimic din ceea ce mi se intampla. O suma prea mare de sentimente si emotii in contradictoriu, ma incearca. Pe de o parte nu stiu ce astept, pe de alta nu stiu de ce astept 
. Nu stiu ce sper, de ce sper si cat sa mai sper… Apoi… dupa ce am vorbit, am ramas cu o senzatie de gol… De obicei, eram implinita, fericita si nerebdatoare sa te aud iar. Acum, am simtit un gol imens, nevoia sa fiu singura (pentru cateva clipe) si dupa aceea mi-am reluat viata exact de unde o lasasem inainte sa te aud. Ma sperie si ma bucura in acelasi timp. Stiu ca nu am cum sa te uit, nu am cum sa nu te port in gand si sa nu iti dedic fiecare realizare a mea, fiecare alegere buna si decizie corecta. Pentru ca orice fac, in gandul meu ma sfatuiesc cu tine. Ma intreb cum ai fi facut tu, ce mi-ai fi spus tu sa fac. Si procedez intocmai… Pentru ca distanta aceasta nenorocita si fusul oras nu ma ajuta deloc sa dau de tine atunci cand am nevoie urgenta . Pentru ca uneori nu esti “available” si niciodata nu stiu cand vei fi 
. Dar e ok, m-am obisnuit cu asta. Doar traiesc cu tine in gand de atatia ani. Ma bucura faptul ca am trecut peste si am depasit momentul, ca nu am facut 300 de tumbe in aer de bucurie si nici nu am plans de fericire dupa ce te-am auzit ieri. Ma sperie aceleasi item-uri pentru ca mi-e frica sa nu te uit…
Atat de indragostita sa fiu, incat sa las vreun pas facut fara tine, nenumarat?
Iarta-mi sufletul care incearca sa te uite…
Ra
Dureros
22 Oct 2010 4 Comments
in Ganduri Tags: asteptare, dragoste, durere, zbor
Dureros de greu sa asist neputincioasa la inca o plecare de-a ta… Sa raman. Sa pleci tu si eu sa stau doar ca sa te mai astept inca o data. Si apoi, cine imi spune, ca nu ai plecat pentru totdeauna? Ca nu e ultima data cand te vad? Ca te vei intoarce? Sau ca macar ma vei chema la tine? Cine ma asigura ca nu astept in zadar…? TU?! Tu mi-ai spus sa incetez cu plansul pentru ca nu pleci pe front…
Ai dreptate, e inca o plecare…
Pentru tine. Pentru mine e doar alta asteptare. Alta perioada intre acum si data viitoare. Atatia ani de asteptare. Pentru cateva momente de fericire. Da, stiu ca nu au pret si mai stiu ca din vina mea am pierdut dreptul de a stii ce faci… Implicit si acela de a stii cand te intorci… Daca te intorci. Sau daca te intorci la mine.
Inca un “de ce eu, Doamne?” fara raspuns…
Sunt iar in Amsterdam. Anul trecut ti-am scris ca te-am cautat pe strazile aglomerate ale Amsterdamului. Acum stiam ca nu ai cum sa fii aici. Dar parca te zaream printre turisti, parca te amestecai cu localnicii si uneori am tresarit simtind ca ma prinzi de mana usor. Te-am cautat chiar si asa, innebunesc cautandu-te si sunt obosita sa te tot ascunzi. (cat de greu mi-a fost sa ma desprind din bratele tale azi cand am plecat)
Eu ce pot sa fac? Acum mi-ai luat si asteptarea… Inainte de azi am stiut mereu ca va veni “data viitoare” si stiam exact ce avea sa se intample. Stiam intocmai ca vei suna, vom rade putin la telefon, dupa care voi adormi epuizata in bratele tale si dimineata imi vei spune “frumoasa mea”…
Mi-ai spus si azi “frumoasa mea”, dar la plecare…
Mi-ai spus: “du-te la Amsterdam si distreaza-te, odihneste-te” – de fapt ma indemnai sa plec ca sa te caut… Te-a durut si pe tine? Pe mine inca ma doare… Si am inteles cat iti este de greu si tie…
Ce trebuie sa fac acum? Fara sa stiu cat va dura? Fara sa socotesc in gand cand ar trebui sa te intorci la mine…
Nu stiu sa traiesc fara sa te astept, iar acum mi-ai luat si asta… Atat aveam – asteptarea. Asteptarea ne lega, acum ne desparte…
Am avut senzatia asta ciudata azi si stiu ca mi-ai spus ca nu pleci pe front, dar ceva imi spune ca va fi si mai greu de acum inainte…
De ce eu? De ce noi? De ce acum?
Ra
Like this:
Fericirea are chipul tau, numele tau, aroma ta…
18 Sep 2010 4 Comments
in Ganduri Tags: aroma, asteptare, fericire, iubire, privire, te astept, zambet
Te astept. Iti astept zambetul si privirea. Astept sa iti simt imbratisarea si sa ma pierd in noapte la pieptul tau. Astept sa ma ciupesc inainte de a adormi ca sa fiu sigura ca nu visez si ca tu esti iar aici, langa mine. La fel si la trezire. Intotdeauna ma trezesc inaintea ta. Pentru ca imi place infinit de mult sa te privesc cand dormi. Stii ca uneori zambesti si in somn? Da, pana si zambetul acela adormit reuseste sa imi sarute sufletul. Stiu ca in somn, cand visezi, esti doar al meu. Nu cred, nici daca mi-ai spune tu, ca visezi vreodata la altcineva. Pentru ca intotdeuna am fost numai eu. Asa mi-ai spus atunci pe holul acela lung si ingust cand ne-am intersectat in graba. Ne-am oprit si mi-ai spus asta. Si nu am cum sa uit. Iar uneori dimineata zambesti exact inainte de a deschide ochii. Mai intai imi zambesti, apoi incepi sa razi, ma iei in brate si la urma deschizi ochii larg. Tie iti vine sa crezi ca uneori adormim si ne trezim impreuna? Te astept. Ard de dorinta si de nerabdare. Ma sufoca asteptarea aceasta dureros de placuta intr-un fel. Ma pregatesc si pentru partida de gadilat la care stiu ca nu renunti nici in ruptul capului. Oricat te-as ruga si oricat ti-as explica ca nu imi place, tie iti place. Si pana la urma radem. Rad eu, razi tu, radem amandoi. Pentru ca, tot tu mi-ai spus-o acum vreo doi ani, asta fac oamenii care se iubesc – RAD!!! Te astept. Sa radem. Sa vorbim, sa povestim, sa invat. Invat atatea de la tine. Te astept. Sa mai adaug o amintire. Sa mai vreau sa opresc timpul. Te astept. Sa ma cert cu Dumnezeu ca vei pleca iar. Te astept. Sa tremur de frica, nu cumva va fi ultima data cand te voi vedea? Te astept. Sa te adulmec. Mirosul tau este fantastic. Aroma pielii tale in timp ce ne iubim este cel mai puternic afrodisiac pentru mine. Iar dimineata se transforma in cel mai senzual parfum. Imi place sa ma incarc cu mirosul tau, sa ma cuibaresc in bratele tale si sa te simt asa toata noaptea. Asa – adica numai al meu. Te astept. Pentru ca esti al meu. Cel putin lasa-ma sa cred ca nu e altfel. Te astept. Te-am asteptat o viata pana sa apari in noaptea in care ne-am cunoscut. Te-am asteptat saptamani intregi, nopti pierdute doar privindu-te pana sa ne adresam un cuvant. (fac o paranteza si iti spun ca as face orice pentru persoanele care in noaptea aceea ne-au facut sa vorbim) Te-am asteptat pana sa te pierd. Te-am asteptat apoi cativa ani pana sa vii sa imi stergi lacrimile acolo unde locuiam. Lacrimi de dor, de furie, de nefericire, de regret, de ura… Te-am asteptat cu rabdare si dupa ce m-am eliberat. Am fost cea mai fericita cand m-ai sunat sa ma intorc. Te astept de cate ori pleci. Te voi astepta o viata. Probabil ca asta este crucea mea. Asteptarea. Dar nu-i nimic. Face parte din mine, din noi si m-am obisnuit sa astept. Te astept azi, maine, poimaine, peste o saptamana, o luna, un an. Si, cine stie? Poate peste o viata nu ai sa mai pleci… Eu astept. Te astept.
Ra
Like this:
Viseaza-ma…
09 Jul 2010 2 Comments
in Ganduri Tags: asteptare, dragoste, fericire, iubire, Ra, zambet
Aseara am visat ca am adormit la pieptul tau… Ca ne-am imbratisat indelung, am vorbit cate in luna si in stele, am povestit si chiar ma amuzam in visul meu ca erai atat de vorbaret… Tu nu esti chiar atat de vorbaret de obicei, nu asa cum ai fost aseara in visul meu…
Apoi am visat ca m-ai cautat in somn, ma cautai sa ma imbratisezi si cand deschideam ochii te gaseam privindu-ma zambind… Si, da, pana si in visul meu al tau zambet imi saruta sufletul…
Visul a continuat pana dimineata cand ne-am trezit impreuna, in visul meu…
In visul meu mi-ai dat buna dimineata cu un sarut scurt, dar apasat. SI ai ras. Ai ras pentru ca am chip de inger si pentru ca, spui tu, cine nu ma cunoaste poate sa si creada ca sunt un inger 
…
Am ras amandoi dupa aceea, in visul meu, am ras printre saruturi si imbratisari. Printre tipete impletite cu ras in cascade, provocat de al tau obicei de a ma gadila… Drace! – pana si in visul meu m-ai gadilat…
Apoi, tot in vis, te-ai ridicat din pat si te-am tras inapoi. Ai rzbucnit in ras intrebandu-ma ce vreau. Sa ma gadili sau sa nu ma gadili… Si, tot in vis, te-am tras inapoi… In visul meu…
In visul meu am continuat sa ne iubim in dimineata aceasta si apoi am visat ca te-am urmarit cu privirea in timp ce te pregateai pentru ziua de azi…
Te-am urmarit cu privirea si cand ai plecat, cand ai urcat in masina si cand ai iesit de pe strada…
Si in vis, masina in care te aflai a virat la stanga. Cea pe care o conduceam eu a ales sa vireze la dreapta…
Pana si in vis drumurile noastre sunt separate. De ce? De ce Dumnezeu nu uneste drumurile acestea?
M-am trezit acasa la mine, dus rece…
In mod ciudat pielea mea are mirosul tau. Mirosul unei nopti si al unei dimineti cu tine. Mirosul dragostei… Visul meu a avut aroma de iubire si acum imi doresc doar sa visez iar…
Ra
Tragedie
07 Jul 2010 2 Comments
in Ganduri Tags: 2010, AN 2 prabusit, asteptare, avion cazut la Tuzla, deja-vu, Ganduri, Ra, tristete, tuzla AN II, zbor
Inca o tragedie a avut loc la Tuzla. Chiar luni vorbeam cu doi prieteni care imi spuneau ca le e foarte frica de zbor si acest fapt constituie un impediment in alegerea vacantelor… Ma intrebau, la fel ca multi dintre cunoscuti, daca nu imi este frica. Imi cereau sa le explic o multime de lucruri legate de zbor. Pe cat pot, in limita cunostiintelor mele nu foarte mari, incerc sa linistesc pe toata lumea si sa le explic cat de placut, de frumos si de fantastic este sa zbori.
Atunci, din vorba in vorba imi spuneau ca nu a mai cazut nici un avion de ceva timp… La circa o ora sau doua dupa ce am avut aceasta discutie, tot cu ei fiind, in fata televizorului am vazut stirea ca la Tuzla un avion a luat foc… Am urmarit putin si din spusele respectivei doamne de la tv, nu era ceva grav – un avion care din nu stiu-ce-motive a luat foc la sol. Nu spunea de victime. Doar ca sunt cativa raniti. Am respirat usurata ca nu a murit nimeni. De cand s-a intamplat nenorocirea cu zborul din care Misu nu s-a mai intors, am ramas cu o frica neexplicabila…
Marti am citit in ziare ca au murit oameni la Tuzla… Ca a fost o tragedie acolo. Nu ca un avion a luat foc la sol, ca si cum a luat foc din senin si nu era ceva important. La Tuzla s-a prabusit un avion cu cativa oameni valorosi… In avion se afla si singura femeie pilot de AN din tara. Lavinia Guita. Avea 26 de ani… Si toata viata inainte… Acum are doar cerul…
Ca o ironie a sortii, acesta este modelul avionului pe care eu il port tatuat pe laba piciorului…
Dumnezeu sa-i odihneasca! Condoleante familiilor celor care au plecat in zbor si s-au ratacit prin cer…
Ra
