Spirit: Stallion of the Cimarron

Nu stiu cum sunt altii, dar eu nu prea m-am uitat la desene animate. Imi aduc aminte cu placere de Bambi, l-am vazut si revazut fara sa ma satur vreodata, insa mai mult de atat nu m-a atras lumea desenelor animate. Nici copil fiind, nici adult. Nu am vazut Madagascar, Happy Feet sau alte filme de desene animate despre care prietenii mi-au spus numai cuvinte de lauda. 

Azi, insa, am descoperit inca un film, in afara de Bambi, care m-a facut aproape sa nu respir in fata ecranului… 

Spirit – Stallion of the Cimarron.

Si nu, nu m-a fascinat numai pentru ca este povestea unui cal, ci chiar e un film reusit!

Vizionare placuta!

Ra

Povestea lui Sami

“Suntem in trecere printr-o comunitate si vedem un manz care era tinut pe picioare de stapan, parea ca il invata sa mearga. Ne oprim, il fotografiem si il intrebam pe bipedul din imagine, cat are manzul, ce face cu el, unde il duce. Ne spune razand ca manzul are doar 2 zile si ca il arunca. Cum asa?- il intrebam si eu ma gandesc ca a glumit pe seama mea, prea fusesem entuziasmata cand l-am vazut. Toata ziua m-am gandit daca a glumit sau chiar il arunca. Cand am reusit sa verbalizez temerea impreuna cu prietena mea, am facut un scenariu sumbru cu manzul aruncat in camp, flamand si haituit de cainii vagabonzi ca apoi sa fie mancat. Am inceput sa dau telefoane, sa intreb unde a ajuns si daca era adevarat ca il arunca ca pe o/un ……nu gasesc un cuvant pentru comparatie.Imi raspundeau oamenii din ce in ce mai jenati si speriati ca ma interesam de manz. Am aflat numele criminalului cu promisiunea ca nu voi spune cine mi l-a zis. Dupa multe telefoane am reusit sa vorbesc cu sotia lui si ii spun ca a doua zi ma intorc la ei sa vizitez manzul. A doua zi, familia plecase de acasa ca si cum nu au stabilit nimic cu mine dar aflasem ca a luat altcineva manzul. Inarmata cu pet-ul cu lapte, intrebam in stanga si in dreapta la cine a ajuns. Tot satul stia ca se interesa cineva de manz, in spatele meu auzeam rasete si vorbe intr-o limba pe care nu o intelegeam si poate ca era mai bine asa.Oricum mie nu-mi pasa! Aflu ca intr-adevar manzul era aruncat pentru ca nu era frumos. Raspunsul m-a naucit, certitudinea m-a lovit in moalele capului. In sfarsit, am ajuns la parintii adoptivi- 2 copii de la scoala care l-au luat si l-au hranit cu laptele pe care nu il mai mancau copiii la scoala. L-am luat in brate si s-a lipit de mine, era cald si murdar de lapte, mancase. Am plans fericita si usurata, stiam ca acei copiii il vor ingriji, ca sint in stare sa nu mai manance ei ca sa il hraneasca. L-au botezat pe loc, SAMI si mi-au dat voie sa-l mai vizitez cand ajung in zona. Sper sa traiasca si bipedul sa fie pedepsit!” – asa a descris Elena Mocanita prima poza cu Sami, manzul abandonat.

Ce a urmat e lesne de inteles… Poza cu descrierea au ajuns pe facebook si de acolo pana la Roxana Radu a fost doar un pas. Mai departe s-a ocupat Vier Pfoten de salvarea mazului! Pana la salvarea propriu zisa, de catre Vier Pfoten, trebuie sa admiram incrancenarea cu care niste copilasi din sat au avut grija de el, fiind capabili sa isi dea laptele de la scoala, manzului, sa aibe grija de el ca de un copil mai mic si sa-i acorde afectiunea care cu siguranta i-a lipsit, fiind separat de mama lui. Nici nu vreau sa imi imaginez prin ce trece si biata iapa careia i-a fost luat pe nedrept puiutul…

Acesti copilasi care, desi amarati, au renuntat la laptele lor in favoarea manzului si au avut grija de el, merita sa li se intample ceva frumos. Poate o surpriza de Paste… Am citit pe facebook ca e posibil sa se organizeze o colecta de hainute, jucarii si alimente pentru copii din acest sat, daca sunteti interesati sa donati, puteti lasa un comentariu pe blog si tinem legatura ;). Va multumesc!

UPDATE: Pentru donatii avem nevoie de un microbuz cu care sa se faca transportul si de un loc unde sa facem donatiile. Daca aveti idei sau puteti ajuta, va rog sa lasati un comentariu la acest post!

Calul a fost luat de marti din acel sat si adus intr-un manej din vecinatatea Bucurestiului, unde este hranit cu lapte special pentru manji si primeste toata afectiunea de care are nevoie. Desi nu imi pot lua gandul de la biata mama care a ramas fara el…

Ieri am fost sa-l vad pe Sami si odata ajunsa la el, timpul a trecut fulgerator. E atat de dulce incat iti vine sa te lipesti de el, sa te cosi de blana lui moale si sa nu-i mai dai drumul. E iubitor, pupa pe toata lumea si nu glumesc – eu mi-am luat niste pupaturi zdravene de la el azi!!!

This slideshow requires JavaScript.

Ra

31 and smiling

A fost ziua mea, a mai trecut un an, am 31 acum… Mama mi-a povestit ca m-am nascut dupa amiaza, intre 14,30 si 15,00, era o zi intunecata si ploioasa. Probabil ca nu mi-a placut prea mult ce am gasit atunci cand am venit pe lume, pentru ca m-am fixat pe soare si caldura. 

Anul acesta, mai mult ca in alti ani, am primit nenumarate mesaje, telefonul mi-a sunat pur si simplu in continuu si facebook-ul a fost arhiplin de urari, atat scrise pe wall, cat si in privat. Pentru prima data a trebuit sa incarc telefonul de cateva ori in aceeasi zi si am obosit vorbind (iar eu am antrenament la vorbit  mult)! Insa a fost totul atat de frumos, incat mi s-a parut ca cineva a facut o magie, ceva, si astfel am vazut cati oameni s-au gandit la mine de ziua mea.

Daca va intrebati cum am petrecut, nu am prea multe de povestit. Am ales sa stau mai departe de oameni si mai aproape de cai. Poate suna nebunesc, dar cu toate dezamagirile din ultimul timp, cred ca am ales cel mai bine pentru o zi atat de speciala. Mi-as fi dorit sa am timp sa pot ajunge si la Arkadia, acolo unde am alti oameni si cai de suflet ;).

A fost o zi insorita, calda si cele cateva persoane pe care le-am vazut in acea zi, sunt oameni buni si frumosi. Frumos a fost ca m-am intalnit si cu Cpt Voica, nascut in aceasi zi cu mine, si desi ne-am vazut intamplator pe strada unde se afla baza hipica Hollandia, ne-am oprit cateva clipe sa ne facem urarile de rigoare. Cei care mi-au facut ziua frumoasa sunt Roxana, Kuki si Cami. Iar calutii se numesc El Zi, Tropi, Jasmine, Maia si Pistrui (iubitul meu pe care l-am bagat intr-o sedinta de grooming si infrumusetare). Sa nu uit de catelusa Sally si Rusha magarusa, plus cele 9 pisici ale Roxanei (nu credeam sa imi vad pe viu visul cu ochii, acela de a intra intr-o casa plina de pisici care traiesc in armonie si vin pe rand sa te iubeasca). 

Am primit cadou o carte despre cai, o sa va vorbesc despre ea intr-un post special. Multumesc mult, Luana draga!

Si mi-am facut singura cadou o bratara superba, cumparata de la Equitana! De care nu am sa ma mai despart!!!

A! Sa nu uit ca una dintre florile mele preferate a ales sa infloreasca toata tocmai de ziua mea, ce bucurie mai mare sa am, cand vad ca pana si florile pe care le ingrijesc, s-au gandit la mine?!

Una peste alta, am avut parte de liniste si armonie, de natura, de soare si caldura lui, de cai si oameni cu suflet frumos. As vrea sa fie fiecare zi la fel si linistea aceasta sa nu imi fie tulburata niciodata!!!!

P.S. Am uitat, si o pun pe seama faptului ca eram adormita de dimineata cand am scris postul, de draga mea Georgiana, de care ma leaga mai mult de jumate din viata!!! Ea, sotie si mama acum, mi-a dedicat un post pe blogul ei http://www.mamasisotie.wordpress.com, rascolindu-mi amintiri din trecut, de pe vremea liceului si nu numai. Pt curiosi, puteti vedea aici: La multi ani, Raluca!

This slideshow requires JavaScript.

Ra

1 martie fericit

Nu am de gand sa scriu un post in care sa va urez o primavara minunata. Daca e sa fie, o veti avea si fara urarea mea si daca nu va fi sa fie, nu va va face situatia mai placuta urarea mea ;)

Asadar, no happy martisor day, asa cum am vazut pe fcbk toata ziua si nici alte urari nu am sa fac azi; sunt putin anti-sarbatori de acest gen, asa ca vreau sa scriu despre ziua minunata pe care am avut-o azi. Am petrecut 6 ore aproape, la Arkadia Horse Club, impreuna cu Ionut, cel care ma supravegheaza si ma invata sa calaresc. Cand sunt acolo, mi se pare ca timpul se opreste, nu stiu cand trec orele pentru ca nu ma uit la ceas si uneori as vrea sa fie posibil sa ma mut la Arkadia ;)

This slideshow requires JavaScript.

Ra

Caii si fericirea

Cine a spus ca cel mai bun prieten al omului e cainele, nu a cunoscut niciodata calul ;).

This slideshow requires JavaScript.

Azi am fost in vizita la prietenii mei de la Arkadia Horse Club si am profitat de ocazie sa incalec un cal. Am ales-o pe Holly, desi Rigoletto imi este mai drag, dar Holly este atat de comoda!!! De parca as fi in cel mai placut loc din lume, cand sunt calare pe ea!!! Stiu, nu ma puteti intelege, dar nu conteaza, sentimentul e unic, nu trebuie neaparat inteles ;).

Cred ca as putea sa ma mut acolo, sa stau toata ziua in preajma cailor, nimic nu ar fi mai placut decat sa ma rup de realitatea din jur pentru lumea de basm de la Arkadia. 

Ra

Previous Older Entries

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 332 other followers

%d bloggers like this: