Despre cai

Ce ar fi sa scriu un post despre cai? Sa va familiarizez cu cateva notiuni despre ceea ce inseamna minunata lume a cailor. As incepe spunand ca Dumnezeu nu a lasat caii sa vorbeasca pentru a nu pune oamenii in dificultate… Am sa vorbesc putin despre cai, pentru a putea intelege mai bine acest animal atat de minunat! Calul a evoluat de acum 60 de milioane de ani, pana in ziua de azi, adaptandu-se fara dificultate la climatul si mediile aflate in schimbare. Equus caballus, calul cunoscut de noi, a aparut acum un milion de ani. S-a raspandit in America de Sud, Asia si apoi Europa si Africa. Treptat caii au fost folositi in agricultura, transport, in scopuri recreative si in sport – devenind chiar o afacere concursurile sportive. Toti caii, indiferent de scopul in care sunt folositi, au aceeasi structura a corpului si au cu totii 64 de cromozomi in fiecare celula. Pentru a intelege capacitatea fizica si mintala a unui cal este foarte important sa-i cunoastem conformatia si structura: cum functioneaza corpul, functionarea creierului, a simturilor si ciclul vital.

Structura calului

Simturile calului

Ochii si vazul – ochii calului sunt dispusi pe laturile capului, asta inseamna ca atunci cand isi ridica capul, calul are un camp vizual de 360* fara sa si-l intoarca. Din acest motiv este necesar sa ne apropiem cu grija de un cal, pentru a nu-l speria. Auzul si urechile – caii au un aux fin, receptionand o gama de sunete mai larga decat a omului. Urechile caluluipot exprima diferite reactii ale acestuia: entuziasm, interes, plictis, incapatanare, frica, iritare si agresivitate. Exista 16 muschi in urechea externa a calului, care permit rotirea cu 180*. Mirosul – caii au un simt al mirosului f puternic, cunarile bine dezvoltate pentru a respira cand alearga cu viteza sau in conditii de stress. Caii pot detecta frica omului prin transpiratia acestuia si sunt sensibili la mirosul sangelui. Tactul – caii sunt f sensibili fizic, in special la durere. Raspund insa bine la mangaieri si lovituri usoare. Cravasa este folosita pentru incurajare si corectare la calarit, pentru a asigura deplasarea calului sau a impiedica intoarcerea lui. Atmosfera – caii percep f bine starile emotionale ale omului si pot fi influentati de ele. Un calaret care este nervos sau speriat va face calul sa ezite, in schimb unul calm si increzator va inspira multa incredere si calm chiar si unui cal timid. Un cal fericit care are incredere in cel care il calareste, va asculta si va raspunde bine la comenzile acestuia. Gustul – caii se hranesc selectiv si prefera sa sufere de foame in loc sa consume ceva neplacut.

Culorile si marcajele la cai Caii sunt descrisi dupa culoarea si insemnele de pe corpul lor. Nu exista doi cai identici si culorile variaza in functie de categorii. principalele culori sunt – ALB, SUR, ROIB, MARO, NEGRU, GRI, CHESNUT, CREM, PIEBALD, SKEWBALD, PATAT – acestea putand fi de diferite nuante (mai deschise sau mai inchise la culoare).

CELE MAI FRUMOASE RASE DE CAI
A:
Ahaltechin (sau Ahaltekin, Ahal-Tekin, in limba turkmenă Ahal-Teke) este un cal de mărime mijlocie, atestat de peste două milenii in zonele de semideşert ale Kazahstanului şi Turkmenistanului (in deşertul Karakum) şi din apropierea Mării Caspice. Creşterea rasei ahaltechin continuă preponderent in fostele republici sovietice din Asia. Este o rasă uşor de recunoscut şi foarte elegantă, cu gabarit perfect format, ochi expresivi şi urechi mari. Ahaltechin are pilozitate fină, inclusiv coama, corp lung şi puternic. Copitele ii sunt foarte puternice.
Inălţime: 1,40-1,50 m.
Coama: cal recunoscut pentru coama lui foarte mătăsoasă, cu luciu metalic.
Caracteristici: rasă este robustă, cu temperament şi rezistenţă mare. Mulţumită flexibilităţii, ahaltechinul este apreciat şi folosit in probele dificile ale echitaţiei, la sărituri şi in cursele de galop.
Ahaltechin este una dintre cele mai rare şi vechi rase de cai din lume. Energia şi rezistenţa la temperaturi foarte ridicate sunt deosebite. in 1935, caii ahaltechin au reuşit să ducă la bun sfirşit, in 84 de zile, o călătorie de la Aşhabad la Moscova, pe o distanţă de 2.580 mile, din care 600 de mile prin deşert, in mare parte distanţa fiind străbătută fără apă. Aceste date logistice nu au fost egalate pină in prezent.
Cursele de cai ahaltechin sunt foarte populare in Turkmenistan. Turkmenii folosesc pentru hrănirea cailor o dietă foarte bogată in proteine, bazată pe lucernă uscată, căcărează de oaie, ouă, orz şi quatlame (un fel de prăjiturele din cocă prajită). Noaptea, caii sint acoperiţi cu pături groase pentru a-i proteja de frigul tipic noaptea in deşert. Păturile sunt folosite şi pentru a-i feri de soare după amiaza.
Rasa ahaltechin este folosită in cursele de distanţă lungă, insă in Rusia este folosită şi in concursurile de sărituri şi dresaj clasic.

American Paint Horse, sau Pinto

Calul American Paint provine din caii spanioli adusi in Statele Unite si a fost popular printre indienii americani drept cal de razboi. Nu este o rasa in adevaratul sens al cuvintului. Totusi, pentru a fi considerat ca facand parte din aceasta rasa, un cal trebuie sa provina de la ”Quarter Horse, US Thoroughbred”, sau ”Paint Horse breeding”. Exista doua tipuri: Overo cu capul cu pete albe si pe corp pete colorate imprastiate neregulat, adesea cu picioare negre si Tobiano cu capul de o singura culoare (cu exceptia unor pete normale ex. tinta, stea, etc.), petele colorate sunt obisnuite, ovale sau rotunde si cel putin partea de jos a picioarelor este alba. Exista si exemplare cu caracteristicile ambelor tipuri si acestea sunt numite “Tovero”.
Inaltime: pana la 160 cm, rareori depasesc aceasta inaltime.
Culoare: Alb cu diferite proportii din alte culori.
Temperament: Inteligent si dispus.
Utilizare: Pentru calarie, munca la ferma, rodeo, spectacole, sarituri, dresaj.

Calul Andalusian

Cand vorbim de calul Andalusian, vorbim de cea mai veche rasă din lume. Cunoscută şi sub denumirea de Spaniol Pur Sange, această rasă de cai a reuşit să impună anumite standarde in concursurile de echitaţie şi nu numai. Caii din această rasă sunt recunoscuţi pentru eleganţa specifică. Au un aspect demn de un rege. Sunt animale uşor de dresat, inteligente, asimiland foarte repede tot ceea ce sunt invăţaţi. In multe ţări intalnim rase care au fost incrucişate cu Andalusianul, folosiţi in concursuri de echitaţie, polo pe cai sau in diverse competiţii sportive. Sunt folosiţi adesea in concursuri de frumuseţe, exceland in săriturile peste gard.

Conform unor statistici oficiale datate din anul 2005, In Canada se presupunea că mai existau doar 400 de cai pur sange Andalusian. in Statele Unite insă situaţia era mai roză, numărul acestor animale magnifice ridicandu-se la 5400 (anul 2005), iar ultimele date oferite publicităţii in anul 2008, arată că această rasă se bucură de aprecierea americanilor, ajungand la numărul de 11.000 de exemplare.

Istoric:

Cei mai mulţi istorici şi specialişti sunt de părere că aceşti cai sunt originari din Peninsula Iberică, mai exact de pe teritorii ce astăzi aparţin statului spaniol. Există mai multe desene pictate pe pereţii peşterilor care atesta existenţa acestei rase incă de acum 2500 de ani. Pană in secolul 18, Andalusianul era calul regalităţilor şi al căpitanilor. De aceea au primit denumirea de “Caii regali ai Europei“. In urma dezvoltării comerţului şi apariţiei mijloacelor de transport, numărul cailor din această rasă s-a diminuat considerabil, ajungand chiar pe cale de dispariţie.

 

Calul anglo-arab

Rasa Anglo-Araba este originara din Marea Britanie, dar este des intalnita in Franta. Pentru mai mult de 150 de ani au fost depuse eforturi pentru crearea acestei rase foarte speciale de cai. Calulul Anglo-Arab este rezultatul unei incrucisari intre un armasar de Thoroughbred si o iapa de Arab, si vice-versa. In pedigreeul Britanic, aceasta este singura variatie acceptata. In Franta, un numar de variatii sunt permise, dar pentru a putea intra in cartea hergheliilor trebuie sa existe minm 25% sange arab, iar stramosii trebuie sa apartina raselor Araba, Thoroughbred sau Anglo-Arab.

Aspect: La fel ca si calul arab clasic, are gabaritul elegant cu frunte mare si ochi foarte vii si energici, avand o satura foarte buna; coama este lunga si atarna pe un spate foarte puternic si foarte musculos. Coama ii ofera o pozitie foarte elevata si foarte multa prestanta. Cu extremitatile lui foarte lungi si urechile foarte bine formate, anglo-arabul se misca cu agilitate si eleganta.
Marime: De la 1,53 la 1,63 metri.
Coloare: Castaniu inchis si negru.
Caracteristici: Este un cal foarte inteligent, robust, rezistent si curajos. A atins un numar mare de participari la competitii, precum cel pur sange englez la concursul de salturi, galop si concurs complet.

 

 

Calul appaloosa

Sunt deosebiti datorita petelor, fiind utilizati des la defilari, poseda un bun temperament ceea ce-i face pe deasupra sa fie si niste animale excelente pentru orice tip de galop. Primii appaloosa au fost crescuti de un trib din America de Nord. Astazi se intalnesc raspanditi in toata lumea, chiar daca sunt mai numerosi in Statele Unite.
Aspect: Cal solid cu un spate scurt si puternic. Are pieptul si spatele putin arcuite, si de asemeni si copitele sale, ca la toti din rasa sa, sunt puternice. Urechile sunt robuste si sunt marcate cu unele dungi verticale albe sau negre. Are putin par in crestet si coama.
Marime: De la 1,40 la 1,50 metri
Culoare: De obicei are pete peste un fond maro. Exista si si diferite de culori de pete: Leopard (par alb cu pede negre) sau par negru si pete albe.
Caracteristici: Sunt cai foarte sensibili, foarte usor de ingrijit, dar si foarte agili, atletici si curajosi. Sunt foarte buni la salturi si au o rezistenta notabila pe distante mari.
Rasa Appaloosa este adaptarea americana a unui cal patat unic, crescut in Statele Unite ale Americii. Calul patat poate fi vazut zugravit in grotele in care omul Cro-Magnon isi ducea viata in urma cu mai bine de 20.000 de ani. Acesti cai au fost cunoscuti sub o multitudine de nume diferite si au fost foarte raspanditi in Europa si Asia.
Indienii Nez Perce, care isi duceau viata in nord-estul statului Oregon, au creat, in secolul al XVIII-lea, rasa American Appaloosa. Indienii Nez Perce erau priceputi crescatori de cai. Ei au creat aceasta rasa dintr-un septel de Spanish, importat de conquistadores, unii dintre acesti cai fiind purtatori ai genei care creeaza petele. In timpul ocuparii pamanturilor triburilor de catre trupele americane in 1876, caii au fost decimati, fiind pe punctul de a disparea. Rasa a fost revitalizata in 1938, atunci cand a fost creat Clubul de Cai Appaloosa, in Moscow, Idaho.

Calul arab (am sa acord un spatiu mai mare acestei rase)

Este o rasa care nu a fost practic creata de om , ea fiind de fapt doar selectionata pentru a satisface pretentii de frumusete si performanta (anduranta). Arabii au in prezent o traditie de peste 3 000 de ani de selectie si reproductie a acestei rase care a devenit in unele state arabe o mindrie nationala si un simbol.

In tarile arabe proprietarii hergheliilor de top investesc sume enorme pentru intretinerea si pregatirea cailor atit din efectivul de reproductie cit mai ales a celor din efectivul de competitie. Fermele au conditii de pregatire deosebite; precum bazine de inot, boxe cu suprafete de 7 x 7 m, aer conditionat, cabinete medicale superperformante si medici specialisti ce ofera asistenta non stop in ferma, multiple terenuri de antrenament, piste de galop, manageri, antrenori, calareti, ingrijitori, specialisti in reproductie, specialisti in gasirea celor mai de valoare exemplare din lume ( scout offices ), etc.

Sunt cai de o frumusete deosebita, foarte rapizi si mai ales foarte rezistenti. Sunt plini de temperament, dar in acelasi timp au un caracter ideal si un comportament constant pozitiv. Cei care au ocazia sa participe la un campionat mondial sau european de show – frumusete pentru rasa Araba, sau cel putin sa rasfoiasca reviste special dedicate acestei rase, vor ramine impresionati de nivelul la care s-a ajuns, la perfectiunea fizica si eleganta cu mult superioara oricarei alte rase din lume.

Este resursa cea mai importanta pentru producerea, imbunatatirea si rafinarea raselor si varietatilor de cai, inca din antichitate. A intrat masiv si continuu in Europa prin tarile de la Marea Neagra (principatele romane) si prin tarile de la Marea Mediterana si a influentat toate rasele clasice si varietatile moderne de cai . Rasa Araba a contribuit direct sau indirect la formarea si rafinarea tuturor raselor si varietatilor din lume .

Prin intermediul rasei Berber (Barb) si-a dublat influenta, aceasta din urma fiind principala rasa care a contribuit la formarea cailor de singe spaniol Andalusieni si Lusitani, cai care ulterior au format sau au contribuit la formarea principalelor rase moderne din Europa: Lipitanul, Kladrub, etc.

Prin formarea rasei Thoroughbred (Pur Singe Englez), a participat la formarea si rafinarea tuturor varietatilor moderne de sport din lume; de la warmblut-ul german, la varietatile de sport franceze, olandeze, belgiene, etc.

Este deci rasa care sta la baza formarii tuturor raselor moderne de cai, fiind deasemenea singura rasa care este acceptata ca infuzie de singe in majoritatea raselor standard din lume. A stat la baza crearii celei mai performante si mai polivalente rase de sport: Thoroughbred ( Pur Singe Englez ).

Unele documente franceze sustin ca unul dintre armasarii arabi care au stat la formarea rasei PSE/TB provine din provinciile danubiene (!?). Acestea sustin ca armasarul Byerly Turk care a participat la formarea rasei Pur Singe Englez provine din provinciile danubiene romane, fiind capturat de la turci de catre Capitanul Byerly.

Observati tablourile vechi din patrimoniul romanesc, precum cel cu Mihai Viteazul. La mare cautare erau caii de origine araba produsi in hergheliile romanesti.

Romania era renumita atit pentru caii sai cit si pentru modul corect de intretinere si pregatire al acestora. Nenumarate herghelii occidentale adoptau in secolul XVI si XVII modul de intretinere, selectie si reproductie din hergheliile boieresti ale principatelor romane. Iepele moldovenesti, cu singe arab erau renumite si rivnite in intreaga Europa de toate marile curti regale.

In trecut, pe majoritatea mosiilor boieresti din Moldova, Valahia si Dobrogea se cresteau cai arabi. Caii moldovenesti erau cei mai cautati, fiind de fapt cai de origine araba sau jumatate singe, continuu imbunatatiti cu reproducatori deosebit de frumosi adusi special din tarile arabe. Datorita frumusetii si renumelui, iepele din Moldova au contribuit la formarea majoritatii raselor moderne europene: Pur Singe Englez, Trakehner, Lipitan, Kladrub, etc. Prin participarea la constituirea nucleelor de iepe mame din efectivele de reproductie, mentionate in registre sub denumirea de iepe moldovenesti.

1775 se infiinteaza herghelia de la Radauti. Din 1825 sunt folositi reproducatori din rasa Araba. In anul 1919 s-a format herghelia de la Jegalia, initial cu un efectiv de cai arabi. In anul 1926 se infiinteaza herghelia de la Mangalia. Dupa diverse locatii, in prezent nucleul de reproductie arab din proprietatea statului se gaseste herghelia Mangalia. Se pare insa ca nici proprietarul si nici conducerea hergheliei nu sunt constienti de raspunderea care o au cind este vorba despre un astfel de fond generic.

Sunt crescuti cu succes in majoritatea tarilor din lume si exista atit reviste de prezentare (in mod special dedicate acestei rase) cit si concursuri dedicate pentru prezentarea acestei rase, dotate cu premii foarte mari. Este probabil rasa cu cei mai multi admiratori din lume. O rasa care te poate uimi cu frumusetea si calitatile ei.

Pretul unui cal deosebit din aceasta rasa poate ajunge la sume foarte mari; pentru campionii de frumusete sau anduranta pretul poate fi cuprins intre 10 000 si 100 000 Euro. Pentru cei care in plus sunt si reproducatori foarte buni, preturile se pot usor inmulti cu 10. Adevaratii campioni mondiali pot aduce profituri uriase atit din sport: frumusete, anduranta, curse, dar si din monte unde taxa poate ajunge usor la peste 10 000 Euro.

Desi sunt talentati si ar putea face fata cu succes oricarei competitii (dresaj, sarituri, eventing, etc) cu un calaret de talie mica, caii din rasa araba sunt prezenti in astfel de discipline doar in competitiile de copii si juniori, mai rar in competitiile de seniori si la niveluri de peste trei stele. Sunt cai cautati in mod special pentru cursele de anduranta, pentru cursele de galop pentru rasa Araba si pentru curse de cross country cu diverse teme.

In Romania se cresc in prezent urmatoarele linii: Koheilan, Hadban, El Sbaa, Hedjary, El Gazal, Dahoman, Siglavy Bagdadi. Efectivul este de foarte buna calitate, iar cu o intretinere si pregatire bazata pe programe individuale, se pot produce exemplare care pot face fata cu succes unei competitii internationale.

Exterior:

Talia standard este 145 – 157 cm, dar exista si exceptii de pina la 160 cm. Ca si in cadrul altor rase standard, se poate accepta orice talie cu conditia ca toate celelalte trasaturi fizice si psihice precum si modul de a se prezenta sa corespunda standardului in modul cel mai strict posibil.

Formatul corporal este patrat, cu o masa corporala de aproximativ 400-500 kg. Cea mai frecventa culoare este culoarea vinata, desi la calul arab putem intilni toate culorile posibile. In show-urile moderne este preferata o culoare deosebit de clara, puternica si stralucitoare, un par foarte fin si stralucitor.

Capul este mic, uscativ , cu profil concav. In functie de linie poate avea un profil mai drept, sau din contra extrem de concav. Botul este de obicei mai inchis la culoare decit restul corpului si aproape fara par iar pielea este deosebit de catifelata. Fruntea este lata, urechile sunt mici si foarte mobile. Ochii sunt mari, clari si frumosi. Find un cal din zonele calde , atit parul de pe corp cit si coama si coada este fin, cu fir subtire si rar. Doar datorita unei bune intretineri se poate ajunge la o coama si o coada lunga si bogata. Caii de show vor avea coada si coama tunse intr-un mod deosebit, special pentru astfel de competitii.

Gitul mai ales la caii selectionati pentru show este lung si arcuit in mod natural, deosebit de elegant. Greabanul este potrivit, spinare scurta, sale largi, crupa lunga si puternica, rotunda si bine imbracata in muschi. Pieptul este destul de larg, desi nu impresioneaza prin latime ci mai mult prin armonie si definirea muschilor. Toracele adinc, spata inclinata spre spate dupa modelul cailor de viteza, membrele sunt uscative si destul de lungi in raport cu corpul. Antebratul este lung si corect, genunchiul larg, fluierul scurt si uscativ, tendoane late, detasate corect si rezistente la efort.

De curand mi-am cumparat o revista adresata iubitorilor de cai. Stiam de existenta ei, am mai vazut-o prin duty-free-uri, dar e pentru prima data cand o cumpar. Ea se numeste Cheval Magazine si mi s-a parut foarte interesanta.

Am citit aici despre o rasa de cai nou formata, a carei omologare este asteptata la mijlocul acestei ierni. Sunt curioasa daca cineva poate ghici despre ce rasa de cai este vorba?! Nici gand cred, mie nu mi-ar fi trecut asa ceva prin minte niciodata. Va spun inainte ca, dupa parerea mea este cea mai buna combinatie posibila. Rasa este obtinuta prin incrucisarea fresianului cu calul arab… Ce poate fi mai frumos decat gratia si eleganta fresianului, imbinate cu alura sportiva, rezistenta si dorinta de a munci a calului arab? Rezulta “l’arabo-frison”! Exista deja intre 800 si 900 de exemplare in lume, dintre care cca 120 numai in Franta. Fizionomia arabului fresian rezultata din incrucisare ar putea fi asemanata cu un fresian modern. Capul si gatul sunt mai rafinate, membrele sunt mai fine, ancolura gatului este mai curbata. In ceea ce priveste inaltimea, el ajunge la 1,52 m pana la varsta de 3 ani, apoi atinge in jur de 1,60 m. Se pastreaza normele fresianului in ceea ce priveste culoarea, neffind acceptati cai care sa aiba vreo pata de alta culoare. Pretul unui asemenea manz este de cca 4000 euro si ajunge la cca 8000 euro dupa varsta de 3 ani, urmand a-i creste pretul in functie de performante.

Astept cu mare curiozitate dezvoltarea si raspandirea acestei rase la nivel mondial. Daca as avea posibilitatea sa cumpar si sa aleg un cal, as alege intre calul patat “american paint horse” sau “pinto” si arabul fresian. Perfect ar fi sa pot alege cate un cal din fiecare rasa… Atunci fericirea ar avea nume de cal .

Ra

Am gasit poza aceasta, mi se pare minunata!

O poza interesanta despre calul arab.

Nu exista ceva mai frumos!!

Ra