Incompleta

Nu sunt intreaga fara tine, stii asta asa cum ai stiut-o din prima zi in care a inceput povestea noastra.
Sa te aud acum dupa atatia ani, dupa atatea ezitari… A fost… Wow!! Ai aceeasi voce blanda si calda, frumoasa si sexy…
Probabil ca ai si aceeasi privire albastra de care m-am indragostit iremediabil.
Uite ca de aceea nu vreau copii… Nu vreau sa imi sacrific iubirea pentru tine. Nu vreau sa o impart cu nimeni niciodata. Nu vreau sa imi iubesc copii mai mult decat te iubesc pe tine.
Nu e nimic cum trebuie. Pana si tu stii ca nu asa trebuie sa fie. Dar mergem inainte cu sacrificiul in suflete. Pentru cei din jur. Ne ranim pe noi aparandu-i pe ei. E si asta o forma de iubire… Dar nu e iubirea pe care o aleg eu. Pentru ca eu te aleg pe tine pana la capat. Pentru ca nu am iubit pe nimeni niciodata asa cum te iubesc pe tine. Nu am purtat in gand vreodata alt barbat, asa cum te port pe tine. Si poate ca uneori incerc sa te uit, dar imi dau repede seama ca nu fac decat sa te caut in alte priviri, in alte trupuri, in alte sarutari si in alte nopti de asa zisa iubire. Nu te gasesc si abandonez iar si iar alte priviri, alte trupuri, alte sarutari si alte pseudo iubiri…
Si, Doamne!!! Cat imi e de dor!!!! Uite ca nu mai dureaza mult si am sa ma urc in avionul care ma va duce direct catre tine si chiar de va fi sa te astept zgribulita intr-o intersectie si tot am sa o fac pana la urma.
Pentru ca eu nu iubesc nimic mai mult decat pe tine…

Ra

Magic times, Magic Moments, Magic Events

Nu stiu cati dintre voi deja ati aflat, insa acum trei luni am facut un pas important in viata mea.

M-am oprit de la zbor. 

   Imi doream de mult sa incep o alta activitate si ori pentru ca nu am gasit nimic care sa ma atraga mai mult decat zborul, ori pentru ca financiar nu coincidea asteptarilor mele, nu am reusit sa las zborul pentru nimic. Nu spun ca a fost o decizie usoara. A fost chiar foarte grea, dar indelung gandita si rumegata, astfel incat atunci cand mi s-a ivit ocazia am acceptat fara sa clipesc. 

   Daca imi pare rau? NU! Sunt mai mult decat fericita, implinita si niciodata nu am sa ma pot revansa indeajuns fata de persoana care mi-a dat aceasta sansa. 

   Daca imi e dor de zbor? DA! Ma topesc de dor cand vad avioane trecand pe deasupra casei mele, cand aud motoarele avioanelor care survoleaza cerul, cand ma urc in avion pasager. Nu are cum sa nu iti fie dor de ceva ce iubesti, de un vis al copilariei pe care l-ai vazut implinindu-se ca mai apoi sa-l abandonezi si sa mergi mai departe…

   Sunteti atatia cei care m-ati intrebat de-a lungul timpului ce sa faceti pentru a obtine un brevet de insotitor de bord. Nu stiu ce sa va spun, voua in special. E o meserie superba, are infinit de multe parti bune, Insa atatea neajunsuri! Probabil ca nu as recomanda nimanui sa zboare mai mult de 2-3 ani, insa cu siguranta recomand sa nu incetati sa va urmati visele si daca aceasta meserie este cea pe care o visati – atunci va doresc succes, pentru ca nu aveti nimic de pierdut!!!

   Pe mine m-a invatat multe! Am reusit sa ma adun in situatii in care credeam ca ma voi face bucati si ma voi imprastia in toate cele patru colturi, am cunoscut oameni minunati, am vazut locuri superbe, am avut parte de experiente unice si nimic nu ma poate face acum sa spun ca nu a fost cea mai potrivita alegere pe care am facut-o in viata in momentul in care am ales zborul.

   Insa acum e timpul sa merg inainte! Din fericire am pornit pe un drum atat de drag mie! Nu puteam sa renunt decat in favoarea a ceva ce iubesc deopotriva, si anume fascinanta lume a bucatariei. Daca e sa pun in balanta ce imi aduce mai mari satisfactii, nu as putea decat sa las talerele sa atarne in mod egal pentru ambele: zborul si bucataria!

 

Am mari sperante si visez cu ochii deschisi, dar stiu ca am sa reusesc si pe acest drum!

Ra

 

 

Alfa sau Omega?

Timpul meu e impartit in doua. Aceasta nu e o noutate. Nu pentru mine, cel putin. Mereu am fost oarecum pe contrasens, mereu am alergat de colo-colo pierzand scopul in sine printre pasi. Mereu mi-am dorit altceva decat am avut si am vrut mai mult decat am putut. Mereu am incercat sa mut muntii, sa traversez curcubee si nori, sa provoc furtuni in jurul meu… Si multe mi-au reusit. Am facut si bune si rele, niciodata nu le-am adunat pentru a tine scorul. Poate ca am sa o fac intr-o zi. La fel cum poate ca am sa tin post intr-o zi. Obisnuiesc sa glumesc dintotdeauna spunand ca post am sa tin la batranete, macar sa ma ierte Dzeu pentru toate  cele in urma facute… Acum nu stiu ce sa mai cred. Pentru ca acum imi doresc sa ma opresc. Si sa nu ma mai impart.
A venit momentul acela in care pun totul la indoiala si asta ma macina teribil.
Pentru ca timpul e impartit in doua. E timp pentru iubire, la fel cum e timp pentru cearta. E timp pentru rasete, la fel cum e timp sa ne plangem mortii. E timp pentru plimbare, la fel cum e timp sa stam inchisi intre patru pereti.
Am in fata o priveliste teribil de frumoasa. Atat de frumoasa incat in mod egoist imi doresc sa o pastrez intiparita in retina ochilor mei, sa o tin numai pentru mine.
Ascult o muzica de pian si stiu ca ceva mai potrivit nu exista acum.
Ma bucur de ultimele raze de soare ale acestei atat de scurte veri.
Timpul meu e impartit in doua. Intre Alfa si Omega. Intre ele ne dam seama ca cei dragi ne sunt rapiti prea devreme si nimeni nu ne pregateste. Credem ca ii vom avea mereu alaturi si ca nimic nu se poate intampla. Iata ca nu e asa. Oamenii pleaca. Pleaca dintre noi. Pleaca de langa noi. Pleaca iremediabil si lasa un gol imens. Imi dau seama cat de putin ne bucuram de ceea ce traim… Atat de pierdem in detalii neimportante, ii lasam pe altii sa ne ghideze in viata, lasam principiile altora si reguli ale unei societati bolnave sa ne conduca… Cine poate sa imi spuna ce e bine? Ce e corect? Ce e moral? Ce e bun? Ce e frumos? Cine ma ajuta sa aleg persoana potrivita si ce semne imi arata ca e potrivita?
August e duminica verii. Ar trebui sa fie calma, blanda si frumoasa. In schimb in august numaam secundele. Avem doar 15 zile de concediu, incercam sa facem tot ce putem pentru ca ramanem fara timp. Mai raman doar cateva zile de soare si incercam sa-l incatusam pe trupul nostru pentru ca nu mai avem timp. Ne indragostim si zappam galopant pentru ca suntem calici si infometati de iubire. Dam gres de cele mai multe ori in graba aceasta. Pentru ca nu ne dam timp. August e inceput.
August e sfarsit.
Alfa sau Omega? Tu ce alegi?

Ody, un an impreuna

Imi doream un caine. Tin minte ca si cum a fost ieri ca am cerut parerea celor care au mai avut caini. Nu stiam ce rasa sa aleg, deoarece vroiam un caine mic (dar nu isteric, pentru ca am impresia ca cei mici sunt isterici), sa nu lase par, sa fie afectuos ca o pisica, sa fie cuminte, curat, sa nu strice prin casa, in fine… ceva ce era imposibil de gasit. Cineva mi-a sugerat sa imi cumpar un caine de plus.

Am inceput sa google-esc despre rase, despre caracterul lor, despre ingrijirea lor… Fiecare caine gasit, dintre cei care imi placeau, avea plusuri si minusuri. Ori avea nevoie de miscare zilnic (ceea ce nu era compatibil cu mine), ori era posesiv cu stapanii, ori … tot gaseam nod in papura fiecarei rase.

Am incercat sa iau un ogar de la un prieten (ador ogarii), dar a fost esec total. L-am luat seara la ora 22 si la 7 dim a doua zi eram deja in masina sa-l duc inapoi. Tot raul spre bine pentru ca a ramas la cel care initial a vrut sa-l adopte. Apoi am inceput sa iau in considerare sa adopt un caine de pe strada, inca nu incepuse nebunia asta de nedescris cu hinghierii si uciderea in masa, dar nu mi se parea corect sa iau un caine din magazin (pe care se gasea cine sa-l cumpere, oricum) in timp ce atatia se aflau fara o casa, in nesiguranta pe strazi. Am vazut unul intr-o benzinarie. Atat m-am gandit, incat a doua zi cand m-am dus sa-l iau, nu mai era. Il adoptase altcineva, era foarte frumos si a avut noroc. Apoi am vrut sa iau altul si pana m-am hotarat l-am pierdut si pe acesta. Am zis ca nu e sa fie si cand o sa-l gasesc pe acela pentru mine, o sa stiu din prima clipa.

Intr-o zi, inainte sa plec in cursa, am vazut pe fcbk un anunt denspre un caine care ratacea pe langa o statie de masina de cateva zile, parand ca isi cauta stapanii si fetele care pusesera poze si anuntul spuneau ca le e teama sa nu-l calce masina si ca parea speriat. Cred ca acela a fost momentul si acesta cainele pentru mine, deoarece in clipa aceea am scris fetelor ca il iau eu seara cand ma intorc din cursa. Cred ca am dat peste niste fete minunate si cu o prea mare dorinta de a face un bine. Nu ma cunosteau si puteam sa aberez si sa nu vin dupa caine, dar totusi ele au avut incredere, au luat cainele, l-au tinut chiar pana a doua zi. L-au deparazitat intern si extern pentru ca era plin de pureci si capuse si a abia a doua zi seara am ajuns la ele sa iau cainele.

Am gasit un caine care nu era nici pe departe frumos la prima vedere si chiar ma gandeam pe drum inspre casa ce naiba fac acum cu potaia asta, daca nu o sa imi placa, daca nu ma inteleg cu el, daca nu o sa se adapteze… Am gasit un caine foarte speriat. Cred ca primul sunet l-a scos dupa doua saptamani. Daca mergeam mai grabita prin casa, facea pe el de frica cand treceam pe langa el, la fel daca vorbeam la telefon mai tare sau scapam ceva din mana. Pur si simplu era terifiat de orice zgomot si miscare mai brusca. Dar altfel era cuminte, foarte curat, din prima zi a ramas in casa 12 ore (am avut o cursa lunga a doua zi dupa ce l-am luat) si nu a facut nimic rau in casa, iar nevoile si le-a facut cand am ajuns eu acasa si i-am dat drumul in curte.

Incet incet a inceput sa se obisnuiasca, sa isi dea seama ca de la mine nu pleaca si mie a inceput sa mi se para in fiecare zi mai frumos.

Pe 17 aprilie s-a implinit un an de cand e la mine si cred ca amandoi am castigat lozul cel mare. El are o viata (sper) fericita, frumoasa si linistita langa mine si eu am toate motivele sa ma bucur ca am gasit cainele pe care il doream si parea imposibil de gasit. Nu stiu ce imi place mai mult la el: ca e afectuos, cuminte, curat, ascultator, ca nu strica nimic, ca nu m-a suparat niciodata, ca e super inteligent, ca intelege tot ce-i spun, sau ca ma iubeste enorm… Am vazut in anul acesta cum s-a schimbat de la zi la zi, cum a capatat incredere in mine, cum a inceput sa isi apere casa si curtea, cum a invatat sa socializeze cu alti caini, cum de la zi la zi e mai jucaus si mai vesel. L-am avut cu mine la mare, la Sibiu, pe Transfagarasan, la Sighisoara, la munte, la restaurante si niciodata nu m-a dezamagit. Nu regret ca am adoptat un caine de pe strada, cred ca am luat cea mai buna decizie de pana acum. Anul trecut doctorii veterninari care l-au vazut mi-au spus ca are in jur de trei ani, asta inseamna ca anul acesta ar avea patru ani. Eu imi doresc sa traiasca cat mai multi si sa ne bucuram unul de altul cat se poate de mult.

IMG_7848

IMG_0247

IMG_8209

 

Daca e ceva ce va pot spune si voua, atunci va spun ADOPTATI! ADOPTATI! ADOPTATI! Salvati o viata si primiti inapoi fericire cat pentru zece vieti!!!

Noapte buna,

RaIMG_3934

 

 

Savureaza-ma pana la ultima celula

Image

…imbraca-ma cu camasa ta, ia-mi pulsul, simte-mi bataile inimii, fura-mi viata care alearga jucausa prin venele-mi tinere si pline de veselie. 

Imbraca-ma cu camasa ta si simte-ma cum ma pierd cand ma privesti… 

Imbraca-ma cu camasa ta si bucura-te de mine in fiecare clipa in care iti dau la schimb trupul si sufletul meu de om viu ;)

Imbraca-ma cu camasa ta in fiecare dimineata, ma face al dracului de fericita sa te simt al meu. 

Imbraca-ma cu camasa ta, lasa-ma sa te savurez pana la ultima celula…

 

2013 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2013 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

The Louvre Museum has 8.5 million visitors per year. This blog was viewed about 75,000 times in 2013. If it were an exhibit at the Louvre Museum, it would take about 3 days for that many people to see it.

Click here to see the complete report.

2013

Se termina un an care mi-a adus multe satisfactii, dar si multe incercari grele. Un an care m-a facut fericita, dar m-a si pus la pamant cu inima franta de cateva ori. Un an in care am pierdut prieteni, dar am si castigat altii mai buni. Un an in care am facut mult bine, dar nicidecum atat incat sa spun ca e indeajuns. 2013 a fost un an al sacrificiilor, al luptelor, al compromisurilor de tot felul. In ciuda a tot ceea ce mi-a adus bun si frumos, a tot ceea ce am realizat si construit – tot imi doresc sa se termine repede si sa lase loc unui an mai bun. Am invatat multe in 2013, am scris putin si am trait mai mult. Am iubit mai mult si mai frumos, am vazut cu alti ochii ceea ce pana mai ieri mi se parea urat si apasator. Acum stiu ca atrag ceea ce gandesc, ca problemele de orice fel vin si se duc si sunt neimportante atat timp cat esti sanatos si ai putere sa muncesti. Ca oamenii din jur au fiecare scopul lor in viata ta si nu sunt toti facuti ca sa si stea. Unii vin si pleaca, altii stau mai mult si altii mai putin, dar fiecare dintre ei lasa in urma ceva care te schimba. Am aflat in 2013 ca nimic nu este sigur. Ca pana nu vezi, nu atingi si nu simti, nu inseamna ca e real si e al tau. Ca nimic defapt nu iti apartine, ca nu esti stapan nici macar  pe gandurile si actiunile tale, d’apai pe ale celor de langa tine. Ca Universul, Karma sau o Divinitate superioara ti-a pregatit tot inainte ca tu sa ai habar macar de ceea ce urmeaza sa ti se intample sau sa faci. Am invatat sa nu mai mor incet de dor. Sa nu mai astept, ci sa actionez. E simplu – vrei ceva? Actioneaza! Totul e posibil, nimic nu e imposibil atat timp cat vrei si incerci. Nu spun ca e usor. Spun ca e realizabil atat timp cat incerci. Acum stiu ca fericirea inseamna atat un pahar de apa rece cand esti insetat, cat si un pahar de vin vechi atunci cand te rasfeti. Fericirea mea nu e nicodata aceeasi cu a ta, dar si fericirea ta nu va fi niciodata aceeasi cu a mea. Pentru ca suntem diferiti. Pana si asta ma face fericita. 2013 mi-a adus ceea ce acum cativa ani nici nu credeam ca e realizabil, dar in acelasi timp m-a impovarat cu experiente pe care nu le-am cerut sub nici o forma. 

Inchei un an minunat, dar deloc usor si astept altul mai frumos, mai plin de realizari, mai bun si mai linistit. De ce nu mai usor si mai relaxat?

2014 sunt pregatita ;). Te astept!

Va doresc tuturor un an nou minunat si fericire din plin!

Picture 18

Ra

Previous Older Entries

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 338 other followers

%d bloggers like this: