Ody, un an impreuna

Imi doream un caine. Tin minte ca si cum a fost ieri ca am cerut parerea celor care au mai avut caini. Nu stiam ce rasa sa aleg, deoarece vroiam un caine mic (dar nu isteric, pentru ca am impresia ca cei mici sunt isterici), sa nu lase par, sa fie afectuos ca o pisica, sa fie cuminte, curat, sa nu strice prin casa, in fine… ceva ce era imposibil de gasit. Cineva mi-a sugerat sa imi cumpar un caine de plus.

Am inceput sa google-esc despre rase, despre caracterul lor, despre ingrijirea lor… Fiecare caine gasit, dintre cei care imi placeau, avea plusuri si minusuri. Ori avea nevoie de miscare zilnic (ceea ce nu era compatibil cu mine), ori era posesiv cu stapanii, ori … tot gaseam nod in papura fiecarei rase.

Am incercat sa iau un ogar de la un prieten (ador ogarii), dar a fost esec total. L-am luat seara la ora 22 si la 7 dim a doua zi eram deja in masina sa-l duc inapoi. Tot raul spre bine pentru ca a ramas la cel care initial a vrut sa-l adopte. Apoi am inceput sa iau in considerare sa adopt un caine de pe strada, inca nu incepuse nebunia asta de nedescris cu hinghierii si uciderea in masa, dar nu mi se parea corect sa iau un caine din magazin (pe care se gasea cine sa-l cumpere, oricum) in timp ce atatia se aflau fara o casa, in nesiguranta pe strazi. Am vazut unul intr-o benzinarie. Atat m-am gandit, incat a doua zi cand m-am dus sa-l iau, nu mai era. Il adoptase altcineva, era foarte frumos si a avut noroc. Apoi am vrut sa iau altul si pana m-am hotarat l-am pierdut si pe acesta. Am zis ca nu e sa fie si cand o sa-l gasesc pe acela pentru mine, o sa stiu din prima clipa.

Intr-o zi, inainte sa plec in cursa, am vazut pe fcbk un anunt denspre un caine care ratacea pe langa o statie de masina de cateva zile, parand ca isi cauta stapanii si fetele care pusesera poze si anuntul spuneau ca le e teama sa nu-l calce masina si ca parea speriat. Cred ca acela a fost momentul si acesta cainele pentru mine, deoarece in clipa aceea am scris fetelor ca il iau eu seara cand ma intorc din cursa. Cred ca am dat peste niste fete minunate si cu o prea mare dorinta de a face un bine. Nu ma cunosteau si puteam sa aberez si sa nu vin dupa caine, dar totusi ele au avut incredere, au luat cainele, l-au tinut chiar pana a doua zi. L-au deparazitat intern si extern pentru ca era plin de pureci si capuse si a abia a doua zi seara am ajuns la ele sa iau cainele.

Am gasit un caine care nu era nici pe departe frumos la prima vedere si chiar ma gandeam pe drum inspre casa ce naiba fac acum cu potaia asta, daca nu o sa imi placa, daca nu ma inteleg cu el, daca nu o sa se adapteze… Am gasit un caine foarte speriat. Cred ca primul sunet l-a scos dupa doua saptamani. Daca mergeam mai grabita prin casa, facea pe el de frica cand treceam pe langa el, la fel daca vorbeam la telefon mai tare sau scapam ceva din mana. Pur si simplu era terifiat de orice zgomot si miscare mai brusca. Dar altfel era cuminte, foarte curat, din prima zi a ramas in casa 12 ore (am avut o cursa lunga a doua zi dupa ce l-am luat) si nu a facut nimic rau in casa, iar nevoile si le-a facut cand am ajuns eu acasa si i-am dat drumul in curte.

Incet incet a inceput sa se obisnuiasca, sa isi dea seama ca de la mine nu pleaca si mie a inceput sa mi se para in fiecare zi mai frumos.

Pe 17 aprilie s-a implinit un an de cand e la mine si cred ca amandoi am castigat lozul cel mare. El are o viata (sper) fericita, frumoasa si linistita langa mine si eu am toate motivele sa ma bucur ca am gasit cainele pe care il doream si parea imposibil de gasit. Nu stiu ce imi place mai mult la el: ca e afectuos, cuminte, curat, ascultator, ca nu strica nimic, ca nu m-a suparat niciodata, ca e super inteligent, ca intelege tot ce-i spun, sau ca ma iubeste enorm… Am vazut in anul acesta cum s-a schimbat de la zi la zi, cum a capatat incredere in mine, cum a inceput sa isi apere casa si curtea, cum a invatat sa socializeze cu alti caini, cum de la zi la zi e mai jucaus si mai vesel. L-am avut cu mine la mare, la Sibiu, pe Transfagarasan, la Sighisoara, la munte, la restaurante si niciodata nu m-a dezamagit. Nu regret ca am adoptat un caine de pe strada, cred ca am luat cea mai buna decizie de pana acum. Anul trecut doctorii veterninari care l-au vazut mi-au spus ca are in jur de trei ani, asta inseamna ca anul acesta ar avea patru ani. Eu imi doresc sa traiasca cat mai multi si sa ne bucuram unul de altul cat se poate de mult.

IMG_7848

IMG_0247

IMG_8209

 

Daca e ceva ce va pot spune si voua, atunci va spun ADOPTATI! ADOPTATI! ADOPTATI! Salvati o viata si primiti inapoi fericire cat pentru zece vieti!!!

Noapte buna,

RaIMG_3934

 

 

Savureaza-ma pana la ultima celula

Image

…imbraca-ma cu camasa ta, ia-mi pulsul, simte-mi bataile inimii, fura-mi viata care alearga jucausa prin venele-mi tinere si pline de veselie. 

Imbraca-ma cu camasa ta si simte-ma cum ma pierd cand ma privesti… 

Imbraca-ma cu camasa ta si bucura-te de mine in fiecare clipa in care iti dau la schimb trupul si sufletul meu de om viu ;)

Imbraca-ma cu camasa ta in fiecare dimineata, ma face al dracului de fericita sa te simt al meu. 

Imbraca-ma cu camasa ta, lasa-ma sa te savurez pana la ultima celula…

 

2013 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2013 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

The Louvre Museum has 8.5 million visitors per year. This blog was viewed about 75,000 times in 2013. If it were an exhibit at the Louvre Museum, it would take about 3 days for that many people to see it.

Click here to see the complete report.

2013

Se termina un an care mi-a adus multe satisfactii, dar si multe incercari grele. Un an care m-a facut fericita, dar m-a si pus la pamant cu inima franta de cateva ori. Un an in care am pierdut prieteni, dar am si castigat altii mai buni. Un an in care am facut mult bine, dar nicidecum atat incat sa spun ca e indeajuns. 2013 a fost un an al sacrificiilor, al luptelor, al compromisurilor de tot felul. In ciuda a tot ceea ce mi-a adus bun si frumos, a tot ceea ce am realizat si construit – tot imi doresc sa se termine repede si sa lase loc unui an mai bun. Am invatat multe in 2013, am scris putin si am trait mai mult. Am iubit mai mult si mai frumos, am vazut cu alti ochii ceea ce pana mai ieri mi se parea urat si apasator. Acum stiu ca atrag ceea ce gandesc, ca problemele de orice fel vin si se duc si sunt neimportante atat timp cat esti sanatos si ai putere sa muncesti. Ca oamenii din jur au fiecare scopul lor in viata ta si nu sunt toti facuti ca sa si stea. Unii vin si pleaca, altii stau mai mult si altii mai putin, dar fiecare dintre ei lasa in urma ceva care te schimba. Am aflat in 2013 ca nimic nu este sigur. Ca pana nu vezi, nu atingi si nu simti, nu inseamna ca e real si e al tau. Ca nimic defapt nu iti apartine, ca nu esti stapan nici macar  pe gandurile si actiunile tale, d’apai pe ale celor de langa tine. Ca Universul, Karma sau o Divinitate superioara ti-a pregatit tot inainte ca tu sa ai habar macar de ceea ce urmeaza sa ti se intample sau sa faci. Am invatat sa nu mai mor incet de dor. Sa nu mai astept, ci sa actionez. E simplu – vrei ceva? Actioneaza! Totul e posibil, nimic nu e imposibil atat timp cat vrei si incerci. Nu spun ca e usor. Spun ca e realizabil atat timp cat incerci. Acum stiu ca fericirea inseamna atat un pahar de apa rece cand esti insetat, cat si un pahar de vin vechi atunci cand te rasfeti. Fericirea mea nu e nicodata aceeasi cu a ta, dar si fericirea ta nu va fi niciodata aceeasi cu a mea. Pentru ca suntem diferiti. Pana si asta ma face fericita. 2013 mi-a adus ceea ce acum cativa ani nici nu credeam ca e realizabil, dar in acelasi timp m-a impovarat cu experiente pe care nu le-am cerut sub nici o forma. 

Inchei un an minunat, dar deloc usor si astept altul mai frumos, mai plin de realizari, mai bun si mai linistit. De ce nu mai usor si mai relaxat?

2014 sunt pregatita ;). Te astept!

Va doresc tuturor un an nou minunat si fericire din plin!

Picture 18

Ra

Accesorii Apple si Samsung

Daca vreti sa va personalizati frumos telefoanele si tabletele sau sa va cumparati diferite accesorii, cum ar fi casti, incarcatoare, acumulatori externi, huse, folii protectie si multe altele, va recomand magazinul http://www.profigsm.ro!

Eu m-am indragostit de cateva din produsele lor, sunt foarte seriosi, livrare prompta, preturi bune si calitate garantata.

Start la cumparaturi!!!

Image

 

Image

 

Image

 

Ra

Octombrie. Vineri.

Ody doarme linistit pe canapea. Am deschis laptopul dupa cateva luni bune de absenta. As vrea sa scriu ceva, insa cuvintele nu mai “curg” atat de usor ca altadata. Poate pentru ca nu mai e el, poate pentru ca nu mai sunt nici eu la fel sau pur si simplu nu mai e timp. Muncesc si dorm in cea mai mare parte a timpului, aproape ca nu inteleg nimic din trecerea zilelor, nu stiu cum a trecut aproape tot anul 2013 si 2043 mi se pare atat de departe…

Sper ca toata nebunia de anul acesta sa treaca repede, chiar am nevoie de liniste.

E deja octombrie, aproape ca ma bucur de venirea iernii, imi astept costumul de ski (da, eu astept asa ceva) si sper sa vina vara inapoi cat mai repede (aici ma recunosc).

S-au intamplat atatea anul acesta. Am caine. De aproape 6 luni am un catel fantastic, e tot ce mi-am dorit de la un animal vreodata. De cateva zile un motan rebel vine la mine in casa, mananca mancarea lui Ody, doarme cateva ore si pleaca iar. Cum doua zile si-a adus si iubita. Ody a plans. Nu radeti, avea ochii uzi. Deh, gelozia, bat-o vina ;)!

Am dat in adoptie 3 caini, am luat unul de pe strada (Ody e luat de pe strada), am redat sansa la o viata demna unui om care traia in parcul circului – acum are o casa si si-a recuperat toate actele de identitate si adeverintele de studii si de munca, in curand va avea o pensie. Am ajutat cu mancare si rechizite niste copilasi amarati dintr-un sat de langa Lehliu. Sunt multumita si multumesc din suflet celor din jurul meu. Nimic din toate acestea nu ar fi fost popsibile daca nu eram implicati mai multi. 

Am fost sa scot un caine de la hinghieri, nu am dormit bine cateva nopti. E dureros sa vezi atatea suflete care cer ajutor cu privirea si isi pun toate sperantele in fiecare om care paseste acolo si le priveste. Am sa mai merg sa mai salvez unul. Dar din dar se face dar si viata e cel mai pretios lucru pe care il poti darui. Mergeti si salvati un suflet. Nu pot sa va descriu sentimentul, dar cu siguranta e placut. 

Noapte buna!

Ra (si Ody)

Image

In toiul noptii

Ce sentiment ciudat sa ma trezesc in muzica ploii dupa atata timp de seceta…

Cainele s-a cuibarit langa mine, m-a facut sa rad pentru ca si mie imi este la fel de frica de tunete si fulgere.

Sper ca am inchis geamul la masina.

imi vine sa ies si sa alerg desculta prin ploaie. Atat sunt de bucuroasa ca ploua. Iubesc sunetul lasat de caderea picaturilor.

Se doarme atat de bine cand ploua si totusi acum vreau sa stau treaza si sa ascult ploaia in tihna!!!

Ra

image

Previous Older Entries

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 336 other followers

%d bloggers like this: