Edenland sau un altfel de Paradis

Am petrecut jumatate de zi in inima padurii Balotesti, catarandu-ma din copac in copac pe diferite chestii suspendate la inaltimi mari si aproape foarte mari !
Am reusit sa duc la bun sfarsit 5 trasee la Aventura Parc din Balotesti aka Edenland! Am inceput cu cel portocaliu, care pentru mine a fost de facut alergand pentru ca e foarte usor, insa unei prietene i-a facut probleme si chiar o rana urata la un picior . Am continuat cu cel verde care este primul pentru adulti pentru ca cel portocaliu e incercat si de copialsi, chiar inaintea mea era Teo – un baietel de 8 ani.
Cel verde e o joaca, una de om mare, dar foarte lejer si placut. Apoi am facut un traseu intermediar catre cel albastru, dar nu are culoare, asa ca nu as putea sa va spun care anume. Insa daca intrebati acolo instructorul, cu siguranta vā va indica traseul despre care vorbesc. Apoi, cel mai minunat traseu ever – cel numai cu tiroliene, un vis devenit realitate pentru mine! Sa zbor in padure, printre copaci, a fost mi-nu-nat!!!
Am terminat cu traseul albastru, care e ceva mai dificil, dar inca lejer de dus la sfarsit. Mai mult nu mi-a permos timpul alocat, pentru ca la cele dedicate incepatorilor stai sa astepti dupa cei din fata ta, iar in cazul meu am asteptat si dupa prietena mea care venea in spatele meu si nu se misca la fel de repede (si din cauza ranii dureroase capatate la primul traseu).
Prima zi libera pe care o am urmeaza sa incerc traseul rosu, negru si apoi ma antrenez pentru cel super negru pe care au reusit sa-l termine doar 6 persoane pana acum!!
Parcul se intinde pe 20 hectare, are casute suspendate in copaci, are foisoare unde poti manca, bancute si masute sa iti tragi sufletul si un mic magazin cu sucuri si dulciuri. Urmeaza sa aduca biciclete si cai si fericirea mea va fi maxima.
Cred ca cel care a fcut aceasta investitie merita o strangere de mana si o multumire din suflet pentru ca a facut acest loc in apropierea Bucurestiului!!
Pe mine m-a facut deja fericita!!!
Toate multumirile mele si gandurile bune pentru dnul Marian, instructorul si coordonatorul traseelor de la Edenland!!!
Hai sa mai scurtam vorba si sa admiram cateva poze facute pe traseul albastru!!!

Singura suferinta dupa aceasta zi minunata este o febra musculara la abdomen (nu inteleg de ce acolo), dar cum nu exista placere fara durere, ma declar multumita!!!

Ra

Bucharest Fashion Week 2013

Am fost aseara la Bucharest Fashion Week ca invitata a Giadei Curti. Nu pot decat sa fiu mandra pana peste limitele normale pentru ca sunt prietena cu o persoana de o asemenea valoare si modestie. Giada ma uimeste intotdeauna prin veselia si feminitatea ei, calitati care se reflecta din plin si in creatiile sale. Nu pot decat sa sper ca Giada va fi cea care imi va crea rochia de mireasa, daca vreodata voi ajunge sa fac si pasul acesta.
A fost o seara in care am ras mult, am ras cu gura pana la urechi si m-am distrat cum nu am mai facut-o de mult timp. Am vazut haine ce pareau cumparate din Cocor si trantite pe niste fete doar ca sa fie ceva acolo.
Am vazut manechinele din prezentarea lui Catalin Botezatu cum tremurau ca piftia si imi imaginez ca erau ori foarte inspaimantate, ori foarte emotionate si aducandu-mi aminte de next top model si de crizele lui Catalin din culise, tind sa le si inteleg.
Am vazut fete care nu inteleg ce cautau pe pasarela aceea si am vazut fete care m-au lasat fara cuvinte, atat de frumoase erau.
Ma inclin in fata Claudiei Neghina, care pare sa fi gasit secretul tineretii vesnice!!!
Frumoasa seara, multumesc Giada, multumesc Luigi!!!

Viata la tara

Nu stiu cum sunt unii, dar eu as renunta la orice pentru o casa la tara, cu o curte mare unde sa pot planta multe legume si unde pot ingriji tot felul de flori. O curte unde sa pot creste animale, unde sa ma bucur de tot ceea ce in mijlocul
Unui oras nu poti gasi.
Visez la asta cu ochii deschisi!!

Misu

Azi se implinesc patru ani de cand Misu a decolat pentru ultima data de pe Pamant. Pentru ca Misu e acum acolo Sus si inca decoleaza si aterizeaza, dar o face pe nori pufosi si sub privirile ingerilor din Rai.
Misu nu e istorie, pentru ca nu e trecut. Misu e prezent in fiecare dintre noi cei care l-am cunoscut si cu siguranta ne gandim la el nu doar azi, ci in multe momente. Eu rad si acum cand vad un avion mare pe cer si mi-l amintesc spunand: uite castravetele – zboara!!
Da, zambesc cu gandul la el si imi imaginez ca e intr-o lume mult mai buna, intr-un loc mult mai frumos.
Dumnezeu sa te odihneasca, Misule!
Zboara cu ingerii!!
Ra

Am facut un om si un cal fericiti!!

Acum aproape doua saptamani am vazut pe facebook un apel disperat, un strigat de ajutor al unei fete pe care acum recunosc ca nu o cunosteam. Pe ea o cheama Tatiana, pe iapa ei o cheama Cezarina.
Din cauza unor probleme involuntare de dorinta familiei sale, Tatiana era in situatia de a pierde calul pe care il crestea de 20 de ani. Pe scurt: parintii au fost nevoiti sa evacueze casa unde locuiau si sa vanda vaci si alte animale din batatura, pastrand totusi calul, dar cu teama de a nu avea ce sa-i dea sa manance la iarna din cauza vremurilor grele, asa ca Tatiana a cerut ajutorul iubitorilor de cai pentru a gasi o persoana care sa o adopte pe Cezarina cu conditia de a o mai putea vizita si desigur sa fie bine ingrijita!
Printre cei care i-au raspuns au fost oameni care s-au oferit sa adopte calul, altii care au oferit loc sa-l tina, dar sa ramana in continuare al Tatianei si altii care au vrut sa o ajute cerandu-i in schimb sa renunte la orice pretentie asupra calului. A gasit o persoana cu suflet mare care s-a oferit sa tina iapa in curtea sa alaturi de alti cai pe care-i detine, sa ramana a Tatianei si chiar sa o ajute cu hrana calului. Acum poate parea ca problema era ca si rezolvata si chiar era, numai ca Tatiana se afla in Constanta unde este medic rezident in anul Intai si calul se afla la 370 km de ea, acolo unde locuiesc parintii, in satul parintesc. Iar transportul special pentru cai costa. A gasit si masina, trebuia platit doar combustibilul pentru 370 km dus si alti 370 km intors, suma aproximativa 1000 ron.
Am citit toata povestea, comentariile celorlalti dinaintea mea si mi s-a parut strigator la cer ca un om sa piard calul pe care il ingrijeste de 20 de ani din cauza unei sume ridicole de bani. M-am
Gandit ca putin cate putin as putea strange aceasta suma rugandu-mi prietenii, mai ales pe cei iubitori de cai, sa doneze cat poate fiecare. Am crezut ca va fi floare la ureche, dar nu a fost sa fie ! Din cei 25 de prieteni carora le-am cerut ajutorul,mi-au raspuns numai trei!!
Practic cu mine eram patru persoane dispuse sa se lipseasca de cate 100 ron pentru a face o fapta buna… Asta insemna 400 ron din 1000!! Aceste persoane sunt: Cristian Stoica, Corina Madan si Anne Ampawan carora le multumesc din suflet! Cand am crezut ca totul e in zadar si am dat sperante aiurea Tatianei, Raluca Sandu mi-a scris ca a depus si ea 400 ron! Deja incepusem sa ma bucur ca si cum ar fi fost vorba despre calul meu!
In fata lor ma inclin si toate cuvintele din lume nu pot exprima recunostiinta mea pentru ceea ce au facut!
Restul de 200 de ron au venit de la alti prieteni de-ai Tatianei si de la Tatiana si sora ei. Dupa aproximativ 10 zile in care am stat cu sufletul la gura pana am strans suma necesara transportului, va pot spune ca Cezarina se afla aproape de Tatiana si ca am reusit sa fac o bucurie nesperata unor oameni simpli care o meritau din plin!! Pentru ca gesturile acestea marunte, minunile care vin cand nu le mai astepti ne fac viata mai buna si mai frumoasa!
Aveti niste poze din ziua transportului si a sosirii Cezarinei in noua ei casa!!!
Cand voi ajunge sa le cunosc personal o sa fac un update cu alte poze!
Multumesc inca o data celor mai sus mentionati, fara de care aceast lucru frumos nu ar fi fost posibil.
Mai vreau sa va spun ca Cezarina a stat in tot acest timp legata de un copac in padure, unde tatal Tatianei ii ducea apa si mancare, apoi in ultimele zile a fost dusa in curtea unui satean pana la preluarea ei si transportul ei la Constanta!
Ra

What is Happenning in Istanbul?

Reblogged from İnsanlik Hali:

To my friends who live outside of Turkey:

I am writing to let you know what is going on in Istanbul for the last five days. I personally have to write this because at the time of my writing most of the media sources are shut down by the government and the word of mouth and the internet are the only ways left for us to explain ourselves and call for help and support.

Read more… 1,148 more words

Pray fot Turkey!!

Vine vara

Ultimele zile de primavara sau de vara timpurie se scurg acum si astept vara cu o nerabdare pe care nu imi aduc aminte sa fi avut-o si altadata.
Nu stiu de ce, daca e legat de ceea ce traiesc acum cu casa sau este doar o senzatie de bine ca vara aceasta va fi frumoasa, lunga si plina de surprize placute!
Am atatea locuri pe care imi doresc sa le vad, atatea lucruri pe care vreau sa le incerc, atatea de invatat – incat sper ca vara aceasta sa imi aduca satisfactiile cele mai mari de pana acum.
Singurele probleme sunt timpul si banii ))! E simplu: daca am bani e pentru ca muncesc mai mult si implicit nu imi ramane timp sa fac tot ceea ce vreau. Daca am timp e pentru ca nu zbor mult si implicit nu am bani. Si cum totul are un pret in zilele noastre, fara bani nu prea poti sa faci nimic… Si fara timp nici atat. Caut solutia problemelor mele si incerc sa gasesc o cale de a avea bani fara sa muncesti. Adica bani multi si timp liber la discretie. Sa fac tot ce vreau, cand vreau. Sa merg unde vreau, cand vreau. Sa ajut toate animalele si toti oamenii amarati…
Toti imi spun ca e imposibil. Dar eu cred ca daca imi doresc cu adevarat, mi se va indeplini si visul acesta ! Inca imi storc mintea sa gasesc solutia salvatoare!
Ra