Episodul 3 - inca din primele randuri ale acestui episod, reusesc sa inteleg ca domnisoara Apilotaritei este mereu intr-o intarziere formidabila . Nu e bine si nici frumos din partea ei, mai ales ca in meseria aceasta secundele sunt de aur uneori, ce sa mai spun despre intarzieri formidabile atunci? Pare tot timpul nervoasa, “spumegand” sau cu capsa pusa. Pe cei din jur, pe pasageri, pe infrastructura aeroportului Baneasa, pe cel care nu o mai ia in cursa datorita intarzierii. Cand lucram la BA, un cdt – care acum (din fericire) imi este coleg, i-a spus unui insotitor ca nu-l ia in cursa pentru simplul motiv ca a intarziat. Nu conteaza cat. Important e ca el, comandantul acelui zbor – a ajuns la timp. Atunci tot echipajul ar trebui sa faca la fel, in caz contrar ia rezerva… Cred ca o sa ma injure multi acum, dar eu ii dau dreptate. Desi mi s-a intamplat de cateva ori sa ajung cu putina intarziere… De fiecare data am gasit intelegere, insa am fost pregatita sufleteste sa fiu inlocuita de rezerva… si sa nu judec decizia de a nu fi luata in cursa din cauza intarzierii mele.

Da, la BA chiar sunt pasageri care nu inteleg anunturile in nici una dintre limbile in care este facut. Nu inteleg ca fumatul este intezis, nu inteleg ca toaletele sunt prevazute cu detectoare de fum si nu inteleg ca prin neglijenta lor pun in pericol siguranta zborului. Aproape la fiecare cursa se gaseste cate unul care sa fumeze in toaleta, sa se declanseze detetctoarele de fum, sa se sperie restul pasagerilor… Unul dintre pasagerii pe care i-am “prins” eu fumand in toaleta avionului, mi-a spus foarte calm ca el nu mai rezista pana la destinatie. Altul a inceput sa se roage de noi sa nu-l dam pe mana politiei pentru ca are 5 copii si nu are bani sa plateasca amenda. Dar ce parere aveti de o pasagera care, in timp ce asteptam actele cursei, s-a strecurat aproape nevazuta pe langa noi si a iesit pe scara avionului sa “traga un fum”?? Ce spuneti de cei care stateau cu tigarile in gura inca din timpul debarcarii si trebuia sa-i atentionam ca nu au voie sa fumeze pana nu parasesc incinta aeroportului? Si, totusi, unii fumau inca de pe scara avionului?? Acestia sunt pasagerii Ba-ului, care nu au atata educatie si respect fata de echipaj sau zbor in sine si fumeaza cand au chef ei, fara sa se gandeasca la consecinte!! Pasagerii Taromului, fiind mai alesi si mai cititi, au un mod mai interesant de abordare. Vin si te roaga, soptit, sa-i lasi si pe ei sa fumeze “in bucatarie” ca platesc bine. Si, atunci sa vezi munca de lamurire… Nimeni nu intelege de ce refuzam banii lor, ca doar nu fac mare lucru, doar ce trag si ei cateva fumuri… Sau sa vedeti in ce situatie esti cand un binecunoscut cantaret manelist ofera 100 de euro tot pentru a fuma si el in bucatarie… De parca scrie LOC PENTRU FUMAT fix in bucataria noastra!! Si, care la fel de socat ca nu il lasam, crede ca e prea mica suma si se comporta ca la pocker – mareste miza!!! Eeee, cateodata ma intreb daca si fumatul asta nu e tot un drog?? Si zic mersi ca eu nu fumez!!!

Nici un comentariu interesant la acest episod.. !!

-va urma-

Ra

Ce sa vezi? Rasfoind wall-urile facebookului nostru cel de toate zilele, am gasit pe profilul unei colege – postat in repetate randuri un link care conduce catre articolele din ziarul Catavencu ale unei insotitoare de bord. Scrise in mod haios si ironic, gasesc interesante si frumoase articolele acestei fete. Are talent, nu gluma si ar fi pacat sa tina pentru ea aceste file de jurnal. Presupun ca lucreaza la Blue Air. Am lucrat si eu o perioada la Blue Air si reproduce intocmai atmosfera din aeroportul Baneasa, dar si din timpul zborului cu pasagerii Blue Air-ului. Am citit cu placere, amuzandu-ma, si comentariile cititorilor sai… .

Articolele sunt impartite pe episoade, astfel episodul 1 vorbeste despre Aeroportul Baneasa… Si despre calvarul pe care il reprezinta inceputul unei zile de munca, pornind de la aventura gasirii unui loc de parcare si pana la finalul fericit de a te prezenta la cursa in sala unde echipajul se intalneste pentru briefing. Intr-adevar, pasagerii companiilor low-cost (mai ales cei nascuti si crescuti in tara noastra minunata), sunt pur si simplu ingrozitori!!! Nici urma de respect sau educatie din partea lor. <Intru ”n aeroport. ëmi trebuie răbdare de şahist şi dexteritate de şop‰rlă ca să pot ajunge la birouri. E 6 dimineaţa şi mi-am luat prima geantă peste genunchi de la un domn călător către ţara căpşunilor. E asudat, gras, cu tricou mulat lăs”nd buricul păros la vedere. Mă ia la maciuci, că doar cineva ”n uniformă e responsabil: ” Mă c… ”n compania voastră! Nu vă dau nicio taxă de bagaj… Şi unde mama dracu’ e Valencia? Hă, n-auzi, fă? Unde mă-nscriu pentru Spania?” …Al doiea geamantan peste glezne şi o voce octogenară: “De ce treceţi pe aici, nu e cale de acces?!” “Dacă eu nu ajung la avion, dvs nu ajungeţi la destinaţie, vă rog să-mi daţi voie să trec!”, zic, deja şifonată şi cu ciorapii rupţi… Aproape am ajuns la uşa salvatoare c‰nd, dovada vie a “italienarii” populaţiei din sud-estul Rom‰niei ”mi ”nfige mŒna ”n eşarfă: “Seniorina, dove găsescÊ io aereo cari mă duce la Italia? Pi undi o iau? Alo, la Biergamo andiamo, la Biergamooooo” …>. Imi amintesc cu placere (si inca rad singura) de cei care dupa ce au stat departe de tara, uita limba lor materna si astfel in avion nu mai cer sandwich-uri, ci vor sa cumpere “un panin”, desi corect ar fi “un panino” . Cei care cer “un tramezzin” si care vor “un bicchiere d’acqua” pentru ca un pahar de apa le sta in gat probabil. De curand imi povestea un insotitor de la BA ca cineva i-a cerut un tramezzin – el a crezut ca e vreun medicament si i-a raspuns ca nu au asa ceva in avion, dar exista paracetamol, aspirina.. ma rog, ceva asemanator – tot pentru raceala!!! Pe vremea cand lucram la BA si un pasager imi cerea un panin, le spuneam ca nu vorbesc italiana si ii rugam frumos sa imi spuna in romana pentru ca nu inteleg. Sa vezi atunci chinuiala pe ei, saracii, care uitasera limba romana!!! “Un d’ala domnisoara; un d’asta de mananca domnu’; un triunghi d’asta de mancat”!! Si eu le spuneam dragut, zambitoare si cu o voce suava: “aaaa, asta?? E sandwich doamna, sandvis pe romaneste!” Raspunsul venea inevitabil: “asa, bravo, ca uitasem cum se zice”!! Pffffiuuu, drace!!!!

Printre comentariile primului episod gasesc interesant comentariul lui Carmen Licu… Carmen, iubita, sa nu te traga sefii la raspundere si sa te oblige sa divulgi identitatea fetei care dezvaluie din secretele zborului !!!

Totusi, ar fi pacat ca cititorii acestui ziar sa isi imagineze ca aceste probleme si aventuri i se intampla fiecareia dintre noi… Aeroportul Otopeni si Compania Tarom ne pun la dispozitie locuri de parcare pe care nu le platim noi. Astfel, masina este in siguranta, supravegheata si nu trebuie sa cautam concentrate un loc liber pentru a parca. Pasagerii care calatoresc cu noi sunt ceva mai educati si haosul din Baneasa nu se regaseste pe Otopeni. Nu ne luam genti in picioare, nu ne trage nimeni de maneca si nici nu ne injura nimeni in drum spre birouri. Din contra, suntem privite cu admiratie si respect. Pasagerii nostri inca vorbesc limba romana, desi unii mai au tentative de a adapta cuvintele… Si daca intarziem cateva minute gasim intelegere din partea echipajului. Pentru acest lucru si nu numai, avem telefoane de companie. E simplu: anuntam ca intarziem 5 min, echipajului i se transmite acest lucru si toata lumea merge fericita la avion.

Episodul 2,Êintitulat sugestiv “Vip-urile si toaleta secreta”, aduce in discutie o problema cu care ne confruntam si noi la Tarom… Innebunesc, pur si simplu, cand un pasager vrea “la baie” sau la wc si nu la toaleta, arunca pampersul pe jos pentru ca “nu am stiut unde sa-l arunc” si asta in cazul fericit in care nu infunda vasul de toaleta cu pampersul folosit pentru ca nu vede si nici nu intreaba unde este cosul de gunoi. Chiar saptamana trecuta o mama a aruncat pampersul pe jos, l-a lasat pe jos sa spunem. Fiind singurul infant din avion a fost simplu sa o identific. M-am dus frumusel la dansa si i-am spus ca a uitat ceva la toaleta… Ideea e ca nu se mai putea apropia nimeni de toaleta din spate din cauza mirosului. Cam de la jumatatea avionului puteai sa intelegi ca un pampers folosit este in zona!!! la BA s-a intamplat sa gaseasca colegele in bucatarie un domn cu slitul desfacut, care se pregatea sa urineze in cosul de gunoi, crezand sau nu ca acolo trebuie sa faca… Mai rau e ca la BA am intalnit pasageri care schimbau pampersul copilului pe scaun, in cabina, fiind foarte usor – cred eu- sa se murdareasca tapiteria scaunului si asa atat de putin curatat!!! In plus miresmele sunt imbatatoare, la propriu!!! Imi amintesc un episod, la o cursa BA, cand bunica, mama si infantul au fost mai rau ca circul Globus pe toata durata zborului. De cand s-au imbarcat au inceput sa mamance. Pulpe de pui prajite de acasa. Cu mana. In timp ce restul pasagerilor inca se imbarcau si apoi noi pregateam cabina. Reusind cu greu sa le ajutam sa lege centura infantului de cea a mamei pentru ca a indeparta pungile cu mancare, restul de la pulpele de pui prajite si bucatile de carne inca intregi – a fost un adevarat calvar. Si atunci cand, in timpul zborului au schimbat pampersul acolo (pe scaunele din cabina) si o colega le-a facut semn ca miroase -deci poate deranja pasagerii din jur-, bunica a ridicat pampersul fluturandu-l ca pe un trofeu in aer: “nu miroase ca e pipi, nu caca”!!!!! Da, oameni buni, asa ceva se intampla!! Fetele astea chiar gestioneaza astfel de situatii si intalnesc astfel de pasageri!!!!

Gasesc interesant cometariul europarlamentarei frumoase (da, asa se auto intituleaza aceasta persoana): “IDEEA E CA PASAGERII NU SE URCA IN AVION CA SA PRIMEASCA EDUCATIE DE LA STEWARDESSA .PERSONALUL E PLATIT SA TRANSPORTE IN SIGURANTAÊSI INTR-UN AMBIENT PLACUT.CE SIMTI TU CA SI GAZDA IN ACEL AVION TREBUIE SA PASTREZI PENTRU TINE SAU SA POVESTESTI SOTULUI -IUBITULUI CAND N-AI CHEF SA FACI MANCARE ,RESPECTIV AMOR CA ESTI DEPRIMATA DIN CAUZA PASAGEREI-PITIPOANCE PINE DE AUR SI DE FITZE. IMPORTANT E SA CALATOREASCA CAT MAI MULTI.” Din pacate, astia suntem si cu astia defilam!!! Eu incerc sa ma port frumos chiar si cu astfel de pasageri pentru ca fara ei, din pacate, noi nu ne-am mai avea rostul. Zic mersi ca nu merge nici unul dintre ei cu mine acasa la sfarsitul cursei si nu ma incarc negativ de la pitzi sau alte specimene. De la imbarcare pana la debarcare, toti sunt pasageri. Si pentru ca ei sunt pasageri, noi ne aflam in avion. Atat.

-va urma-

Ra

Am spus in post-ul anterior ca urasc iarna. Acum afirm ca urasc si Craciunul. Sau ca sa nu sune atat de dur, poate doar nu imi place deloc Craciunul. In mod ciudat nu simt acelasi lucru despre sarbatoarea Pastelui… Poate ca la Craciun se adauga perioada aceasta a anului in care totul e rece, urat, mohorat… Urasc ninsoarea care devine mocirla murdara si amplifica gri-ul urat al orasului in care locuim. Urasc faptul ca dupa ce ne futem in gura (scuzati, va rog, expresia vulgara) tot anul, de Craciun ne trezim sa ne sms-uim chiar si cu 2 zile inainte, avem grija sa ne facem urari “din tot sufletul”… Urari de cacat, copiate de cine-stie-unde, fara pic de tenta personala… Urari trimise cu optiunea “send to all”… Nu am de gand sa raspund acestor mesaje din obligatie. Am sa urez Craciun Fericit doar cui vreau eu si cu siguranta fiecare urare va fi scrisa de mine. Nu am sa ma prefac ca mi-s dragi persoane pe care le-am evitat sau ignorat in cursul anului, doar pentru ca e Craciunul si trebuie sa fim mai buni. Am sa fiu buna cand vreau eu si cu cine vreau eu. Oricum, de obicei ma pacalesc, asa ca nu am sa mai iau o teapa cu ajutorul sau datorita Craciunului.

Am primit o invitatie aseara, de a petrece ajunul Craciunului impreuna… Impreuna cu o persoana pe care o vad ca pe un prieten, nu ca pe un iubit. Am refuzat-o si am preferat sa adorm in linistea camerei mele, cu pisica mea in brate. Am refuzat-o, nu pentru ca nu il vad ca pe un iubit, ci pentru ca refuz sa petrec in vreun fel de Craciun. Am refuzat-o, nu pentru ca m-a stanjenit invitatia lui. Si nici pentru ca nu e el cel care sa imi ofere “caldura si senzatia de confort sufletesc” in aceasta seara de sarbatoare. Pentru ca imi este o persoana draga cu care imi face placere sa petrec timp. Motivul pentru care am refuzat este ca ma incapatanez sa ma prefac ca nu este Craciun. Vad aceasta sarbatoare ca pe o zi de petrecut in familie… Care familie in cazul meu? Daca stau bine si ma gandesc, nu am avut niciodata familie… Familie in adevaratul sens al cuvantului… Amintiri despre un Craciun al copilariei mele? Da, poate ceva miros de alcool al unui tata vitreg care adormea beat sub bradul de Craciun… Refuz sa bifez lista de item-uri must do pentru Craciun: brad, globuri si lumini, artificii, pocnitori, petreceri, colinde, sarmale, miros de cozonaci si nuci la cuptor sau urari false… Macar anul acesta vecinele mele nu s-au ambitionat sa imi aduca in casa braduti in miniatura “ca sa ai ceva de Craciun in casa, maica”, macar am scapat de imaginea Craciunului in casa la mine. La televizor nu am de gand sa ma uit, oricum anul acesta l-am deschis doar de cateva ori… La radio schimb postul daca aud o colinda si daca inchid ochii poate cand ii deschid nu va mai fi Craciun…

Craciun Fericit celor care si-l doresc cu adevarat!

Ra

P.S. In asentimentul meu, cu un post pe placul meu si ganduri identice – Urasc Craciunul.

Iarna asta ne-a facut-o tuturor… Sunt in avion si asteptam sa decolam, asta daca o sa fie posibil…. Va spun mai multe later!

Nu mi-a placut niciodata iarna, nici copil fiind nu imi placea sa ies la sanius sau sa ma joc cu zapada. Urasc frigul de cand am primele amintiri si stiu cu certitudine ca as alege orice zi arzatoare de vara in locul uneia friguroase de iarna.

Dar parca iarna asta le-a intrecut pe toate cele traite de mine… Zilele acestea de cand a nins am vazut inca o data ca autoritatile raspunzatoare de gestionarea situatiei au fost luate pe nepregatite. Si ca in fiecare an, abea ce declarasera ca sunt pregatiti pentru prima ninsoare…

Nu ma intrebati cum am zburat de cand a dat prima ninsoare… Am plecat la fiecare dintre cele trei curse cu cca 2 ore sau chiar mai mult, de intarziere. Si vineri 18 decembrie a fost haos total. Cand am aterizat de la Brussels am facut cateva poze. Le veti vedea mai jos si va rog sa scuzati calitatea, sunt facute cu telefonul. E posibil sa decolezi si sa aterizezi pe o asemenea vreme. Pilotii romani sunt demni de lauda. Bravo!!

Dragut, nu? Cam atat era zapada cand am aterizat…

Si asa se chinuiau sa ajunga la avion cei de la cleaning…

Si asa au venit autobuzele dupa pasageri…. Restul e poveste. Acum iar ninge in draci si viscoleste… Maine iar am cursa de dimineata… Vai de capul nostru!!!

Ra

Nu cred ca as mai putea adauga ceva. No words needed. Fara cuvinte. Speachless.

Ra